Disputa pe terenurile Romexpo, rezolvată de Iohannis: Legea privind cedarea a 46 de hectare cu titlu gratuit către Camera de Comerţ, retrimisă Parlamentului
0
Legea prin care statul român ar da gratuit Camerei de Comerţ şi Industrie a României cele 46 de hectare unde se află Romexpo a fost trimisă de preşedintele Klaus Iohannis Parlamentului pentru reexaminare.
Redăm câteva fragmente din cererea de reexaminare adresată de preşedinte Parlamentului:
„În opinia noastră, sintagma „hotărâre de transmitere a proprietăţii” este lipsită de claritate, întrucât permite fie interpretarea că legiuitorul a avut în vedere transmiterea dreptului de proprietate privată din patrimoniul statului în patrimoniul CCIR, fie că s-a avut în vedere transmiterea dreptului de proprietate privată din patrimoniul CCIR în patrimoniul unei alte entităţi.
În primul rând, în ipoteza în care CCIR ar încălca interdicţia de vânzare a terenurilor sau a unei părţi a acestora şi ar transmite dreptul de proprietate privată unui cumpărător subsecvent, ca efect al vânzării, în mod cert, ne-am afla în prezenţa unei transmiteri a dreptului de proprietate. Aşadar se poate lua în considerare manifestarea de voinţă a CCIR ca „hotărâre de transmitere a proprietăţii”, cu toate că regimul juridic al transferului dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu presupune încheierea unor acte juridice unilaterale, ci a unora bilaterale, sinalagmatice - caracterizate prin interdependenţa şi reciprocitatea obligaţiilor dintre părţi - cu respectarea condiţiei formei autentice şi a unor cerinţe de publicitate imobiliară a căror nerespectare atrage, prin natura lor, sancţiuni de drept civil sau consecinţe juridice specifice.
În cealaltă ipoteză, în care CCIR ar încălca interdicţia de ipotecare a terenurilor sau a unei părţi a acestora nu se mai poate vorbi despre o „hotărâre de transmitere a proprietăţii”, întrucât efectul constituirii unei ipoteci nu este acela al transmiterii dreptului de proprietate, ci acela al constituirii unui drept real accesoriu asupra terenurilor afectate executării unei obligaţii, conform art. 2343 C civ. În plus, de regulă, haina juridică pe care o îmbracă ipoteca asupra bunurilor imobile este şi ea aceea a unui act juridic bilateral încheiat în formă autentică.
În al treilea rând, este evident că nu poate fi vorba despre o „hotărâre de transmitere a proprietăţii” în cazul schimbării destinaţiei, întrucât în această ipoteză nu are loc vreo transmitere a dreptului de proprietate către alt subiect de drept, CCIR ar păstra dreptul de proprietate asupra terenurilor, dar le-ar utiliza potrivit altei destinaţii.
Aşadar, nulitatea absolută a „hotărârii de transmitere a proprietăţii” nu are cum să intervină ca sancţiune civilă pentru încălcarea fiecăreia dintre interdicţii prin hotărâre a CCIR, întrucât nu în toate cele trei ipoteze enumerate la art. III alin. (4) din legea supusă reexaminării operează o transmitere a proprietăţii”, se arată în document.
Alte aspecte semnalate de preşedinte:
- apreciem că nu este posibil din punct de vedere juridic ca instituirea unei ipoteci sau schimbarea destinaţiei
- Sintagma „repunere în situaţia anterioară” ridică - la rândul ei - o serie de probleme din perspectiva clarităţii normei. Astfel, (...) repunerea în situaţia anterioară încălcării oricăreia dintre cele trei interdicţii ar presupune doar înlăturarea interdicţiei şi menţinerea, în continuare, a dreptului de proprietate privată în patrimoniul CCIR.
- Această perspectivă anulează însă orice idee de garanţie necesară şi suficientă de valorificare a potenţialului economic al acestor terenuri pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmărit.
- Dacă admitem, însă, interpretarea că este posibil ca legiuitorul să fi avut în vedere hotărârea de Guvern prevăzută la art. III alin. (3) ca veritabilă „hotărâre de transmitere a proprietăţii” din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a CCIR, atunci „repunerea în situaţia anterioară” ar presupune reîntoarcerea terenurilor din patrimoniul CCIR în patrimoniul statului, ca efect al unei sancţiuni civile aplicate pentru încălcarea interdicţiilor legale, aşa cum ar fi firesc, aspect ce ar da consistenţă ideii de garanţie necesară şi suficientă de valorificare a potenţialului economic al acestor terenuri pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmărit.
Înstrăinarea terenurilor Romexpo către CCIR: Statul ar plăti despăgubiri de 300 de milioane de euro
Curtea Constituţională (CCR) a respins, ca neîntemeiată, sesizarea USR şi UDMR asupra legii prin care o suprafaţă de teren de 46 hectare de la Romexpo trece din proprietatea statului în cea a Camerei de Comerţ şi Industrie a României pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar.
Puţin ştiut este însă că Guvernul a avertizat încă din vara trecută un aviz negativ pentru proiect, argumentând în cuprinsul celor 24 de pagini de ce nu este în regulă înstrăinarea.
Nu este vorba doar de un teren de 300 milioane euro dat gratuit unei entităţti private, în plină criză, ci mai mult, proiectul de lege va obliga statul la plata unor despăgubiri în valoare de încă 300 milioane euro.
Faptul ca statul va trebui să plătească despăgubiri e consemnat în nota Guvernului Orban emisă încă din vara trecută, la pag 6 - ,,Nu în ultimul rând, atragem atenţia asupra faptului că pentru terenurile care fac obiectul iniţiativei legislative, statul va plăti despăgubiri de peste 300 de milioane de euro”.
Despăgubirile respective se referă la cererile de retrocedare făcute de mai multe entităţi pentru terenul Romexpo.
Dacă terenul s-ar scoate la vânzare prin licitaţie, statul ar putea câştiga 300 mil euro.
În plus, aşa cum am mai scris, dezvoltatorul NEPI ar fi făcut o ofertă pentru acest teren, exprimându-şi încrederea în beneficiile acestui proiect pentru România, care are puterea de a dezvolta zona şi de a susţine economia locală, şi este oricând pregătită să îl dezvolte pe măsura anvergurii sale.
Totusi, proiectul a fost votat de Parlament şi declarat constituţional de CCR .
Camera Deputaţilor a adoptat în septembrie 2020 iniţiativa PMP prin care Camera de Comerţ primeşte prin transfer de la stat terenurile Romexpo, pentru a construi un uriaş ansamblu imobiliar în parteneriat cu dezvoltatorii Iulius Mall.
Iniţiativa a venit după ce Iulian Dascălu, dezvoltatorul mall-urilor Iulius, şi Camera de Comerţ şi Industrie a României au anunţat că au planificat o investiţie de aproape 3 miliarde de euro pe terenul Romexpo, care va include numeroase muzee, printre care unul dedicat lui Brâncuşi, sală de evenimente, un parc, cel mai mare business district, un parc acvatic, birouri şi un hotel de 5 stele.
USR a catalogat însă proiectul de lege drept „un tun imobiliar în valoare de sute de milioane de euro dat, în Parlament cu ajutorul PMP, PNL şi PSD” şi, împreună cu UDMR, intenţionează să atace la Curtea Constituţională acest proiect.
Iniţiativa privind transferul acestor terenuri a primit critici puternice din partea Consiliului Naţional pentru IMM-uri, care a susţinut că proiectul introduce taxe şi obligaţii birocratice pentru IMM-uri în avantajul CCIR.
„CNIPMMR solicită respingerea propunerii legislative, aceasta fiind făcută în avantajul exclusiv al CCIR, o asocaţie privată, care practic ar fi împroprietărită cu un teren într-o zonă centrală a Bucureştiului şi ar dobândi dreptul de a încasa taxe de la întreprinzători”, afirmă reprezentanţii Consiliului.
Şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României (CDR) a dezaprobat decizia Parlamentului României de a transfera cu titlu gratuit un teren cu suprafaţa de 46 ha din zona de nord a Capitalei din proprietatea statului în proprietatea unei entităţi private. Lipsa de fundament economic, de transparenţă procedurală într-un moment în care economia României traversează o perioadă dificilă conferă acestei decizii un caracter îndoielnic şi ridică semne de întrebare privind corectitudinea întregului proces, indiferent care ar fi numele beneficiarului.
În plus, CDR consideră că proiectul de lege adoptat de Parlament eludează mediul concurenţial din România şi creează un precedent grav atât prin valoarea prejudiciului economic generat cât şi prin implicarea celui mai înalt for legislativ al României într-un proiect cu impact major la nivelul Capitalei, fără derularea de consultări transparente cu toate părţile interesate.
Transferul cu titlu gratuit al terenului din zona Romexpo este profund discriminatoriu faţă de alţi investitori interesaţi de valorificarea potenţialului economic al acestei zone şi transmite un mesaj de neîncredere în climatul investiţional pe care România îl oferă.
Reacţia CCIR:
„Am luat act despre interesele şi acţiunile unui anumit operator economic, care tind spre îngreunarea demersului investiţional propus pentru revitalizarea Romexpoşi pe care le considerăm ca fiind generatoare nu numai de prejudicii de imagine, ci şi de limitări ale oportunităţilor de dezvoltare locală şi naţională.
În primul rând, nu se poate vorbi despre o păgubire a statului. Romexpo S.A. poate fi considerată ca fiind păgubită, în condiţiile în care, în anii 1990 - 1991, a fost printre puţinele entităţi din România, dacă nu chiar singura, căreia i s-a refuzat constituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care se află, în raport de toate celelalte societăţi existente şi înainte de 1990, care şi-au dobândit în mod gratuit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care îşi desfăşurau activitatea. În acest context, adoptarea modificărilor aduse legii camerelor de comerţ din România reprezintă, mai întâi de toate, o recunoaştere şi, totodată, o corecţie istorică.
Pentru suprafaţa de teren care face obiectul actual al transferului nu există cereri de retrocedare
Cu privire la despăgubirile pe care statul ar fi obligat să le facă ca urmare a acestui transfer, aşa cum s-a transmis, în mod eronat, în spaţiul public, precizăm că, în conformitate cu art. III alin. (2) din legea adoptată de Parlament, în cazul terenurilor pentru care există cereri de restituire în curs de soluţionare, transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate către CCIR se face numai după clarificarea regimului lor juridic. În concluzie, pentru suprafeţele de teren care au regimul juridic clarificat, nefiind afectate de cereri de retrocedare, transmiterea dreptului de proprietate către CCIR are loc după intrarea în vigoare a legii, iar pentru suprafeţele de teren pentru care există cereri de retrocedare, după pronunţarea de către instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea acestora a unor decizii definitive prin care să fie clarificat regimul juridic al acestor suprafeţe de teren.
Statul va încasa 345 de milioane de euro anual
Studiile realizate de o renumită companie de analize financiare relevă faptul că în perioada de construcţie vor fi achitate statului taxe şi impozite de 202 milioane de euro, iar în fiecare an de funcţionare, proiectul va genera, exclusiv statului, 345 de milioane de euro, inclusiv prin cele peste 30.000 de locuri de muncă astfel create. De asemenea, precizăm că terenul nu va fi folosit gratuit, dezvoltatorul urmând să achite, în condiţiile legii, o taxă de superficie către CCIR, care va fi folosită pentru consolidarea instituţională, implicit pentru susţinerea mediul de afaceri din România.
Terenul nu poate fi vândut de stat
Trebuie precizat faptul că terenul care face obiectul transferului către CCIR, prin modificările legislative a căror constituţionalitate a fost validată de către Curtea Constituţională a României, se află în administrarea şi folosinţa CCIR încă din anul 1972 şi, totodată, că aceasta are drept de folosinţă a terenului pentru încă 32 de ani de acum înainte.
Mai mult, construcţiile actuale aflate pe terenul în discuţie sunt în proprietatea Romexpo S.A., societate al cărei acţionar majoritar este CCIR. Aceasta înseamnă că terenul, afectat de dreptul de folosinţă până în anul 2053, adică nefiind liber de sarcini, nu poate fi înstrăinat fără justa despăgubire a Romexpo şi a CCIR, iar despăgubirea din partea statului în acest caz s-ar ridica la aproximativ 300 de milioane de euro, sumă comparabilă cu cea vehiculată în spaţiul public ca fiind valoarea terenului.
„Discuţia este simplă, fie rămânem la stadiul actual cu Romexpo, fie investim în modernizarea lui şi îl readucem la viaţă printr-o investiţie de 2,87 miliarde de euro, cu ajutorul unui partener român, situaţie în care ne este necesară proprietatea asupra terenului. Dat fiind întregul context, dreptul de folosinţă al CCIR şi proprietatea pe construcţiile existente, CCIR este singura instituţie cu care statul poate fi partener în valorificarea acestui teren. Noi ne dorim un Romexpo simbol, aşa cum a fost în perioada sa de glorie, cu sală polivalentă, centru expoziţional, muzee, grădină şi credem că asta îşi doresc şi românii”, a spus Mihai Daraban, Preşedintele CCIR.
Se încarcă comentariile...
