Apare şi o nuanţă de interpretare: se pune accent pe energia electrică şi pe regenerabile şi se abandonează industria cărbunelui, de-acolo de unde PSD a câştigat ani la rândul voturi cu promisiuni deşarte, ultimele făcute de guvernul Tudose, care se lăuda că va deschide noi mine.

Singurele investiţii care sunt enumerate în document se referă la CET Iernut (deşi este curios cum statul se laudă cu investiţia unei companii listată la Bursă), la centralele Mintia şi Paroşeni şi la realizarea proiectului centralei hidroelectrice Tarniţa-Lăpuşteşti. În schimb, construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă apare într-o propoziţie seacă din care aflăm că se caută investitori. 

Anton Anton, cel propus din partea ALDE pentru funcţia de ministru al Energiei, a vorbit în comisia de audieri despre importanţa cărbunelui în mixul energetic, doar că discursul lui este într-o contradicţie totală cu planurile de guvernare. 

Tarniţa, o utopie pe bani mulţi

Hidrocentrala de acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti este un proiect conceput de comunişti prin anii `70, bătut în cuie la sfârşitul anilor `80 şi asumat, apoi, de mai toate programele de guvernare post-decembriste. În acest timp, statul român a cheltuit zeci de milioane de lei pe studii de fezabilitate care nu au demonstrat că acest proiect este viabil, lucru scos în evidenţă şi de un raport al Corpului de Control al Departamentului Energie efectuat în anul 2014.

În acelaşi an, Hidroelectrica a inaugurat pe Olt cinci hidrocentrale cu staţii de pompaj şi turbine la o scară mai mică decât ce se imaginează la Tarniţa. Operaţiunile de retehnologizare au costat vreo 400 de milioane de euro dar hidrocentralele nu sunt folosite deloc la capacitate maximă deoarece nu rentează, chiar dacă pot fi folosite pentru a regla sistemul energetic.

Deşi cinci companii chineze au dat târcoale în jurul proiectului Tarniţa-Lăpuşteşti, statul român nu a fost capabil să-i convingă pe investitori că merită să arunce 1.2 miliarde de euro  ca să pună acest proiect pe picioare. Cu toate acestea, Tarniţa e consemnată şi anul acesta în Programul de Guvernare, probabil mai trebuie să se elaboreze nişte studii de fezabilitate.   

Energia regenerabilă, atac cu manta la baronii din Gorj

În principiu, menţiunile făcute în Programul de Guvernare privind energia regenerabilă sunt de bun augur, situându-se în trend cu perspectiva europeană. Doar că dacă citeşti cu atenţie, vei observa o contradicţie. Nu poţi să fii serios spunând că vrei să revitalizezi producţia de cărbune când tu vrei să creşti capacitatea energiei verzi (electrică, fotovoltaică şi eoliană).

Planurile guvernării PSD-ALDE în privinţa energiei regenerabile trebuie puse într-un tablou mai larg. De mai bine de un an de zile se duc la Bruxelles negocieri la sânge între Comisia Europeană şi statele membre privind „Pachetul energie curată pentru toţi europenii”, cel care stabileşte tranziţia la o energie verde şi care este o piatră de temelie a Uniunii Energetice.

Dacă tot aminteşte de Strategia Energetică a tehnocraţilor, guvernarea PSD-ALDE ar trebui să ştie că ea oferă un mecanism de modelare economică identic cu cel folosit de Comisia Europeană în negocierile privind pachetul de energie curată de la Bruxelles.

Din păcate, România nu are şanse să păstreze pe termen lung nivelul actual al producţiei de cărbune, aproximativ 25%, şi care are o contribuţie esenţială mai ales în timpul sezonului rece la echilibrarea sistemului energetic. V-aţi întreba de ce. Păi, mai multe surse confirmă că guvernul PSD-ALDE nu a reuşit să înlăture plafonul celor 550 de grame de emisii CO2/Kwh care se va aplica grupurilor energetice care vor funcţiona după anul 2020.  Mai toate grupurile energetice care funcţionează pe bază de cărbune depăşesc acest prag.

Ce a făcut România a fost ca împreună cu alte state membre să negocieze o perioadă de conformare mai lungă. Rezultatul este mai prost decât cel obţinut de România în anul 2007 şi este ciudat de ce România nu a reuşit mai mult.

Dacă lucrurile vor sta aşa, România va trece la energia regenerabilă cu forţa, cu costuri uriaşe, fără o reorientare industrială graduală printr-o tranziţie treptată.  

Pe de altă parte, faptul că se insistă foarte mult pe energia regenerabilă dar nu există nicio precizare în Programul de Guvernare despre Complexul Energetic Oltenia arată si bătăliile politice care se duc în subteranul PSD-ului. Decizia de a ignora eventuale investiţii la CEO trebuie puse pe seama eliminării din partid a lui Victor Ponta şi marginalizării Ecaterinei Andronescu, doi politicieni susţinuţi în trecut din zona Gorjului.

PSD-ALDE are şanse mari să îngroape industria carboniferă

Spre deosebire de guvernul Tudose care promitea fără niciun fundament economic deschiderea de noi mine, noua viziune a guvernului Dăncilă propune restructurarea Complexului Energetic Hunedoara. PSD-ALDE doreşte menţinerea producţiei de huilă pentru a asigura funcţionarea unui nou grup energetic la temocentrala Mintia şi a unui grup la temocentrala Paroşeni. Asta înseamnă „secţionarea” Complexului Energetic Hunedoara, pentru a extrage de-acolo activele rămase sănătoase, după propunerea iniţiativa avută de guvernul tehnocrat.

Dar asta însemna ca România să fi elaborat un plan de reorganizare viabil or, în ultimul an, PSD şi ALDE au preferat să promită verzi şi uscate. Adică, în timp ce minerii îşi pierdeau viaţa în subteran, guvernul României anunţa deschiderea de noi mine, deşi asta ar fi presupus zeci de milioane de lei în retehnologizare şi asigurarea unor condiţii de muncă decente. Ultimele investiţii în mine, statul român le-a făcut în anii 80!

Concret, Guvernul României trebuia să transmită la Comisia Europeană un plan de restructurare al Complexului Energetic Hunedoara pentru a nu se trezi cu o investigaţie similară cu cea de la Oltchim. Dacă acest plan este intrarea în insolvenţă a companiei pentru ştergerea datoriilor şi nu este unul viabil economic, Bruxelles ar putea să-i solicite României recuperarea datoriilor. Asta înseamnă mai mult ca sigur închiderea activităţii. România merge pe sârmă aici.  

Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă stă sub semnul întrebării

Guvernul Tăriceanu aproba în anul 2007 strategia de atragere a investitorilor pentru a realiza reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă dar, după cinci ani de zile de discuţii şi, pe fondul crizei economice, CEZ, GDF SUEZ Belgia, ENEL Italy, Iberdrola şi RWE Power Germany se retrăgeau din proiect.

În urmă cu 5 ani, în timpul guvernării Ponta, apăreau primele informaţii despre implicarea chinezilor de la General Nuclear Power Corporation în investiţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Dar negocierile au fost sterile şi s-au prelungit cu încă 6 luni în august 2017. Oricum, pare că s-a ales praful.

În Programul de Guvernare există o singură menţiune enigmatică despre acest proiect: „atragerea de investitori pentru finalizarea unitaţilor 3 şi 4, respectiv retubarea unităţii 1 şi 2.” Păi, ok, dar aceşti investitori nu erau chinezii? Din simpla formulare se poate înţelege că ei nu mai sunt în peisaj.

Capitolul „Aberaţii şi ciudăţenii”

Ar fi greu de găsit o explicaţie rezonabilă de ce apare în Programul de Guvernare faptul că vor creşte tarifele ANRE şi ANCOM „fără să afecteze populaţia”, în condiţiile în care aceste două instituţii sunt în subordinea Parlamentului. Iar dacă aceste tarife vor creşte, dar fără să afecteze consumatorii casnici, cui îi pasă?

La fel, este de neinţeles de ce s-a obosit cineva să dea copy/paste din alte programe de guvernare mai vechi la faptul că se va liberaliza piaţa energiei. Păi, piaţa energiei electrice este liberalizată de ani buni, cea a gazelor pentru consumatorii non-casnici la fel, iar cea pentru consumatorii casnici va fi liberalizată complet în 2021. Vrea cineva să urgenteze acest proces? Aveţi habar despre ce fluide amestecaţi în documentul acela, domnule Profesor?

În Programul de Guvernare, PSD-ALDE se laudă cu CET Iernut, un proiect demarat de Romgaz, companie listată la Bursă. Ce legătură are această guvernare cu acest proiect?

Se vorbeşte în document despre valorificarea rezervelor de uraniu, foarte frumos, doar că CNU este în faliment şi trăieşte doar prin prisma ajutoarelor de stat. Oare, domn Profesor, aveţi în minte un plan de reorganizare coerent, eventual să îl şi negociaţi cu Comisia Europeană?

Încă ceva dubios. Eficienţa energetică este trecută la şi altele în noul Program de Guvernare iar combaterea sărăciei energetice nici măcar nu este menţionată, deşi Comisia Europeană i-a cerut României să se grăbească şi să facă progrese concrete la aceste capitole.