VIDEO Cele mai surprinzătoare şi inspiraţionale discursuri universitare ţinute de celebrităţi
0
Pornind de la discursul bine primit de audienţa de la Harvard Business School al lui Sir Alex Ferguson, de săptămâna trecută, publicaţia „The Telegraph” a realizat un top zece al celor mai surprinzătoare şi memorabile astfel de discursuri din istorie. Printre protagonişti se numără prima Doamnă a Americii, Michelle Obama, Steve Jobs, Winston Churchill şi John F. Kennedy.
Ce au în comun personalităţi ale lumii publice anglo-saxone cum ar fi Michelle Obama, soţia preşedintelui Statelor Unite ale Americii (SUA), liderul sindical Jimmy Reid, fondatorul Apple Steve Jobs şi câştigătoarea premiilor Nobel şi Pulitzer, autoarea Toni Morrison?
Probabil nu prea multe, însă toţi sunt autorii unor discursuri inspiraţionale susţinute la universităţi şi care au ajuns celebre în timp, potrivit unui top realizat de jurnaliştii de la discursul de săptămâna trecută al lui Sir Alex Ferguson, la Harvard Business School.
1. Jimmy Reid, la Universitatea din Glasgow în 1971
Discursul liderului sindical şi veteranului Jimmy Reid cu privire la numirea sa drept rector al Universităţii din Glasgow, discurs în care a enunţat celebra frază „cursa pentru şoareci este pentru şoareci”, este catalogat de „New York Times” drept unul dintre cele mai fine discursuri de la Gettysburg încoace.
Furios pe nedreptăţile lumii corporatiste, acesta şi-a avertizat audienţa: „Respingeţi presiunile insidioase din societate care v-ar slăbi facultăţile critice cu privire la tot ceea ce se întâmplă în jur, care ar preveni tăcerea în detrimentul nedreptăţii şi care ar pune în pericol şansele de promovare şi de progres individual. Acesta este modul în care totul începe şi înainte ca tu să ştii unde te afli, eşti, de fapt, un membru cu salariu al grupului de şobolani. Preţul este mult prea mare. Presupune pierderea demnităţii şi a spiritului uman.”
2. Michelle Obama, la Universitatea Oxford în 2011
Deşi jumătatea sa, Barack Obama – preşedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), are un avânt oratoric, discursul motivaţional al primei doamne Michelle Obama susţinut la Universitatea Oxford, anul trecut, a fost foarte apreciat, mai ales pentru cuvintele sale de încurajare adresate femeilor tinere.
Iată ce a spus: „Credem cu ardoare că aveţi talentul necesar, aveţi înclinaţie şi experienţa de a reuşi la Oxford şi la oricare universitate ca aceasta din întreaga ţară şi din întreaga lume.”
Printre invitaţi s-au numărat şi 37 de fete de la Şcoala Islington, pe care prima doamnă a SUA le-a cunoscut în cadrul primei sale vizite individuale din 2009, în Marea Britanie, sau, aşa cum ea însăşi a declarat, „pentru prima dată pe cont propriu şi în calitate de primă doamnă”.
3. Winston Churchill, la Colegiul din Westminster în 1946
Discursul lui Winston Churchill, „Sinews of Peace”, este pentru totdeauna amintit drept discursul Cortinei de Fier, în care a stabilit prin termeni duri realitatea unei Europe post-belice divizate.
Descriind cum „de la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât de-a curmezişul continentului”, Churchill avea de înfruntat faptul că aliatul din timpul războiului, Uniunea Sovietică, poza acum drept o ameninţare existenţială pentru Occident.
Mai puţin cunoscut este faptul că discursul nu s-a ţinut în Europa, ci într-un orăşel mic din Missouri numit Fulton. Desigur, aşa cum a subliniat atunci şi Churchill, numele instituţiei de învăţământ – Colegiul din Westminster era destul de potrivit.
„Numele «Westminster» într-un fel sau altul mi se pare familiar. Simt de parcă l-am mai auzit în trecut. Într-adevăr, acum că mă gândesc la el, Westminster a fost locul unde am primit cea mai mare parte a educaţiei mele în ceea ce priveşte politica, dialectul, retorica şi încă un lucru sau două. În fapt, amândoi am fost educaţi la fel sau în orice caz într-o măsură asemănătoare.”
4. John F. Kennedy, la Universitatea Americană în 1963
Cu doar câteva luni înainte de a fi asasinat, preşedintele John F. Kennedy a ţinut un discurs pe tema păcii în cadrul ceremoniei de absolvire de la Universitatea Americană. JFK a explicat de ce a ales acest subiect referindu-se la declaraţia poetului de origine engleză John Masefield, care spunea că „mai sunt doar câteva lucruri pământeşti mai frumoase decât o universitate”.
„[Masefield] nu s-a referit la turnuri sau la campusuri. El a admirat frumuseţea splendidă a unei universităţi pentru că, spune el, este un loc în care cei ce urăsc ignoranţa se vor strădui să cunoască; acolo unde cei ce înţeleg adevărul se vor chinui să-i facă şi pe alţii să-l vadă. Din această cauză am ales acest moment şi acest loc pentru a discuta un subiect asupra căruia ignoranţa abundă, iar adevărul este prea rar perceput. Şi acesta este cel mai important subiect de pe Pământ – pacea,” a spus John F. Kennedy.
5. George Marshall, la Universitatea din Harvard în 1947
În termeni de cuvântare istorică, impactul produs de discursul generalului George Marshall rostit în Aula Universităţii Harvard, în iunie 1947, rămâne fără precedent. Este izvorul unui plan care a salvat Germania şi întreaga Europă de la colapsul post-belic, susţin jurnaliştii de la ”The Telegraph”.
Marshall şi-a expus atunci schiţa a ceea ce avea să fie cunoscut drept „Planul Marshall” sau aşa cum Churchill l-a denumit, ”actul cel mai sordid din istorie”, fiind un mijloc de redresare organizat de europenii înşişi.
„Nici nu se cade, nici nu este eficient pentru acest Guvern să se angajeze în elaborarea în mod unilateral a unui program conceput pentru a pune pe picioare, din punct de vedere economic, Europa. Aceasta este treaba europenilor. Iniţiativa, cred eu, trebuie să vină din Europa. Rolul acestei ţări (SUA – n.r.) trebuie să consiste într-un ajutor care să ducă la elaborarea unui program european, dar şi într-un sprijin ulterior acordat unui asemenea program atâta timp cât va fi practic pentru noi să facem acest lucru. Programul trebuie să fie unul comun, aprobat de un număr de ţări, dacă nu de toate naţiunile Europei.”
6. Steve Jobs, la Universitatea Stanford în 2005 - video
Cel mai lăudat discurs de absolvire de până acum aparţine fondatorului Apple, Steve Jobs, care a ţinut o cuvântare la Standford în 2005 şi care a devenit cunoscut pentru dictonul „Fiţi înfometaţi, fiţi nebunatici!”. Dar Jobs a oferit acest discurs la doar câteva luni după ce a fost supus unei intervenţii chirurgicale pentru cancer pancreatic, folosindu-se de această oportunitate pentru a discuta despre moarte într-un mod unic.
„Nimeni nu vrea să moară. Până şi oamenii care vor să meargă în Rai nu vor să moară pentru a ajunge acolo. Şi totuşi, moartea este destinaţia împărtăşită de toţi. Nimeni nu i-a scăpat niciodată. Şi acest lucru aşa trebuie să fie, pentru că Moartea este probabil cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Purifică ceea ce este vechi pentru a face loc pentru ceea ce este nou. Chiar acum, ceea ce este nou sunteţi voi, dar într-o zi, nu departe de acum, veţi deveni vechi şi veţi trebui să fiţi curăţaţi. Îmi pare rău că sunt aşa de dramatic, dar este destul de adevărat.”
7. David Foster Wallace, la Colegiul Kenyon în 2005
Cu doi ani înainte de a-şi lua viaţa, autorul romanului „Infinite Jest” (1996), inclus în 2005 de revista Time în topul celor mai bune 100 de cărţi în limba engleză din 1923 până atunci, a urcat pe scena colegiului său pentru a pune la îndoială însuşi sensul educaţiei în arte liberale.
Conştient de ceea ce avea să spună, şi-a atenţionat publicul: „Ştiu că aceste lucruri nu sună distractiv şi vesel sau inspiraţional”.
„O parte din ceea ce «a mă învăţa cum să gândesc» ar trebui să însemne se referă la a fi un pic mai puţin arogant, pentru că un procent foarte mare din lucrurile despre care cred că sunt adevărate se dovedesc a fi total greşite şi înşelătoare. Am învăţat acest lucru pe calea mai grea, aşa cum le-am prezis şi acestor absolvenţi că o vor face.”
8. Neil Gaiman, la Universitatea de Arte în 2012
Autorul şi scenaristul Neil Gaiman a adresat un discurs la Universitatea de Arte cu privire la succesul unui artist în această lume vastă. Discursul s-a transformat repede într-unul viral, ajutat fiind şi de cele două milioane de fani pe care acesta îi are pe Twitter.
Gaiman nu a avut studii superioare, construind discursul în jurul acestui fapt, declarând că „acest lucru m-a lăsat cu un respect sănătos şi cu o afecţiune pentru învăţământul superior, aspecte de care prieteni şi membri ai familiei care au fost la universităţi s-au lecuit cu mult timp în urmă.”
Discursul este presărat cu sfaturi privind intrarea în lumea artelor. „Dacă nu ştii că este imposibil, atunci este uşor de făcut. Dacă nu poţi fi înţelept, pretinde că eşti cineva care este înţelept şi apoi fă cum face şi restul. Când lucrurile devin dificile, realizează o artă din asta.”
9. Will Ferrell, la Universitatea din Harvard în 2003
Umorul comedianului Will Ferrell său nu este pe gustul tuturor, aşa că doar ne putem imagina cum au reacţionat unii dintre cei mai aroganţi intelectuali de la Harvard atunci când au realizat că însuşi Ron Burgundy (un personaj dintr-o comedie despre un celebru prezentator TV) le va adresa discursul de absolvire în 2003. În plus, el a venit pe scenă purtând ostentativ o pălărie de marinar.
Discursul a fost unul cât se poate de aşteptat şi de neortodox, dar a conţinut câteva adevăruri: „În ultimii patru ani, sau pentru unii dintre voi cinci, aţi trăit într-o lume fantastică, vorbind numai despre Hemingway sau Clancy... Sunteţi pe cale de a păşi într-o lume plină de ipocrizie şi discurs dublu, o lume în care limuzina voastră care duce spre aeroport întârzie, de obicei, jumătate de oră.”
10. Toni Morrison, la Colegiul Wellesley în 2004
Câştigătoarea premiilor Nobel şi Pulitzer, autoarea Toni Morrison le-a oferit studenţilor ce absolveau Wellesley în 2004 un discurs neobişnuit. A început prin a-şi recunoaşte reticenţa de a vorbi, iar la un moment dat a spus audienţei: „Acum, dacă nu pot să vorbesc plină de inspiraţie şi de speranţă cu privire la viitor, la trecut sau la prezent... v-aţi putea întreba de ce am mai apărut aici.”
Şi-a încheiat discursul cu o notă înălţătoare, spunând audienţei că „nicio generaţie nu are o perspectivă asupra imaginaţiei şi a muncii unei generaţii viitoare... numai dacă refuzi să fie în acest mod.”
„În ceea ce priveşte viitorul, cazul meu se bazează pe bromură, precum «viitorul este numai al tău pentru a fi luat». Sau «viitorul ţi-l faci cu mâna ta». Dar, de fapt, viitorul nu este al tău. Şi nici cum ţi-l faci tu. Viitorul ţine şi de ceea ce fac oamenii din el, cum vor participa alţi oameni la construirea lui şi cum va afecta asta experienţa personală,” a explicat în 2004 câştigătoarea premiilor Nobel şi Pulitzer.
Se încarcă comentariile...
