Cum selectează Fiscul contribuabilii pentru control

În ultimele două săptămâni, societăţile comerciale care se încadrează în categoria marilor contribuabili au primit adrese informative în cuprinsul cărora se menţionează o serie de aspecte care le-ar putea influenţa gradul de risc fiscal. Aceste adrese sunt emise de Unitatea de Management a Riscului prin Serviciul specific de Analiză Risc, din cadrul ANAF.

Întrebarea legitimă pe care probabil şi-o pun toţi contribuabilii care au primit astfel de adrese este - Ce reprezintă o astfel de adresă? O simplă informare sau trebuie să se pregătească de inspecţie?  Ar trebui să întreprindă vreun demers sau pur şi simplu să aştepte să vadă dacă vor fi inspectaţi sau nu?  

Ce este, însă, gradul de risc? 

Codul de procedură fiscală (în continuare „CPF”) nu dă o definiţie a gradului de risc, dar defineşte analiza de risc drept activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare, precum şi de a le utiliza în scopul efectuării activităţii de control fiscal. Conform art. 121 din CPF, selectarea contribuabililor care urmează să fie supuşi inspecţiei fiscale se face în funcţie de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc.

Am identificat din practică zece factori care, în viziunea organelor fiscale, pot influenţa gradul de risc şi, pe cale de consecinţă, includerea în planul de inspecţie mai repede sau mai târziu. Menţionam câţiva dintre aceştia:

1. Existenţa neconcordanţelor privind livrările efectuate pe teritoriul naţional nedeclarate de contribuabil şi declarate ca achiziţii de către parteneri;

2. Înregistrarea unei marje a profitului inferioară mediei înregistrate în domeniul de activitate desfăşurat;

3. Gradul de îndatorare; 

4. Valoarea obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite în urma inspecţiei fiscale.

Conform explicaţiilor informale date de diverse echipe de inspecţie fiscală, prin comunicarea acestor adrese, se încearcă o transparentizare a factorilor care stau la baza determinării gradului de risc. Astfel, un contribuabil poate să cunoască din timp care sunt aspectele în funcţie de care se determină gradul său de risc şi, implicit, includerea sa în planul de inspecţie fiscală. 

Aceste adrese nu modifică gradul de risc fiscal al contribuabililor cărora le-a fost expediată ci doar îi informează cu privire la factorii care ar putea determina încadrarea într-o categorie de risc fiscal  care poate atrage după sine, mai devreme sau mai târziu, începerea unei inspecţii fiscale.

În contextul în care metodologiile şi procedurile privind efectuarea analizei de risc în vederea selectării contribuabililor pentru inspecţie fiscală nu sunt transparente (nefiind publice), prezentul demers pare a fi unul de salutat. Acest demers ar fi în linie cu recentul proiect de modificare a Codului de Procedură Fiscală, estimata să se întâmple în toamna acestui an. Conform acestor modificări, modificarea gradului de risc ar putea să devină o procedură transparentă cu posibilitatea contribuabilului de a o contesta. 

Însă, dacă am compara informările primite de diverşi contribuabili, constatăm că numărul de aspecte care ar putea influenţa gradul de risc al unui contribuabil variază de la patru, în cazul unor contribuabili, la zece în cazul altor contribuabili. Aceasta înseamnă că o analiză specifică pe fiecare contribuabil a fost deja făcută de Serviciul de Analiză Risc şi, pe cale de consecinţă, o prioritizare a acestora în ceea ce priveşte includerea lor în planul de control. Din păcate, nu este posibilă cuantificarea importanţei factoriilor analizaţi şi relevanţa acestora pentru determinarea gradului de risc astfel încât să ne dăm seama dacă, un contribuabil se califică sau nu la un grad de risc care face iminentă o inspecţie fiscală. 

Câteva acţiuni care ar putea să ducă la eliminarea unor astfel de factori din analiza gradului de risc:

- existenţa neconcordanţelor (punctul 1 de mai sus), care se pare că vizează Declaraţia 394. În lipsa identificării specifice a acestor neconcordanţe este destul de dificil să fie explicate de către contribuabil, identificarea fiind primul pas pentru a putea aduce lămuririle necesare. În general, aceste neconcordanţe sunt artificiale şi pot fi uşor explicate/corectate odată ce au fost identificate. 

În baza accesului la informaţiile publice, considerăm că o clarificare sau corectare a acestor neconcordanţe ar fi benefică înainte de includerea respectivului contribuabil în planul de inspecţie fiscală. În general, clarificarea sau corectarea acestor neconcordanţe se rezolva în cadrul inspecţiei fiscale în proporţie covârşitoare. Rămâne însă întrebarea - de ce să nu poată să le corecteze contribuabilul înainte de începerea inspecţiei, eliminând astfel măcar o parte din aspectele care îi influenţează gradul de risc?

- înregistrarea unei marje a profitului inferioară mediei înregistrate în domeniul de activitate desfăşurat (punctul 2 de mai sus). Din discuţiile purtate, şi contribuabilii care au întocmite dosare de preţuri de transfer şi se situează în intervalul înregistrat al respectivului domeniu de activitate (conform dosarului) tot au primit notificări cu privire la acest factor. Ceea ce înseamnă că, analiza efectuată de autoritatea fiscală nu concordă cu cea a contribuabilului. 

Şi în acest caz se poate purta o corespondenţă pentru clarificarea mediei înregistrate în domeniul de activitate desfăşurat de contribuabil, având drept scop eliminarea acestui factor din lista celor care pot influenţa gradul de risc.

- gradul de îndatorare (punctul 3 de mai sus), se pare că acesta reprezintă un aspect care influenţează gradul risc în situaţia în care depăşeşte 70% din activele contribuabilului.

- valoarea obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale (punctul 4 de mai sus). De multe ori, în practică, întâlnim contribuabili care nu vor să conteste creanţele fiscale stabilite în urma inspecţiei fiscale pe motiv că „supără fiscul” sau valoarea obligaţiei e prea mică în raport cu cifra de afaceri. Iată un motiv suplimentar de contestare – dacă nu ai contestat, ai şanse să fii controlat din nou. În plus, am întâlnit situaţii în care o decizie de impunere a fost anulată în mod definitiv, iar acest aspect este în continuare luat în calcul la stabilirea gradului de risc. În această situaţie, sau în situaţia în care s-a obţinut o suspendare în instanţă, nu se mai susţine păstrarea acestui aspect printre cele de natură să influenţeze gradul de risc, şi trebuie solicitat autorităţii fiscale excluderea acestui factor din lista celor care îi pot influenţa gradul de risc.   

Conform CPF, contribuabilul „nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită”. Cu toate acestea, chiar dacă nu se poate contesta selectarea în sine, contribuabilul poate solicita autorităţii fiscale să excludă din lista aspectelor care îi pot influenţa gradul de risc pe acelea care nu sunt conforme. Contribuabilul trebuie să aibă o atitudine proactivă şi să încerce eliminarea cât mai multor aspecte care îi pot influenţa gradul de risc, în măsura în care aceste aspecte nu corespund realităţii. Este mai uşor să previi decât să repari.