Admitere separată la colegiile naţionale: cum se explică bătălia pentru liceele de top

Liceele de top ar vrea să organizeze admitere proprie Foto: Alina Mitran

Noul proiect de lege al educaţiei preuniversitare, aflat în dezbatere publică, prevede că liceele de top vor putea organiza admitere înaintea examenelor de Evaluare Naţională.

Solicitarea colegiilor naţionale de a organiza propria admitere la liceu este veche de 15 ani, a declarat ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu. Directorii liceelor de top au argumentat de-a lungul anilor că în liceele lor ajung tot mai mulţi elevi cu medii tot mai mari, dar tot mai slab pregătiţi pentru profilul real.

De ce este bătaie uriaşă la uşa colegiilor

Problema este una adevărată, atrage atenţia expertul în educaţie Mihai Maci. Acesta explică felul în care funcţionează sistemul: „În principiu, la noi există patru facultăţi funcţionale: informatica – datorită faptului că absolvenţii sunt interstiţiali, ei funcţionează oriunde –, dreptul, medicina şi sistemele militarizate. Academiile militare şi facultăţile de drept produc specialişti pentru România. Celelalte două – informatica şi medicina – produc pentru străinătate. Ca atare, aici este bătaia cea mare. Vă spun aceste lucruri ca să vedeţi care este finalitatea sistemului de învăţământ, în România. Într-o lume normală, finalitatea sistemului de învăţământ ar fi să producă oameni calificaţi în toate domeniile. Din păcate, la noi, ca pe vremea comunismului, părinţii se gândesc la binele copiilor. Şi binele copiilor este: dacă rămâi în ţară, să intri într-o instituţie militarizată ca să ai salariu mare şi să te pensionezi devreme, dacă nu, să te duci în străinătate. Şi, ca să te duci în străinătate, trebuie să ai cunoştinţe de ştiinţe reale: matematică, informatică, fizică, chimie, biologie”.

Aşa se face că este o bătaie uriaşă la uşa acestor colegii, adaugă Mihai Maci. „Acestea, aproape fără excepţie, sunt specializate în ştiinţe reale. Dar, la 14 ani, în principiu, nu hotărăsc elevii, ci părinţii. Iar aceştia aleg ca după facultate copilul să-şi găsească de lucru şi nu să iasă pe piaţă şi să decidă piaţa. Şi asta pentru că România are o piaţă extrem de inelastică. Este foarte greu să te angajezi dacă te-ai specializat în teoria literaturii. Pe nimeni nu interesează asta, nu există loc de muncă pentru aşa ceva”, atrage atenţia Maci.

În vreme ce, dacă termini informatica sau medicina, ştii că te angajezi la sigur. „Dacă nu aici, şi mai bine în străinătate”, adaugă expertul în educaţie. Părinţii sunt bine intenţionaţi atunci când aleg, dar nu-şi prea întreabă copiii: „Şi, prin meditaţii, îi urcă la cel mai bun nivel de notă şi-i trimit la un colegiu, cel mai bun din judeţ. Am fost ani de zile în CA al unui asemenea colegiu şi am văzut că, după primul semestru, nu mai vorbesc după primul an, erau zeci de cazuri de elevi care voiau să se transfere de la matematică-informatică la filologie, pentru că nu făceau faţă”, mai spune Mihai Maci.

„Nu toţi sunt buni la matematică”

Organizarea unei admiteri separate, adaugă expertul, înseamnă practic dublarea examenului de Evaluare Naţională: „Iar examenul naţional nu va mai conta pentru că va conta examenul de la colegiu. Şi pentru acesta se vor pregăti”.

Important ar fi, mai spune Maci, ca, pe toată perioada şcolarizării, şi în special în gimnaziu, să avem un fel de evaluare a posibilităţilor elevului, astfel încât părinţii să ştie la ce este bun copilul lor: „Pentru că nu toţi sunt buni pentru matematică-informatică. Şi atunci, copilul ar trebui să urmeze acel traseu de formare care corespunde cel mai bine aptitudinilor lui. Acesta este un lucru normal. Pentru că treaba cu cele patru facultăţi care funcţionează în România e problematică. Orice om care deschide uşa unui frigider nu are în el doar salam şi ciocolată. Organismul lui are nevoie şi de legume, şi de fructe. Aşa şi organismul social: nu avem nevoie doar de informaticieni, de medici, de magistraţi şi de jandarmi. Este absolut anormal ca, la 30 de ani de la Revoluţie, sistemul nostru de educaţie să producă doar patru profesii. În mod normal, ar trebui să producă oameni care, în funcţie de aptitudinile lor, să performeze într-un domeniu sau altul, pentru că de toate este nevoie”, punctează Mihai Maci.

Şcoala oglindeşte societatea

Aşadar, problema este mai profundă şi ţine de reformarea sistemului actual, extrem de inflexibil. Această lipsă de flexibilitate, de exemplu, nu permite unui liceu cotat foarte jos să-şi schimbe situaţia. „Şi asta pentru că profesorii au contracte până la pensie. Dacă nu iau bani de la elevi, nu-i bat sau nu se încurcă cu ei, nu ai ce să le faci, nu poţi să-i dai afară. Ia gândiţi-vă că la un liceu de mâna a treia ar veni un director tânăr şi capabil, care, intrând pe un proiect european sau convingând primarul, ar putea aduce trei profesori din Anglia, doi profesori din Elveţia. Păi, dintr-odată ajungi din urmă Colegiul «Lazăr», în doi ani. Dar la noi nu se poate pentru că sistemul este fix. Asta este drama sistemului nostru. În orice altă ţară mergeţi, veţi vedea că la anumite niveluri sistemul se reglează, se modifică, e viu”, explică Mihai Maci.

Dacă în continuare sistemul nu va da posibilitatea elevilor să aleagă, să-şi descopere vocaţia, să-şi încerce talentul, vom avea în continuare aceleaşi rezultate ca şi până acum, avertizează specialistul: „Vom avea indivizi care termină o facultate din aceasta care le permite să se angajeze cu salariul mare şi să ajungă la pensie, dar, în fapt, ei sunt nişte indivizi de 6-7 ani care merg cu skateboardul la vale. Pentru că niciodată în viaţă nu au fost în situaţia de a alege ceva. Şi prima dată când aleg – nu contează ce –, o vor face prost. Pentru că nu au ales, nu ştiu cum e. Sistemul nostru produce catastrofe umane. Acesta este motivul pentru care noi, atunci când plantăm oameni undeva în Ministerul de Finanţe sau aiurea şi aşteptăm ca aceia ia o decizie, e un nonsens: pentru că exact asta nu ştiu să facă”.