Academia de Studii Ecomonice împlineşte 100 de ani. Clădirea de astăzi a „tăiat“ „plopii fără soţ“ ai lui Eminescu
0
Înfiinţată prin Decret Regal, la 6 aprilie 1913, sub denumirea de Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), Academia de Studii Economice din Bucureşti este prima instituţie de învaţământ economic superior din România.
În sala Aula Magna din Academia de Studii Bucureşti (ASE), s-au adunat, începând de miercuri, 3 aprilie, deopotrivă profesori, studenţi, rectori şi decani ai instituţiei cu lideri politici, diplomaţi, bancheri, şefi de stat şi personalităţi din mediul cultural. S-au strâns pentru a celebra, prin discursuri, nostalgii şi îndemnuri motivaţionale, şi trasând obiective de viitor, 100 de ani de ASE. „Academia de Studii Economice va deveni o universitate internaţională până în 2020“, a declarat, înaintea începerii festivităţii dedicate Centenarului ASE, pentru Ziarul Financiar, rectorul Academiei de Studii Economice, Pavel Năstase.
Privind spre trecut, însă, la începuturile ei, Academia de Studii Economice, avea obiective mai modeste. Era formată din câteva sute de studenţi şi o mână de profesori. Palatul Academiei de pe strada Căderea Bastiliei, unde se află instituţia în prezent, nu exista, iar numărul facultăţilor era redus la trei, faţă de 11, câte sunt în prezent. adevarul.ro descrie, de la 100 de ani de la înfiinţare, traseul Academiei, cât şi personalităţile marcante care, fie au fost îndrumători ai studenţilor, fie au contribuit la dezvoltarea instituţiei.
La început a fost „Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale“
Până în anul 1913, pregătirea economică se realiza în şcoli medii şi superioare de comerţ şi în cadrul facultăţilor de Drept. Astfel că, Nicolae D. Xenopol (fratele istoricului A.D. Xenopol), Ministrul Industriei şi Comerţului în acea vreme, sprijinit de un grup de tineri, care studiaseră universităţi sau făcuseră doctoratul în străinătate – în special în Germania şi Franţa –, reîntorşi în ţară, pregăteşte, în octombrie 1912, Proiectul de lege pentru înfiinţarea unei Academii Comerciale.
Economistul Ion Răducanu, unul dintre membrii care au redactat anteproiectul de lege pentru înfiinţarea AISCI, povestea, în cartea sa, „Din amintirile unui septuagenar“, doleanţele privind lipsa unei facultăţi de economie la noi în ţară: „În 1912, în urma colaborării mele cu revista condusă de Nicu Xenopol, «Le mouvement economique», într-o convorbire cu el la Ministerul Industriei şi Comerţului, al cărui titular era, i-am sugerat înzestrarea învăţământului economic, atât de neglijat la noi, cu un aşezământ de grad universitar. Încercam, astfel, să se realizeze proiectul care mă frământa de când eram student la Graz (1901-1905)“.
Construirea Academiei din Piaţa Romană a durat aprope 10 ani. Sursa: www.ase.ro
Legea prin care se dorea înfiinţarea Academiei Comerciale, propusă de o comisie ce reunea profesori, directori de bănci şi de universităţi, secretari de stat, a fost promulgată prin Decretul Regal 2978 de către M. S. Regele Carol I, pe 6 aprilie 1913. Se înfiinţa, aşadar, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), prima instituţie de învaţământ economic superior din România.
Primii 9 studenţi licenţiaţi în economie
Primele cursuri au început pe 1 noiembrie 1913. Până în 1926, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a funcţionat într-un spaţiu închiriat, aflat pe Calea Victoriei nr. 102, în apropierea Bibliotecii Centrale Universitare, pe locul unde se află, astăzi, parcarea de la Ateneul Român. Erau înscrişi, în anul I, 698 de studenţi, îndrumaţi de 7 profesori. Primii licenţiaţi, după examene susţinute la sfârşitul fiecărui an, au fost în 1918: doi în sesiunea de vară şi şapte în sesiunea de toamnă.
Palatul ASE din Piaţa Romană. Sursa: www.ase.ro
Palatul ASE, pe locul „plopilor fără soţ“ ai lui Eminescu
După 1926, studenţii şi profesorii s-au mutat în Actualul Palat al Academiei Studii Economice din Bucureşti, situat în Piaţa Romană, care fusese construit, vreme de zece ani, şi căruia, de-a lungul timpului, i s-au „adăugat“ alte corpuri, însumând, în prezent, zece clădiri. Pe locul pe care s-a construit Palatul Academiei, s-a scris că ar fi fost grădina cu «plopi fără soţ» ai marelui poet Mihai Eminescu, după cum susţine istoricul literar Augustin Z. N. Pop, în cartea sa, „Pe urmele lui Mihai Eminescu“. „Într-una din casele demolate de pe strada Cometa locuia Cleopatra Poenaru-Lecca, fiica pictorului Lecca şi nepoata lui Caragiale, de care poetul era îndrăgostit, reciproca neîmplinindu-se.“ Într-o scrisoare datată 22 septembrie 1880, Titu Maiorescu notează în treacăt: «Eminescu, amorezat de D-na Poenaru-Lecca, găseşte în această doamnă, cam corpolentă, multă inspiraţie». În adevăr, la data menţionată marele poet «se îndrăgostise mortal», cum opinează caustic Călinescu, de această femeie care era fiica pictorului Lecca şi verişoara lui Caragiale; în copilărie fusese vecină cu Maiorescu. Idolul poetului îşi avea domiciliul pe o stradă «cu un nume vrednic de Luceafăr» (G. Călinescu), adică pe uliţa Cometei (azi Căderea Bastiliei nr. 2-10), cam pe locul unde se află în prezent Academia de Studii Economice. Se pare că era o casă străjuită de «plopi fără soţ.», notează istoricul.
De la AISCI la ASE
În cei 100 de ani, schimbările guvernelor şi ale conducerii Academiei, au generat modificări şi în denumirea instituţiei, de cinci ori. Până după Al Doilea Război Mondial, ASE s-a numit Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (1913-1947). În 1931, istoricul Nicolae Iorga devine profesor al AISCI, fiind angajat la Catedra de Istorie Generală cu dezvoltări asupra Istoriei Contemporane şi Istoriei Diplomatice, la recomandarea rectorului Ion Răducan. Ulterior, odată cu trecerea Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din subordinea Ministerului Industriei şi Comerţului, în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice, AISCI devine, în 1947, Academia de Ştiinte Comerciale şi Cooperatiste.
În perioada comunistă, în 1948, se realizează reforma învăţamântului, aşa încât Academia de Ştiinţe Comerciale şi Cooperatiste este transformată în Institutul de Ştiinte Economice şi Planificare, după modelul instituţiilor de învăţământ superior sovietic. Institutul îşi recapătă, în 1950, dreptul de a acorda titlul de doctor în ştiinte, pierdut în 1948, adoptând modelul URSS: persoanele care urmau pregatirea doctorală se numeau aspiranzi ,iar cei care îşi finalizau cu succes teza deveneau candidaţi în ştiinţe.
Din 1958, ISEP devine Institutul de Ştiinte Economice, având, sub cupolă, facultăţile: „Economie generală“, „Finanţe-credit şi evidenţă contabilă“ şi „Comerţ“. Începând din 1967, ISE devine Academia de Studii Economice, denumire păstrată până în ziua de azi.
„Oamenii care au fost dascăli şi magistraţi“
Profesori ai ASE, în perioada 1913-1947. Sursa: www.ase.ro
Pe gardul ce-nconjoară clădirea Ion N. Angelescu a Academiei de Studii Economice, cu ocazia „Centenarului ASE“, au fost aşezate tablouri cu „Oameni care au fost dacăli şi magistraţi“ ai Academiei de Studii Economice. În faţa cursanţilor, au stat, de-a lungul acestui secol, personalităţi ai ştiinţei economice, istorici, matematicieni, care au format mii de studenţi şi care au contribuit la dezvoltarea învăţământului superior economic: Anton Davidoglu (primul rector al Academiei în perioada 1913-1918), Stanislas Cihoski (rector în perioada 1919 – 1924), Nicolae Iorga (istorie), Vladimir Trebici (statistică), Virgil Madgearu (economie), Victor Slăvescu (economie), Andrei Rădulescu (drept), Gheorghe Tasca (economie).
De pe băncile Facultăţii de Comerţ, în 1971, a ieşit şi actualul Guvernator al BNR, Mugur Isărescu, care a rămas un „apropiat“ al Academiei, devenind profesor de Finanţe în anul 1996 şi membru fondator al „Asociaţiei Alumni ASE“.
Totodată, ASE a acordat titlul de Doctor honoris Causa laureaţilor Premiului Nobel pentru economie lui: Lawrence Klein (1980), James McGill Buchanan Jr. (1986) şi Joseph Stiglitz (2001), precum şi savanţilor de renume internaţional Anghel Rugină (cel mai cunoscut economist român din diaspora) şi Philip Kotler (considerat parintele marketingului modern).
Mitul „bilei“ de pe clădirea ASE
Încă dinainte de 1989, exista o legentă cu bila din vârful cupolei clădirii Academiei de Studii Economice, o glumă făcută pe seama numărului mare de studente din Academie. Iniţial o astfel de bilă a fost şi pe clădirea Universităţii din Bucureşti, şi despre aceasta se spunea că nu era o bilă oarecare, ci una care va cădea atunci când prima virgină avea să fie licenţiată. Însă legenda a fost spulberată, atunci când arhitecţii au hotărât să dea jos bila de pe clădire.
Mitul cu bila a reapărut atunci când pe clădirea din strada Căderea Bastiliei a fost instalată o bilă deasupra Aulei Magna, locul unde avea lor festivitatea de absolvire. Dacă până în 1989 se spunea că aceasta va cădea când la ASE va absolvi cursurile prima virgină, după 1990 s-a spus că ea va cădea când în instituţie va intra prima studentă virgină.
ASE, 100 de ani. Momente importante
1918 – Primii licenţiaţi ai AISCI (doi în vară şi şapte în toamnă).
1950 – Institutul de Ştiinte Economice şi Planificare (ISEP) are dreptul de a acorda titlul de doctor în ştiinte, adoptând modelul sovietic de organizare. Persoanele care urmau pregatirea doctorală se numeau aspiranzi iar cei care îşi finalizau cu succes teza deveneau candidaţi în ştiinţe.
1951 – Introducerea învăţământului fără frecvenţă, începând cu anul universitar 1951-1952.
1969 – Dotarea Centrului de Calcul Economic şi Cibernetică Economică cu primul calculator de mare putere din România – IBM 360.
1973 – S-a introdus pregătirea militară a studentelor şi s-a înfiinţat catedra de specialitate militară.
1973 S-au descoperit unele fraude de la examenul de admiterea în anul I, făcute în perioada 1972-1974. Evenimentul a intrat în „folclorul comunităţii universitare“ cu numele „Cutremurul din 1974 de la ASE“.
1993 – ASE a admis studenţi la taxă, în plus faţă de cei finanţaţi de la bugetul de stat.
2004 – S-a înregistrat maximul istoric al numărului de studenţi ai ASE: 52.793.
2005 – Implementarea procesului Bologna, care prevedea ca studiile universitare să aibă trei niveluri: licenţă (3 ani), masterat (2 ani), doctorat (3 ani).
2006 – Montarea siglei luminoase www.ase.ro pe clădirea Ion N. Angelescu.
Se încarcă comentariile...
