Kazahstan, de la patria mărului la lansările spaţiale
0De la provenienţa mărului şi până la zborurile cosmice lansate de pe cosmodromul de la Baikonur, lumea modernă beneficiază astăzi din plin de pe urma Kazahstanului fără să ştie.
Dacă petrolul sau uraniul sunt văzute drept principalele lucruri pe care Kazahstanul le oferă lumii, există şi surprize. Aflat în centrul Asiei Centrale, Kazahstanul nu înseamnă doar bogăţii naturale sau stepă, ci şi o mare moştenire lăsată umanităţii.
Cosmodromul de la Baikonur
România ar putea încăpea cu totul doar în provincia kazahă Kyzylorda, care conţine cosmodromul Baikonur. Aceasta are o suprafaţă totală de 226.000 de kilometri pătraţi şi o populaţie de doar 600.000 de locuitori. Spre comparaţie, România are 236.000 de kilometri pătraţi şi 20 de milioane
de locuitori. Baikonur este prima şi cea mai mare instalaţie de lansări spaţiale de pe planetă. Se află la 200 de kilometri de Marea Aral.
Cosmodromul este închiriat şi administrat de către Rusia până în 2050. De aici a decolat în 1981 şi naveta Soiuz-40 care l-a dus în spaţiu pe Dumitru Prunariu, singurul român care a reuşit o astfel de performanţă. În limba kazahă, Baikonur înseamnă literal „pământ fertil“. Se crede că numele de Baikonur a fost dat de către ruşi pentru a induce în eroare Occidentul, astfel încât locaţia să fie confundată cu orăşelul minier Baikonur, situat la 320 de kilometri distanţă. Altfel, cosmodromul era cunoscut şi drept Tyuratam. Orăşelul Leninsk, care asigură suportul pentru toate activităţile de pe cosmodrom a fost botezat oficial Baikonur abia în 1995.
Poligonul de teste atomice de la Semipalatinsk
Poligonul de încercări de la Semipalatinsk, unde s-au făcut teste nucleare, este propus pentru a deveni sit UNESCO. În 2012, autorităţile kazahe au luat decizia de a cere includerea Semipalatinsk în registrul mondial al siturilor de mare valoare. Cei peste 40 de ani de testare a armelor nucleare, din 1949 până în 1989, au afectat sănătatea locuitorilor din zonele învecinate şi au dus la contaminări radioactive ale mediului. Riscurile la adresa sănătăţii umane, mediului şi climei persistă şi în prezent.
Kazahstanul a fost prima ţară care a propus dezarmarea nucleară universală şi a închis locul de testare. Potrivit Centrului Nuclear Naţional din Kazahstan, deja există mulţi amatori care doresc să viziteze locul, pentru a putea vedea construcţiile de beton topit şi ruinele, dar şi „lacul atomic“, format într-un crater rezultat dintr-o explozie realizată în 1965. Acesta are un diametru de 400 de metri şi o adâncime de 100 de metri şi este în continuare radioactiv. Uniunea Sovietică a efectuat la Semipalatinsk 456 de teste nucleare, iar impactul real al radiaţiilor a fost ascuns mulţi
ani.
Cel mai mare producător de uraniu de pe planetă
Kazahstanul este cel mai mare producător mondial de uraniu. Statul asiatic deţine 12% din rezervele mondiale şi 36% din producţia planetară. În 2013, în această ţară s-au produs 22.574 tone de uraniu, potrivit „World Nuclear News“, iar statul doreşte să crească şi mai mult producţia. Spre comparaţie, Kazahstanul a extras anul trecut 38% din producţia mondială de uraniu, în vreme ce Canada şi Australia au acontat 16%, respectiv 11% din total. Inclusiv România dorea, în urmă cu câţiva ani, să concesioneze o exploatare de uraniu în acest stat, însă proiectul a fost abandonat în favoarea dezvoltării activităţii în perimetrul Tulgheş-Grinţieş din Moldova.
Kazatomprom este compania naţională kazahă care se ocupă de activităţile de explorare, minerit sau import/export. Compania a fost formată în 1997 şi acum are aproape 30.000 de angajaţi. În 2007, Kazatomprom a preluat de la japonezii de la Toshiba o cotă de 10% din producătorul de reactoare Westinghouse. Recent, Kazatomprom a anunţat că studiază ideea construirii unei centrale nucleare în Kazahstan, alături de grupul rus de stat Rostatom.
Mărul provine din reginea Almaty
Legenda biblică a lui Adam şi Eva arată că şarpele i-a ispitit pe cei doi în grădina Edenului să mănânce din pomul „cunoaşterii binelui şi răului“, identificat îndeobşte cu un măr. Doar că banalul
măr, atât de răspândit acum în întreaga lume, provine din Kazahstan, din regiunea Almaty. De fapt, în kazahă, Alma înseamnă „măr“, iar mărul este simbolul vechii capitale Alma-Ata. Strămoşul mărului creştea în mod sălbatic în zona care grupează sudul Kazahstanului, Kîrgîzstan, Tadjikistan şi regiunea Xinjiang, din China. Alexandru cel Mare este creditat cu găsirea merelor în timpul lungii sale călătorii de cucerire a Asiei, de unde le-a adus în Macedonia. Un studiu italian din 2010 a decodat total genomul mărului şi atunci s-a găsit că acesta conţine 57.000 de gene, fiind cel mai mare număr de gene al unei plante. Genomul uman, spre exemplu, are doar 30.000 de gene. Studiul a descoperit dovada clară că Malus sieversii, specia care populează Asia Centrală, este strămoşul mărului de azi.
„Oamenii de Aur“
Războinicul de Aur“ este unul dintre simbolurile Kazahstanului, alături de irbis („leopardul zăpezilor“). Fiecare stat din lume are propriile simboluri: Franţa are Arcul de Triumf, SUA au Statuia Libertăţii, India îl are pe Mahatma Gandhi. Statuia „Razboinicului de Aur“ se află în Piaţa Independenţei din Almaty, fosta capitală a ţării. Războinicul se află pe spatele unui irbis înaripat, simbolizând dezvoltarea continuă a Kazahstanului, tot aşa cum statele din sud estul Asiei sunt denumite „tigri asiatici“. Monumentul descoperit într-un kurgan (mormânt) aflat la circa 70 de kilometri de Almaty.
Sciţii au fost popoare nomadice care au trăit în stepele din nordul Mării Negre şi în zona Mării Caspice, fiind menţionaţi chiar şi de către istoricul grec Herodot. În Antichitate, sciţii se luptau des cu perşii. „Razboinicul de Aur“ descoperit în mormânt era un prinţ de 18 ani care a trăit în secolul al III-lea înaintea erei noastre. El a fost descoperit împreună cu o armură de aur, un pumnal de aur, o sabie, bijuterii şi alte obiecte de tezaur. Statuia „războinicului de Aur“ se află pe bancnota kazahă de 5.000 de tenge.
„Drumul Mătăsii“ şi iurta
„Drumul Mătăsii“ este şi el propus pentru a intra în patrimoniul UNESCO, potrivit „Astana Times“. Termenul de „drum al mătăsii“ este folosit pentru a descrie o vastă reţea de comunicaţii terestre şi maritime care conectau Orientul Îndepărtat, Asia Centrală, India, Persia şi Turcia, până în zona Mării Mediteraneene. Pe lângă mătasea din China, pe acest drum au circulat, în principal, noi idei, credinţe, obiceiuri şi tradiţii timp de trei milenii. Aceste schimburi paşnice între Est şi Vest au schimbat profund şi au îmbogăţit culturile aflate de-a lungul traseului.
Kazahstanul a propus intrarea drumului în patrimoniul UNESCO în anul 2012. Pe teritoriul acestei
ţări, „drumul“ se împarte în patru mari secţiuni, care au caracteristici diferite una faţă de alta: Semirechye, Syrdarya, Saryarka şi Mangyshlak. În luna octombrie, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a cerut implementarea unei singure vize turistice pentru cei care vor să parcurgă statele Asiei Centrale, respectiv Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan. Măsura ar impulsiona turismul.
Tot legat de patrimoniul cultural, Kazahstanul şi Kîrgîzstanul au cerut la UNESCO intrarea în patrimoniul cultural mondial a termenului de iurtă. Aceasta este un fel de cort folosit de către popoarele nomadice. Actualmente, iurta mai este utilizată doar la anumite sărbători, însă o serie de ciobani din regiunile rurale îndepărtate ale ţării încă o mai folosesc în viaţa de zi cu zi. Celebrul mall Khan Shatyr, din Astana, are forma unei iurte de sticlă aflată în vânt.
Kashagan, unul dintre cele mai mari zăcăminte de ţiţei din lume
Aproximativ 25% din carburanţii consumaţi în România provin din ţiţei kazah. Rompetrol este la
momentul actual al doilea mare distribuitor de carburanţi din ţara noastră, cu 450 de benzinării, după Petrom. Concomitent, Kazahstanul este unul dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume. Zăcământul de la Kashagan, aflat în Marea Caspică, este şi el unul dintre cele mai mari din lume.
Suprafaţa sa se extinde pe o zonă de 75 de kilometri lungime cu 45 de kilometri lăţime, rezervorul fiind situat la 4.200 de metri sub nivelul fundului apei. Acesta este una dintre cele mai complexe structuri create vreodată, incluzând crearea unor insule artificiale. Kashagan a intrat în producţie în 2013, dar din cauza unor probleme tehnice aceasta a fost suspendată. Reluarea extracţiei este preconizată pentru anul 2016. Proiectul are şi un cost gigantic, de 48 de miliarde de dolari, scria Bloomberg în data de 10 noiembrie. Partenerii KazMunayGaz – compania petrolieră de stat din Kazahstan – în acest proiect sunt ExxonMobil, Eni, Total şi Shell, alături de care mai apar chinezii de la CNPC şi japonezii de la Inpex. Estimările arată că zăcământul ar avea rezerve 38 de miliarde de barili de ţiţei, din care 10 miliarde de barili sunt recuperabili.
Fond suveran de 93 de miliarde de dolari
Fondul suveran al Kazahstanului este numit Samruk-Kazyna şi avea active de 93 de miliarde de dolari la finele lui 2013. Petrolul şi produsele petroliere reprezintă 59% din exporturile de 88 de miliarde de dolari ale Kazahstanului. Astfel, autorităţile s-au înhămat la un program ambiţios de diversificare. Aşa a luat fiinţă Samruk-Kazyna, înfiinţat în 2008 din fuziunea a două fonduri. Eurasia.org scria în data de 19 noiembrie că Samruk-Kazyna va sponsoriza echipa turcă de fotbal Galatasaray Istanbul. „Astana Times“ scria la începutul lunii octombrie că Samruk Kazyna va începe un alt val de privatizări, estimările fiind pentru strângerea unei sume de 9 miliarde de dolari.
Desţelenirea stepei cu tancul
Kazahstanul este unul dintre cei mai mari producători de cereale din lume, beneficiind acum de programele comuniste de „desţelenire a stepei“. După cel de-al Doilea Război Mondial, desţelenirea s-a făcut cu tancul, renunţând pur şi simplu la turelă şi armament şi legând pluguri imense de tancuri pentru a ara stepa. Acum, Kazahstanul are 14 milioane de hectare arabile. Alături de Rusia şi Ucraina, dar şi Argentina, Kazahstanul este unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de grâu. Potrivit „Central Asia Online“, în acest an Kazahstanul a avut o producţie de 17,6 milioane de tone de cereale, din care 13,1 milioane de tone de grâu.
Astana va găzdui Expo 2017
Astana, capitala Kazahstanului, va găzdui expoziţia mondială Expo 2017. Tema expoziţiei este „Energia Viitorului“, iar peste 100 de state şi 10 organizaţii internaţionale sunt aşteptate să participe. De asemenea, între două şi trei milioane de turişti sunt aşteptaţi, majoritatea din China. Pavilioanele se vor întinde pe o suprafaţă de 25 de hectare, iar o infrastructură imensă va fi construită pentru a fi pusă la dispoziţia turiştilor şi a reprezentanţilor companiilor. Astana este fostul oraş Akmola, redenumit în 1992. Oraşul a fost făcut capitală a Kazahstanului în 1997, ocazie cu care a început şi un vast program de investiţii. În fapt, Astana chiar asta înseamnă în kazahă – „capitală“.
Material din suplimentul „Kazahstan, reveliaţia Asiei”, realizat de „Adevărul”, cu sprijinul KMG Rompetrol