Doctorat fără Bacalaureat

O să vă spun din prima: trăim în Ţara Minunilor, tărâmul amnistiilor pe bandă rulantă. Poate nu ştiaţi, dar o ordonanţă de urgenţă care aduce mai multe modificări la Legea Educaţiei, adoptată încă din iunie, permite universităţilor să organizeze colegii în care să înveţe tinerii care nu au luat Bacalaureatul.

Deocamdată nu este foarte clar ce calificare vor avea cei care vor termina un asemenea colegiu, ce va scrie pe diploma lor şi cât va valora aceasta, nu este clar după ce programă vor învăţa şi nici cât vor plăti exact. Mai evident mi se pare că este vorba despre o metodă de a băga nişte bani în nişte buzunare foarte mari ale unor băieţi. O metodă care scufundă Bacalaureatul, această piatră de moară.

Reprezentanţii universităţilor mari din ţară nu s-au pronunţat în totalitate. Rectorul Universităţii din Bucureşti spune că instituţia pe care o conduce nu va deschide asemenea colegii, în timp ce rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice precizează că ideea este foarte bună. Există universităţi private care au anunţat deja că, dacă un cursant ia Bacalaureatul după primul an de colegiu, va putea trece direct în anul al II-lea la facultate.

În ultimii câţiva ani, am văzut cu ochii noştri, cu toţii, cum sistemul de învăţământ din România a început să se modifice, efectiv să îşi schimbe forma ca un animal care acum e elefant, iar peste cinci minute e maimuţă. Nu spun că „pe vremea mea“ educaţia era un cal mult mai breaz. Dar cel puţin exista un strop de decenţă (ultima dată când am vorbit cuiva despre decenţă mi s-a râs în faţă, mi s-a spus că este o infantilitate enormă să mai aştept decenţă de la ţara în care trăim).

Ceea ce nu înţeleg eu este imposibilitatea tinerilor să treacă de examenul de Bacalaureat. Mă înspăimântă doar gândul că există tineri cu şcoală care nu pot face o înmulţire simplă din minte. Sau că habar nu au când se scrie cu un „i“ şi când se scrie cu doi. Mă sperie că unii dintre ei pur şi simplu, fizic, de-adevăratelea, nu au citit în viaţa lor o carte. Ba mai mult, mulţi au impresia că cititul unei cărţi este un lucru deplasat şi învechit. Mă dezamăgeşte această societate paralelă care creşte în fiecare zi în jurul nostru.

Ceea ce propun eu să se întâmple în continuare, chiar înainte de alegeri, ar fi: să fie amnistiaţi cei care sunt prinşi furând sume sau obiecte cu o valoare mai mică de 10.000 de euro, să fie considerată acceptabilă o bătaie dacă nu a durat mai mult de un minut şi dacă nu s-au rupt mai mult de două oase, iar doctoratul să poată fi susţinut şi de cei care nu au terminat liceul. De asemenea, mai propun să se organizeze o tombolă în urma căreia, anual, să fie desemnaţi 100 de câştigători care nu vor mai da niciun examen toată viaţa lor şi vor absolvi cu nota zece din oficiu orice facultate îşi doresc.

Mai propun ca oricine merge pe stradă şi vede la altcineva un lucru pe care şi-l doreşte să aibă dreptul să îl ia, dacă reuşeşte, într-un interval de 30 de secunde. Propun ca soţii să aibă voie să acorde două bătăi pe lună nevestelor şi  elevii să aibă voie să îşi pocnească profesorii dacă îi deranjează, dar doar o singură dată într-un an şcolar. În rest, dacă cineva ar putea să dea o lege care să îi oblige pe tinerii din ţara asta să înveţe, perfect. Dacă nu, e ok şi aşa, pentru că, cel mai probabil undeva, într-o realitate paralelă (nu aici) lucrurile merg bine. Pur şi simplu am nimerit noi în universul greşit.