PROIECT O nouă măsură pentru dezvoltarea învăţământului dual. Cum vrea statul să-şi pregătească mai mulţi meseriaşi
0Firmele vor putea să se unească în structuri asociative pentru a încheia parteneriate cu şcolile profesionale în cadrul sistemului de învăţământ dual. Astfel, societăţile comerciale se vor putea alia pentru a putea califica cel puţin 12 elevi per şcoală, în aşa fel încât aceasta să poată forma o clasă specializată într-o anumită profesie.
„Până acum nu exista decât varianta firmei. De aceea, camerele de comerţ şi asociaţiile patronale au venit cu iniţativa de a face structuri asociative. Atunci, noi, cei din cadrul Comisiei, am fost de acord. O clasă poate să aibă minimum 12 de elevi. Aşa prevedea legea. Însă eu ca firmă poate nu am nevoie de 12 de strungari, ci doar de 5 strungari. Ori o şcoală nu poate să facă o clasă cu 5 elevi. În această situaţie, eu mă pot asocia cu alte firme care caută şi ele strungari. Astfel, nevoile lor, cumulate, ar fi în acord cu posibilitatea şcolillor de a forma clase specializate pe anumite meserii. Firmele îşi vor putea pregăti mai mulţi oameni pentru activitatea lor“ a declarat în exclusivitate pentru Adevărul, Mihnea Costoiou, membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din cadrul Senatului.
Ce este învăţământul dual
Învăţământul dual se organizează pentru dobândirea de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe, preponderent pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru calificări profesionale de nivel 3, 4 şi 5, conform Cadrului naţional al calificărilor.
Acest tip de învăţământ este consfinţit în urma contractului individual de pregătire practică, încheiat între elev, respectiv părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului minor, operatorul economic şi unitatea de învăţământ. Contractul stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor, potrivit prevederilor din metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei.
Cum stăm în prezent
„Piaţa muncii reglează, cu costuri infinit mai mari, ce n-au reuşit să regleze politicile publice din domeniu. Numărul studenţilor s-a înjumătăţit, abandonul şcolar a ajuns la 20-25%, locul doi în Europa, pentru că tinerii şi familiile lor au constatat că şcoala nu-i ajută la intrarea în piaţa muncii. Legea Educaţiei Naţionale din 2011 a încercat să pună ordine în sistem. Nu este de ajuns. A crescut numărul elevilor din Scoala Profesională, dar nu suficient de repede şi fără o perspectivă optimistă. Faptul că există câteva Şcoli Profesionale de succes, dar private (exemplu Şcoala profesională Kronstadt, de la Braşov, organizată de nemţi), ne arată cauza proastei funcţionări a Şcolii profesionale româneşti. Nu lipsa de interes a elevilor, ci lipsa unei arhitecturi instituţionale şi curriculare care să ducă elevii EXACT la competenţele cerute de angajator“, a afirmat Ştefan Vlaston, preşedintele asociaţiei EDU CERE.
De ce s-a ajuns aici?
În prezent, România are aproximativ 51 de mii de elevi încadraţi în sistemul de învaţământ profesional, o cifră de aproape 6 ori mai mică faţă de cât era în urmă cu 22 de ani. Asta s-a întâmplat pentru că, în timp ce alte state din Europa (Ţările Nordice, Germania, Marea Britanie, Franţa, Polonia) îşi consolidau învăţământul profesional, la noi, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu desfiinţa în 2004 şcolile profesionale, transformându-le în şcoli de arte şi meserii.
În consecinţă, din 2004 şi până în 2011, numărul de şcolari încadraţi în învăţământul profesional a scăzut dramatic: dacă în 2004 erau 290.000 de elev, în 2011, numărul acestora a ajuns la 12.800. Motivul invocat la acea vreme de Andronescu a fost ca elevii să facă liceul.
Măsura a fost, însă, un eşec deoarece „elevii ajunşi pe această rută sunt cei mai slabi, cu mediile cele mai mici, şi tocmai ei au întreite sarcinile de învăţare: curricula teoretică generală (matematică, fizică, istorie, etc.), cultura tehnica teoretică (rezistenţa materialelor, aparate de măsură şi control, structuri metalice, etc.), şi instruirea practică. În acelaşi interval de timp, 6-7 ore pe zi, cei mai buni elevi de la filierele teoretice au doar o treime din aceste sarcini, respectiv curricula teoretic generală“, scria în 2011 Ştefan Vlaston, preşedintele asociaţiei EDU CERE.
Ce soluţii există
„Faptul că nu avem suficiente mari companii care să se implice în finanţarea şi organizarea Şcolii Profesionale trebuie compensat de stat, prin organizarea unui învăţământ profesional bazat pe studiul evoluţiilor din piaţa muncii. Sigur, ideal este să existe contracte tripartite, între şcoală părinţi şi agenţi economici, care să asigure şi infrastructura materială şi umană pentru instruirea practică. Dar în câte locuri este posibil aşa ceva? Acolo unde nu este posibil un astfel de contract, ce facem? Soluţia o reprezintă, în opinia mea, reluarea învăţământului profesional general, organizat de stat, în actualele Licee Tehnice, fără condiţionarea unor contracte tripartite. Organizarea şi finanţarea corespunzătoare trebuie să vină de la stat, responsabil pentru existenţa unei pieţe a muncii atractive“ declară acesta în prezent.
„Măsura este una bună, însă deja se întârzie prea mult cu asta. Trebuie să fie o corelare între nevoia de pe piaţa muncii şi oferta educaţională, în special la IMM-uri trebuie să fim atenţi pentru că acestea au nevoi specifice. Practic, ele nu au forţa de a angaja 10 oameni, ci doar 2-3, mai ales dacă vorbim de afacerile mici“ a declarat pentru Adevărul, Florin Jianu, membru al Consilului Întreprinderilor Mici şi MIjlocii din România
„Ne uităm la criza de forţei de muncă calificate şi la deficitul de muncă care este de 60.00 de locuri de muncă. Trebuie regândit întregul sistem educaţional profesional. Şcolile şi liceele profesionale din România au rămas în anii 70. Specializările sunt preponderent din domeniul metalurgic, construcţii. Avem nevoie de promovarea unor profesii precum sudori, electricieni sau mecanici, hairstilisti, care sunt foarte căutate pe piaţa muncii“, a mai adăugat acesta.