Dezbaterile ARACIP: Cum ar fi mai bine să fie finanţate şcolile

Sute de profesori au participat în ultimele luni la cinci dezbateri naţionale organizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar unde au discutat despre problemele din sistemul de educaţie românesc. Rezultatele sunt doar începutul unui proces mai larg de dezbateri care va continua.

Contribuţia părinţilor la infrastructura şcolară, o necesitate

Profesorii care au participat la dezbaterile ARACIP spun că există, în continuare, un nivel redus de încredere în autorităţile publice locale, fiind preferată fie finanţarea centralizată, pe baza costurilor standard, fie o finanţare mixtă (de la nivel central şi de la autorităţi locale) pe baza unor standarde definite la nivel central.

Având în vedere numeroasele lipsuri cu care se confruntă şcolile la nivel de infrastructură, participanţii au considerat contribuţia financiară a părinţilor ca necesară pentru derularea activităţilor şcolii, pe care autorităţile (centrale şi locale) nu le pot finanţa.

Învăţământul privat, competiţia şcolilor de stat

În ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar privat, care se dezvoltă tot mai mult în ultimii ani, participanţii consideră că fondurile publice trebuie să fie folosite, cu precădere, pentru finanţarea şcolilor publice şi doar în mică măsură pentru finanţarea celor private. Învăţământul privat trebuie acceptat, dar nu neapărat încurajat de către stat, susţin participanţii la dezbatere. 

Probleme de comunicare în şcoală

Dialogul între reprezentanţii sistemului de învăţământ (cadrele didactice, directorii de şcoli, inspectori etc.) şi beneficiarii acestuia (mai ales elevii şi părinţii, dar şi angajatorii) este redus, mai ales când vine vorba de programele de reformă intenţionale, spun profesorii şi experţii. Pe parcursul dezbaterii au reieşit puncte de vedere diferite, ceea ce a dus la diminuarea încrederii participanţilor în existenţa unei mase critice pentru reformarea sistemului de învăţământ.

Reforma de curriculum şi descentralizarea

Participanţii au considerat reformarea curriculumului, inclusiv a sistemului de evaluare, ca fiind mai uşoară decât celelalte teme supuse discuţiei. Pe de altă parte, reformarea sistemului de management şi finanţare în direcţia descentralizării a fost considerată drept cea mai importantă.

Consilierea elevilor

Doar jumătate dintre elevi beneficiază, în mod real, de servicii de orientare şi consiliere. Majoritatea participanţilor consideră această activitate ca având aceeaşi importanţă ca activitatea la clasă a profesorului. În opinia participanţilor, această activitate trebuie realizată mai ales de cadrele didactice împreună cu personalul specializat (psihologi, consilieri etc.), ambele părţi fiind egal răspunzătoare. Marea majoritate a participanţilor consideră că activitatea de consiliere ar trebui furnizată elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice.

Pe de altă parte, un sfert dintre participanţi consideră că nu au avut nevoie (personal sau pentru elevii la care predau, în cazul cadrelor didactice) de astfel de servicii.

Home schooling

Majoritatea participanţilor consideră că este dreptul elevilor sau al părinţilor de a opta pentru orice alternativă (inclusiv homeschooling), fară să existe condiţii suplimentare, finanţarea putând veni şi de la stat pe baza principiului ”finanţarea urmează elevul”. Totuşi, este necesară asigurarea condiţiilor pentru participarea copiilor  la evaluările naţionale şi la examinări periodice şi/sau pentru aprobarea alternativelor de o autoritate competentă, pe baza unor standarde de calitate.

Majoritatea participanţilor consideră că fiecare elev sau părinte poate opta pentru o alternativă educaţională, inclusiv pentru ”homeschooling”, fără nicio restricţie, statul fiind obligat să asigure certificarea, la cerere, a competenţelor dobândite. Pe de altă parte, există nevoia de a evalua şi de a acredita persoanele sau organizaţiile şcolare respective în privinţa capacităţii de a oferi educaţie de calitate.

Pregătirea profesorilor

Marea majoritate a participanţilor consideră  că un profesor profesionist trebuie să fie pregătit ca specialist în educaţie, cel puţin tot atât cât este pregătit ca specialist într-un domeniu disciplinar.

Percepţia majoritară a actorilor prezenţi este că profesorul are, mai degrabă, puţină libertate, pentru că necesitatea de a parcurge o anumită programă limiteaza posibilităţile de acţiune. O barieră importantă în acest sens este reprezentată şi de mentalităţile existente în rândul parinţilor, elevilor, directorilor, inspectorilor şi altor profesori.

În privinţa modului de pregătire a profesorului, ca profesionist în educaţie, opiniile au fost împărţite, cea majoritară stabilind, în ordinea importanţei, necesitatea pregătirii în:

a. Cunoştinţe într-un anumit domeniu;

b. Metode şi tehnici de predare;

c. Procesul de învăţare;

d. Comunicare şi negociere.

Cum trebuie administrată o şcoală

Caracterul democratic al şcolii este definit prin participarea elevilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice, în mod efectiv, la deciziile referitoare la curriculum şi prin capacitatea şcolii de a asculta şi valorifica în mod constructiv vocile critice.

Pe această bază, cadrele didactice şi părinţii trebuie consultaţi, iar opiniile şi cererile lor trebuie luate în considerare în deciziile luate la nivelul Consiliului Profesoral şi al Consiliului de Administraţie.

Salarizarea profesorilor

Gradul de dificultate în privinţa condiţiilor de predare şi rezultatele elevilor ar trebui să constituie, într-o măsură mai mare decât până acum, criterii fundamentale pentru evaluarea cadrelor didactice şi salarizarea acestora.

Criteriul fundamental de evaluare şi salarizare ar trebui să fie asigurarea progresului în învăţare pentru toţi elevii, indiferent de aptitudinile şi capacităţile acestora (deci, inclusiv pentru copiii/elevii cu dizabilităţi, pentru cei proveniţi din medii dezavantajate şi pentru cei talentaţi).

Al doilea criteriu utilizat în evaluare şi salarizare ar trebui să fie creşterea nivelului satisfacţiei elevilor şi/sau al părinţilor faţă de educaţia oferită.

Elevii şi părinţii ar trebui să fie consultaţi şi chiar ar trebui să participe efectiv la evaluarea cadrelor didactice, inclusiv âsă influenţeze cuantumul salariului acestora.

Ar trebui ca o proporţie însemnată din salariul cadrelor didactice (peste 25%) să fie obţinută pe baza criteriilor de performanţă stabilite.

Curriculum la decizia şcolii

De asemenea, în ceea ce priveşte curricula, participanţii la dezbaterile ARACIP consideră că este prioritară intorducerea unor noi discipline şi conţinuturi interdisciplinare, obligatorii şi opţionale, prin decizia şcolii (Consiliul de Administraţie/Consiliul Profesoral) dar şi prin planul cadru de învăţământ.

În privinţa noilor conţinuturi curriculare opţionale (disciplinare sau non-disciplinare) esenţială este opţiunea elevilor şi a părinţilor.

Există resursă umană calificată pentru conceperea şi realizarea acestor noi conţinuturi, dar este, totodată, necesară o formare suplimentară a cadrelor didactice în acest sens.

Însă, spun participanţii, există acte normative care împiedică introducerea de conţinuturi noi, mai ales a celor interdisciplinare, iar introducerea unor noi conţinuturi curriculare nu se poate realiza fără alocarea unor resurse suplimentare. Indiferent de opţiunea adoptată, introducerea noilor conţinuturi curriculare trebuie realizată treptat, pe măsura asigurării resurselor (umane şi materiale) necesare.

Cum s-au desfăşurat dezbaterile ARACIP

Pe fondul discuţiilor pentru o nouă lege a Educaţiei şi o reformă de sistem, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) a iniţiat în acest an un proces dezbatere publică pornind de la noile standarde privind calitatea educaţiei lansate în toamna anului trecut. Iniţiativa este susţinută de Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR) şi a constat in organizarea a cinci dezbateri publice în ţară, pe teme considerate prioritare în urma unui sondaj de opinie organizat în luna aprilie. La sondaj au participat 1.110 persoane, din care aproximativ 61% cadre didactice, 18% părinţi şi 11% elevi. Astfel, in perioada mai-octombrie 2015, peste 300 de cadre didactice, elevi, părinţi, reprezentanţi ai angajatorilor şi ai ONG-urilor au participat la un proces sistematic de consultare şi dezbatere în licee din Cluj, Bacău, Constanţa, Caracal  şi Bucureşti.