Planul cadru pentru gimnaziu: în loc de învăţământ diferenţiat, „Patul lui Procust”

După 3 luni de dezbateri, Ministerul Educaţiei a prezentat, în sfârşit, planul cadru pentru gimnaziu, presupus a intra în vigoare în anul 2017.  Deşi multe speranţe se îndreptau spre o nouă gândire în elaborarea politicilor educaţionale, speranţele au rămas deşarte,  ca de atâtea  ori în trecut.

• Gradele de libertate acordate şcolilor şi profesorilor

-Profesorii au în continuare, în virtutea Legii Educaţiei Naţionale, 25% din numărul de ore alocat disciplinei pentru  cursuri de remediere sau aprofundare, cu condiţia ca programa să nu fie prea încărcată încât să le ocupe tot timpul cu predarea ei.

-Curriculumul la decizia şcolii (CDS) este realizabil doar dacă se ajunge la 30, 33, 34 de ore pe săptămână la clasele a VI-a, a VII-a a VIII-a, situaţie imposibilă.

Elevii refuză să stea 7 ore pe zi la şcoală, program apropiat de al unui adult care are program de 8 ore de muncă. Să obligi copii de 12-13 ani să stea la ore de predare-invatare 7 ore, este o eroare majoră. Nici acum nu se fac 7 ore pe zi, nici la liceu.

În aceste condiţii CDS este pus doar ca să ia ochii. Nu va fi posibil să fie realizat.

-Nu există discipline agregat, cu excepţia „educaţiei sociale” (ca şi cum ar putea exista şi educaţie „nesocială”), care să permită şi module opţionale, la alegerea elevilor şi profesorilor.

Curricula şcolară propusă se rezumă în continuare doar la dimensiunea conceptual teoretică. Unde este dimensiunea aplicativ-practica? Doar la orele de tehnologie? Mult prea puţin.

Cea mai gravă deficienţă a planului cadru o reprezintă absenţa dimensiunii interdisciplinare, posibil de realizat în cadrul disciplinelor agregat, Ştiinţele vieţii, Ştiinţele mediului, sau altele asemănătoare.

În cadrul Ştiinţelor vieţii, un modul important, rostogolit an de an, ar fi „Educaţie pentru sănătate”, absent din planul cadru. Dacă nici acest modul nu este important în educaţia copiilor de gimnaziu, nu ştiu care altul ar putea să fie.

La testele PISA România ocupă ultimele locuri exact din cauza absenţei dimensiunilor aplicativ-practice şi interdisciplinare. Aşa va fi şi în viitor.

Acest plan cadru este aproape identic cu acela de acum 50 de ani. Ora de  Dirigenţie se numeşte acum Consiliere şi dezvoltare personală, şi a apărut Informatică şi TIC, pentru că între timp au apărut computerele.  În rest, este acelaşi plan cadru după care am învăţat şi noi în şcoală.

Şi aşa zisa „reechilibrare” a ariilor este  deficitară.

La Educaţie fizică şi sport în planul cadru sunt prevăzute 2 ore, în schimb sunt prevăzute  la arte (2 ore) şi la istorie (2 ore),  care dezechilibrează ariile curriculare.

Noul plan cadru prevede la clasa a VII-a 19  discipline,  iar la celelalte clase 17-18 discipline! Un calvar pentru elevi, fie şi numai să vină cu cărţi şi caiete la şcoală care le ingreunează ghiozdanele până la limite inacceptabile.

Şi numele unor discipline sunt mult peste nivelul de înţelegere al unor copii de 11 ani.

La clasa a V-a, la „Educaţie socială” se învaţă „Gândire critică şi drepturile copilului”! Ce vor înţelege copiii abia plecaţi din şcoala primară din „gândire  critică” greu de presupus.

Deşi în ţările cu învăţământ dezvoltat se pune accent pe învăţământul diferenţiat, care să ţină cont de resursele, aptitudinele şi înclinaţiile copiilor, cu mult mai puţine discipline şi ore de curs, la noi învăţământul rămâne „Patul lui Procust”, în care înghesuim toţi elevii, indiferent ce înclinaţii, interese  şi resurse posedă.

În concluzie

Planul cadru propus nu lasă grade de libertate şcolilor şi profesorilor pentru a-şi adapta demersul didactic la specificul comunităţii pe care o deservesc.

-CDS nu se va face pentru că ar duce la 33-34 ore pe săptămână, lucru inadmisibil.

-Nu există module opţionale din care elevii şi profesorii să aleagă pe cele care-i interesează pe elevi

-Nu există în planul cadru propus discipline agregat care să asigure  dimensiunile aplicativ-practica, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă, exact cum se prezintă lucrurile şi în prezent.

-Numarul de discipline este chiar mai mare, comparativ cu planurile cadru existente în prezent.

-Ariile curriculare sunt dezechilibrate, la Educaţie fizică şi sport sunt prevăzute doar 2 ore, mult prea puţine.

-Planul cadru propus este departe de experienţa ţărilor avansate şi ţine cont doar de menţinerea posturilor didactice, nu de interesele elevilor şi familiilor lor, care şi plătesc prin taxe şi impozite serviciile educaţionale.

-Abandonul şcolar va creşte, nu poţi atrage copiii la şcoală cu discipline de clasa a V-a intitulate „gândirea critică”.

-La testele PISA vom fi tot codaşii lumii civilizate.

-La examenele de sfârşit de ciclu rezultatele vor fi în continuare foarte proaste.

-Piata muncii rămâne într-un defazaj major cu educaţia şi formarea profesională,  cu consecinţe nefaste asupra economiei ţării şi nivelului de trai.

Eşecul actualei echipe ministeriale şi de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,  de a îndrepta învăţământul pe o direcţie adecvată contextului economic-social-piata muncii ar trebui să ducă la demisia întregii conduceri a Ministerului şi Institutului de Ştiinţe ale Educaţie, lucru greu de realizat, având în vedere lipsa de decizie şi determinare  a premierului Cioloş.

PS. O propunere de plan cadru pentru clasa a V-a