Studenţii şi depresia: o luptă de supravieţuire

În 2011, un raport al Colegiului Regal al Psihiatrilor a arătat că un număr tot mai mare de studenţi au căutat ajutor la serviciile de sănătate mintală   FOTO: Arhiva Adevărul

Tânărul Toby Thorn a lăsat în urma sa doar câteva cuvinte pe spatele unei scrisori recent primite de la banca Barclays, unde avea datorii: „Mulţumesc tuturor prietenilor mei. Vă apreciez sprijinul.” Băiatul s-a sinucis la scurt timp într-un câmp din afara Cambridge într-o noapte de sâmbătă din anul 2011.

Ca mulţi alţi studenţi, băiatul în vârstă de 23 de ani nu putea face faţă datoriei pe care o avea. În acel moment banca tocmai îl informase că nu mai putea retrage bani. Atunci când a murit, Toby avea de plătit un împrumut pentru studenţi de peste 5.800 de euro, scrie "The Guardian".

În urma anchetei cazului său, procurorul a sugerat că ar fi greşit să se spună că băiatul s-a sinucis din cauza datoriei la bancă, pe când, în realitate, acesta era motivul principal.

Numărul studenţilor din Marea Britanie şi din Ţara Galilor care şi-au luat viaţa a crescut cu 50% între 2007 şi 2011, de la 75 de astfel de cazuri la 112.

Cum aceste cifre au ieşit şi mai mult în evidenţă pe timp de recesiune, când taxele de şcolarizare au crescut brusc, semne de întrebare au fost pune dacă se fac eforturi suficiente de prevenire a presiunilor care apasă pe umerii studenţilor în ziua de astăzi.

Calculatoare şi tendinţe suicidale

Anne Thorn, mama lui Toby s-a retras acum în oraşul Penzance, din comitatul Cornwall, renunţând la un serviciu bine plătit în domeniul IT.

Femeia mărturiseşte că a fost destul de supărată pe fiul ei pentru că acesta a fost destul de orgolios sau de neîncrezător în a-şi discuta problemele financiare. „Bineînţeles că am fost supărată pe Toby”, mărturiseşte ea.

Anne şi Toby au format din totdeauna o echipă, din momentul în care mama lui a divorţat. El a fost pasionat de calculatoare, în adolescenţă fiind considerat introvertit.

Atunci când nu obţinea rezultatele pe care le dorea se retrăgea în camera lui, în lumea jocurilor pe calculator. Băiatul nu bea, nu fuma, nu făcea nicio activitate care să-i îngrijoreze părinţii.

Toby nu s-a plâns niciodată de depresie. Era o fire retrasă, dar chiar şi aşa avea o relaţie apropiată cu mama lui. Chiar dacă nu avea frecvenţă la facultate, a compensat prin interviuri de angajare. A fost angajat la departamentul de IT, în mod ironic chiar la Barclays, pentru suma de 24.000 de euro până când secţia a fost externalizată în India.

Atunci când Toby a vrut să meargă să studieze la universitate, mama sa a găsit un program de obţinere a diplomei de licenţă în calcule la Universitatea Anglia Ruskin, aflată la numai două ore de casa acestuia.

Tânărul a început să profite de independeţa lui, a avut chiar şi o prietenă, ceea ce a determinat-o pe Anne să creadă că fiul ei este pe drumul cel bun. Totul până când a primit o scrisoare prin care se anunţa că a rămas restant la planta chiriei.

Toby a început să lipsească de la cursuri, să petreacă timpul cu un un prieten care deţinea un magazin de calculatoare şi nu a mai vorbit despre licenţăi, ceea ce a făcut-o pe Anne puţin suspicioasă.

Într-un final, băiatul a recunoscut că a încetat să mai meargă la universitate. A devenit neliniştit, crezând că viaţa lui nu mai are niciun rost. Mama sa i-a sărit în ajutor, sugerându-i că totul se poate repara şi că îi va plăti chiria restantă.

Ultima oară când l-a văzut a fost atunci când Toby a ajutat-o pe ea şi pe bunica lui să se munte. A rămas peste noapte, dar apoi a plecat. Anne zâmbeşte atunci când rememorează ultima lor conversaţie. Inevitabil, au vorbit despre calcultoare.

„Pe 5 iulie. L-am sunat pentru că mă chinuiam să instalez Word pe un laptop nou, iar ultimele cuvinte au fost «Cum îmi dau seama de diferenţa dintre 64 de biţi şi 32 de biţi?»”, îşi reaminteşte ea.

Pe 10 iulie, într-o duminică, un ofiţer de poliţie i-a bătut la uşă la ora zece seara. „S-a întâmplat la fel ca în dramele de la televizor atunci când îţi spun să te calmezi şi ştii ce au de spus chiar înainte de a o face. A fost un singur ofiţer, un tânăr de 26 de ani. Am sfârşit prin a-l consola eu pe el”, mai povesteşte Anne.

Nu datoriile duc la sinucidere

De atunci, Anne şi-a dedicat toată energia în a organiza campanii de prevenire a unor astfel de drame. Depresia este o problemă serioasă pentru tineri, după cum ea spune, pe care societatea ar trebui să o abordeze.

„Nu aveam cum să ştiu că fiul meu avea să-şi ia propria viaţă. Sinuciderea este o cauză principală de deces al tinerilor între 18 şi 24 de ani în Marea Britanie. În calitate de părinte mi-ar fi plăcut să ştiu acest lucru pentru că mă tem mai mult de droguri,de jafuri sau crime cu cuţitul. Nu mi-aş fi gândit că s-ar duce într-un câmp şi şi-ar lua viaţa”, spune Anne.

În jur de 1.400 de suiciduri au loc în fiecare an în Marea Britanie, mai bine de trei sferturi dintre acestea fiind comise de bărbaţi sau băieţi.

Nu se ştie exact dacă datoriile la bancă au cauzat cele mai multe cazuri de sinucidere, dar potrivit unui sondaj realizat de YouGov, banii sunt una dintre cele mai frecvente griji din Marea Britanie, atrage atenţia publicaţia britanică „The Guardian”.

În 2011, un raport al Colegiului Regal al Psihiatrilor a arătat că un număr tot mai mare de studenţi au căutat ajutor la serviciile de sănătate mintală într-un timp al datoriilor în creştere şi al oportunităţilor de angajare destul de slabe.

Cererea acestor servicii este puţin probabil să se reducă în următorii câţiva ani din moment ce studenţii britanici plătesc annual peste 10.000 de euro drept taxe de scolarizare, estimându-se, totodată, că tinerii vor pleca din universitate cu datorii medii de peste 47.000 de euro.

„90% din cei care se sinucid suferă de o boală psihică în momentul morţii, dar există şi mulţi alţi factori culturali şi sociali. Studiile arată că o mare proporţie din oamenii aflaţi în datorii raportează probleme de sănătate mintală, ori acestea cresc riscul de suicid”, a explicat Stephen Platt, profesor de cercetare la Universitatea din Edinburgh.

Universităţile ar purta o parte din vină

Doctor Denise Meyer, psiholog care lucrează la site-ul „Students Against Depression” este de acord cu explicaţia doctorului Stephen. „Nu poţi spune că depresia este cauzată de datoriile bancare. Depresia vine atunci când resursele sunt depăşite şi asta are loc dintr-o varietate de motive.”

Pe lângă problemele privind datoriile şi oportunităţile de angajare, Colegiului Regal al Psihiatrilor a mai descoperit că serviciile de consiliere în acest sens au fost înlăturate de conducerile universităţilor.

„Există temeri că universităţile practică tăierea acestor programe care afectează furnizarea serviciilor de consiliere şi de psihiatrie pentru studenţi, dar şi prevenirea timpurie a unei intervenţii eficiente”, spune doctor Leonard Fagin, consultant psihiatru şi co-autor al raportului.

„50% din cei afectaţi de depresie nu caută ajutor profesional”, completează şi doctor Meyer care spune că înainte de aceste tăieri exista o problemă cu numărul studenţilor care caută ajutor.