Englezul care a înfiinţat primul curs de limba română la Oxford
0
Profesorul Martin Maiden (55 de ani), cel care a introdus anul trecut un curs de limba română la prestigioasa universitate britanică, povesteşte pentru „Weekend Adevărul“ cum s-a îndrăgostit de limba nativă a lui Eminescu.
A făcut cunoştinţă cu limba română într-o librărie engleză pe când avea 13-14 ani, când a descoperit întâmplător o carte de gramatică a limbii române, care i s-a părut fascinantă, deşi mărturiseşte că nu înţelegea nimic atunci. Acum, Martin Maiden, profesorul britanic de la Oxford pasionat de limbile romanice, vorbeşte româna aproape ca un nativ şi i-a citit pe Sadoveanu şi Rebreanu.
Maiden a înfiinţat anul acesta, cu ajutorul Institutului Limbii Române şi al ambasadorului României la Londra, Ion Jinga, primul curs de limbă română din istoria universităţii Oxford, frecventat deja de 20 de studenţi, majoritatea britanici. Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, profesorul a povestit că, din ianuarie 2013, lansează şi un curs de istorie a limbii române la universitatea Oxford, membră a elitistului Russel Group.
Recompensat de Academia Română
În ciuda faptului că vorbeşte româna fluent, profesorul Maiden nu se consideră un expert şi spune cu modestie că mai are mult de învăţat. Vorbeşte cursiv şi fără accent, nu se încurcă în vorbe, nu face nicio greşeală gramaticală şi nu pare că face un efort gândindu-se la acorduri sau la cum să conjuge un verb. Soţia lui, care provine din zona Moldovei, l-a ajutat să aprofundeze limba, iar la ei în casă conversaţiile au loc în română.
Martin Maiden spune că vizitează România de două-trei ori pe an şi a fost în aproape toate oraşele mari. Pentru eforturile şi iubirea sa vizavi de limba română, Academia Română i-a acordat, în 2010, o Diplomă de onoare din partea Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti“. De asemenea, din anul 2005, profesorul Maiden este şi membru de onoare al Asociaţiei culturale „Alexandru Philippide“ din Iaşi.
În decembrie 2012, în timpul vizitei pe care a făcut-o la Bucureşti cu ocazia celui de-al 12-lea Colocviu Internaţional al Departamentului de Lingvistică de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, profesorul Maiden a mai primit din partea Academiei Române, o „Diplomă pentru Meritul Academic“, pentru „studiile de romanistică şi pentru contribuţia la cunoaşterea limbii române în străinătate“.
„Am crezut că româna e imposibilă“
„Weekend Adevărul“: Cum aţi ajuns să învăţaţi limba română?
Martin Maiden: Ţin minte că atunci când eram destul de tânăr, cred că aveam 13-14 ani, am găsit într-o librărie din oraşul în care trăiam în sudul Angliei o gramatică a limbii române. Am fost fascinat, deşi trebuie să mărturisesc că nu am înţeles nimic, pentru că era o gramatică mai degrabă pentru avansaţi, unde se vorbea deja despre lucruri mai complicate, cum ar fi declinarea cuvântului „vlădica“, care e foarte puţin folosit. Am crezut atunci că româna trebuie să fie o limbă imposibilă, că e vorba de nu ştiu ce complicaţii foarte obscure şi într-un fel am abandonat-o ani de zile. În ’87 am venit pentru prima dată în România la nişte cursuri de vară în Bucureşti şi am mai învăţat puţin, după care am plecat şi am uitat aproape tot, dar după Revoluţie m-am întors. Acum 10 ani am avut un an sabatic şi am stat şase luni în această ţară unde am întâlnit-o pe soţia mea care este moldoveancă. La noi în casă vorbim româna, iar soţia mea m-a ajutat foarte mult să o învăţ.
Ce alte limbi mai cunoaşteţi?
Eu sunt specializat pe limba italiană, dar mai ştiu şi franceza, spaniola, portugheza, româna, care începe să fie una dintre limbile pe care le cunosc cel mai bine.
Ne împărtăşiţi câteva amintiri plăcute din România? Pe unde aţi fost, ce aţi vizitat?
Am fost de atâtea ori aici... cred că vin de două-trei ori în fiecare an şi am ajuns să cunosc destul de bine ţara. Bineînţeles că am vizitat Bucureştiul deseori, dar am fost şi în Moldova, soţia mea fiind din Piatra Neamţ. În Transilvania am mai fost de multe ori, în special la Cluj, fiindcă acolo este un institut de lingvistică şi dialectologie. Am vizitat şi Timişoara şi Iaşi... Nu am fost niciodată la Craiova şi nici la Baia Mare, două oraşe pe care aş vrea să le descopăr.
Din literatura română ce vă place să citiţi?
Trebuie să mărturisesc că nu mă consider a fi un mare expert în literatură, dar am citit destul de mult în română. I-am citit pe Sadoveanu şi pe Rebreanu, spre exemplu, dar mai am foarte mult de învăţat în domeniul acesta. Soţia mea este specializată tocmai pe literatura română şi-mi dau seama, vorbind cu ea, de cât de puţin cunosc acest domeniu.
Aţi înfiinţat primul curs de limba română la Oxford. Ca lingvist, ce vedeţi la limba română în mod special? Vedeţi influenţele slave?
Sunt interesante influenţele slave, dar ceea ce mă interesează pe mine în mod special este să văd cum se încadrează româna în structura generală a limbilor romanice. Este o parte integrală a acestora. Nu ştiu dacă ştiţi de marele românist suedez Alf Lombard, care a spus că cine vrea să studieze limbile romanice fără să cunoască limba română se aseamănă unui tâmplar care încearcă să facă o masă căreia îi lipseşte un picior fără de care nu poate sta în picioare. În cazul de faţă, elementul esenţial este limba română. Cine vrea să înţeleagă istoria limbilor romanice trebuie neapărat să aibă o anumită cunoştinţă a limbii române, după părerea lui Lombard, dar şi după a mea.
Membru al Academiei Britanice
Numele: Martin Maiden
Data şi locul naşterii: 20 mai 1957, Southampton, Marea Britanie
Studiile: A urmat studiile de licenţă şi masterat la Universitatea Cambridge, la Trinity College, între 1976-1982. În 1987 şi-a dat doctoratul, tot la Cambridge, cu teza „Metafonie şi dialectele italiene“ („Metaphony and the Italian dialects: a study in morphologisation“).
Cariera şi distincţii: Este membru al Academiei Britanice. A predat primele cursuri de filologie romanică la Universitatea Cambridge în 1989, unde a devenit şi „Fellow“ în acelaşi an. Din 1996 este membru al Consiliului Societăţii Filologice. În 2007 a devenit directorul Centrului de cercetare a lingvisticii romanice de la Oxford („Research centre for Romance Linguistics“). În noiembrie 2012, a supravegheat lansarea primului curs de limba română de la Oxford. În ianuarie 2013 a lansat un curs de istorie a limbii române la prestigioasa universitate.
Locuieşte în: Oxford, Marea Britanie
Cei 20 de studenţi care învaţă româna la Oxford
Predaţi limba română la Oxford?
Adevărul este că nu sunt expert în limba română şi nu predau un curs, dar, fiind romanist, mă interesează foarte mult istoria limbii române, graiurile româneşti, dialectele de peste Dunăre... Eu vorbesc foarte mult despre română în cadrul unui curs de lingvistică romanică generală pe care îl predau. Ţin cursuri despre istoria limbii italiene, de dialectologie italiană şi urmează să introducem un curs de istorie a limbii române începând cu luna ianuarie, care este ceva nou. De curând am deschis la Oxford un lectorat de limba română, predat de profesoara Oana Uţă, venită de la Bucureşti. Ea ţine mai multe cursuri de română pentru studenţii interesaţi de această limbă, care sunt destul de mulţi.
Câţi studenţi studiază limba română la Oxford?
Cam 20, cei mai mulţi fiind britanici.
Sunt a doua generaţie de imigranţi români?
Nu, cred că este o persoană care are părinţi români, dar ceilalţi sunt britanici, studenţi obişnuiţi.
Ce îi atrage pe aceşti studenţi britanici să studieze limba română?
Eu v-aş întreba de ce sunteţi atât de uimiţi de faptul că nişte studenţi englezi vor să studieze limba română? Cei mai mulţi dintre ei studiază şi alte limbi romanice cum ar fi italiana, spaniola sau franceza şi bineînţeles că sunt interesaţi şi de limba română fiindcă îşi dau seama că face parte din familia limbilor romanice. Eu le-am spus de nu ştiu câte ori, şi cred că au înţeles foarte bine, că cine vrea să studieze limbile latine trebuie să aibă o anumită cunoştinţă a limbii române. Ei îşi dau seama că este ceva interesant, nou, că nu e o limbă imposibilă, nu e ca şi cum te-ai apuca de studiat japoneza. Româna e o limbă interesantă, diferită, dar în acelaşi timp face parte din familia limbilor romanice, multe dintre care studenţii le ştiu deja şi de aceea sunt curioşi şi foarte interesaţi să înveţe şi limba română.
Ce asemănări vedeţi între limba latină şi română, faţă de alte limbi romanice?
Asta e o întrebare aproape imposibilă pentru că, sub anumite aspecte, româna seamănă foarte mult cu latina. Spre exemplu, româna a păstrat un sistem cazual (genitivul, dativul). Pe de altă parte, ea are nişte trăsături gramaticale, lexicale care sunt destul de departe de limba latină. Româna poate fi şi foarte apropiată, dar şi foarte diferită de latină, nu se poate generaliza.
Care dialecte româneşti v-au plăcut cel mai mult?
Am studiat şi graiurile româneşti şi dialectele de peste Dunăre fiindcă m-au interesat, fiind un istoric al limbilor romanice în general. Dacă vrei să înţelegi cum s-a dezvoltat o limbă, trebuie să înţelegi şi relaţiile dintre variaţiile ei şi dintre dialectele-surori. Trebuie întotdeauna să ai această viziune generală a limbilor respective. Pe mine mă interesează nu numai limba română literară pe care o învăţăm la şcoală, ci şi „surorile“ ei, ca să spun aşa. Urmăresc să văd cum sunt acestea diferite de limba română.
Se încarcă comentariile...
