Ministerul Educaţiei ar putea fi expus la Antipa

Atitudinea Ministerului Educaţiei Naţionale privind expoziţia The Human Body, găzduită de Muzeul Antipa, este din cea în ce mai isterică şi mai deplasată. Prima recomandare a instituţiei era ca elevii să viziteze expoziţia doar cu acordul părinţilor. Intervenţia, deşi uşor redundantă în condiţiile în care copiii până în 12 ani nu au acces fără adulţi, avea un aer protector.

Următorul avertisment prin care eram atenţionaţi că expoziţia are un „impact emoţional negativ”, adică un un fel de cod portocaliu, cuplat cu spaima Inspectoratului şcolar din Călăraşi care interzicea categoric elevilor vizitarea expoziţiei, m-au determinat să îmi fac drum spre „cadavrele” discutabile. Despre spaimele şi isteriile instituţiilor statului m-am cam săturat în general şi nici nu cred că trebuie să decidă statul, mai mult decât ar trebui să îşi permită, să interzică vizitarea unei expoziţii, fie ea şi controversată. Urmează ca Ministerul să tranşeze în sistemul muscular al expoziţiei şi să decidă că e interzis indiferent de acordul părinţilor. Efectul vizual al expoziţiei este mult mai suportabil decât efectul pe care îl au manualele şcolare.

Nu îmi face plăcere să constat încă o dată că Ministerul Educaţiei e depăşit de timpuri şi că interzice ceea ce nu înţelege.

Doar dacă citeşti textele din manualele de literatură, clasele a III-a şi a IV-a, te cuprinde o depresie bacoviană. Peste 60 la sută din aceste texte încep cu verbe de negaţie, cu verbe de genul „plangea”, „e trist”, „se sperie”, „e singur”. Iar povestea Lizucăi, pe care o tot citesc şcolarii din învăţământul primar doi ani la rând, e de o „veselie” copelşitoare. Şi fac aceste afirmaţii în cunoştinţă de cauză, fiind raportor, ca deputat, pe tema, cu adevărat controversată, a manualelor şcolare.

Nu îmi face plăcere să constat încă o dată că Ministerul Educaţiei e depăşit de timpuri şi că interzice ceea ce nu înţelege. De remarcat că un inspector şcolar susţinea decizia Ministerului explicând, acum câteva zile, că nu a văzut expoziţia, dar dacă zice şeful că nu e bine atunci ne conformăm.

La atâtea avertismente, m-am dus să văd înfricoşătoarele exponate. Am profitat de faptul că fiul meu se află într-o excursie în programul săptămâna „Altfel” şi am decis să văd expoziţia ca să îmi dau seama la ce fel de impact îl voi supune. La intrare, pe o zi ploioasă, elevi şi adulţi îşi aşteptau rândul. Unii pentru exponatele Muzeului, alţii pentru discutabila expoziţie de „cadavre”. Mi-am cumpărat biletul (50 de lei) şi m-am ataşat grupului.

La început, ţi se explică procedura folosită pentru exemplarele de corpuri umane reale expuse: plastinatia, adică stafidirea. E vorba de un procedeu prin care fiecare exemplar este disecat fiind scufundat în acetonă pentru a extrage toate lichidele corporale. După deshidratare, exemplarul este aşezat într-o baie de polimeri siliconati şi este etanşat într-o cameră vid unde acetona este înlocuită de polimer care pătrunde în exemplar până la cel mai adânc nivel celular. Când polimerul se întăreşte exemplarul conservat este gata pentru a fi expus. Rezultatul este acolo, în sălile de la Antipa: o lecţie de anatomie, pe viu, materie studiată altfel în clasa a VII-a.

M-am întrebat care ar putea fi motivele ca ministerul să fie alarmat. Pot să accept faptul că sunt persoane care, din motive religioase, refuză acest mod de a trata corpul uman. Pot să îi înţeleg şi pe cei care pun problema identităţii acestor „cadavre”. Am întrebat, la rândul meu, cine au fost persoanele ale căror trupuri sunt expuse. Mi s-a explicat că acele corpuri (chinezi) au aparţinut unor oameni ai străzii, decedaţi din cauze naturale şi nefiind revendicate au fost donate, în conformitate cu legislaţia chineză, Laboratorului Dalian Hoffen Bio-technique.

Poţi să întrebi orice, dar nu poţi să negi faptul că expoziţia în sine este revoluţionară, fascinantă.

Sigur, fiind vorba de China, poţi să ai suspiciuni, cum de altfel o persoană din grup întrebă însoţitorii din Muzeu dacă nu erau cumva deţinuţi politici condamnaţi la moarte. Poţi să întrebi orice, dar nu poţi să negi faptul că expoziţia în sine este revoluţionară, fascinantă. Este spectacolul corpului uman care ţi se dezvăluie că o masinărie ingenioasă, perfectă, minuţios alcătuită, o creaţie uimitoare, mistică. Iar elementele educaţionale sunt incluse pe tot traseul expoziţiei. De exemplu, lângă un plămân sănătos este expus un plămân înnegrit de „tutun”. Efectul vizual al întregii expoziţii este garantat şi probabil cel mai sigur. Şi lângă casetă cu cei doi plămâni, se află o cutie unde eşti invitat să laşi pachetul de ţigări. Un tânăr din grup şi-a mai păstrat o ultima ţigară şi a aruncat pachetul.

Este spectacolul corpului uman care ţi se dezvăluie că o masinărie ingenioasă, perfectă, minuţios alcătuită, o creaţie uimitoare, mistică. Iar elementele educaţionale sunt incluse pe tot traseul expoziţiei.

Una dintre imaginile care ilustrează expoziţia sunt cele două corpuri care stau faţă în faţă şi se ţin de mână. De fapt, e vorba de acelaşi trup, unul fiind reprezentat doar de sistemul osos, celălalt alcătuit doar din sistemul muscular. Plastinaţia permite prezentarea în detaliu a sistemului osos, muscular, nervos.

Suntem 145.000 de km de artere, iar acel corp reprezentând arterele este imposibil să ţi-l imaginezi dacă nu îl vezi. La finalul celor două ore, am decis că nu îmi expun copilul la niciun impact emoţional negativ aducându-l la Antipa. Ba din contră, e o expoziţie a mileniului III şi o are la îndemână. E o expoziţie văzută de peste 20 de milioane de oameni, conform statisticilor, şi a fost găzduită deA  Londra, Amsterdam, Barcelona, Bratislava, Budapesta, Dublin, Kiev, Lisabona, Madrid, Praga, Torino, Viena, Oostende.

Nu e cazul să vă lăsaţi manipulaţi, nici de mine, nici de Minister. De altfel, mă întreb dacă nu cumva acest marketing agresiv nu ţine de un calcul de PR. Orice e controversat atrage atenţia, nu?! Dar nu refuzaţi să mergeţi doar pentru că nişte oficiali mai inventează un cod portocaliu ca cel de acum o săptămâna când şcolile au fost închise degeaba!