Declaraţiile politicienilor falimentează agricultorii români: peste 80% din cultura de porumb afectată de secetă!

Ai avea impresia că cineva vrea morţis ca preţurile de anul acesta la cereale să fie aduse la un nivel falimentar. Declaraţiile din ultima vreme ale politicienilor români sunt total iresponsabile şi nebazate pe realităţile evidente de pe teren şi subliniate de către agricultori.

S-au trezit cu toţii să iasă pe la posturile TV să vorbească despre producţiile record la cereale din acest an, şi asta înainte ca măcar să înceapă colectarea la porumb sau floarea-soarelui.

Aceştia fie sunt prost informaţi, fie rău intenţionaţi fie pur şi simplu... iresponsabili (am vrut să scriu proşti, dar nu am vrut să supăr pe cei care ne reprezintă).

Primele declaraţii au apărut înainte de culegerea culturilor de grâu. Efectul imediat: preţul a scăzut cu 45% de la 1 leu pe kg la 0.55 lei pe kg într-o singură zi. Pe cine a ajutat această declaraţie deoarece pe producători Nu, şi cu siguranţă nici pe românul care cumpăra pâine la acelaţi preţ indiferent de cât de productiv este anul agricol ( vi s-a părut că există vreo legătură lineară între preţul la pâine şi cel la grâu? a scăzut vreodată preţul la pâine dacă a scăzut cel la grâu?).

Cum este posibil ca cel care îl reprezintă pe român să nu se gândească de două ori înainte de a veni cu astfel de declaraţii care sunt în defavoarea României?

Grâul a fost preluat pe un preţ de nimic şi dus la Constanţa pentru export cu câştiguri foarte mari pentru exportatorii care nu sunt români.

A fost o producţie record de grâu? Prostii. Faptul că au fost cultivate suprafeţe importante nu înseamnă că au fost obţinute producţii record. Cantitatea culeasă la ha nu a fost în medie mai mare cu 10% faţă de anii obişnuiţi. 10% nu poate să însemne record.

Dar unde au dus aceste declaraţii: la scăderea preţului grâului aproape la jumătate şi cu imposibilitatea acoperirii costurilor de realizare. Cu toţii ne putem imagina că nu puteau agricultorii români să aibe 100% adios, iar asta înseamnă că au ajuns practic la pierdere.

Acum, în preajma culesului la floarea soarelui şi apoi la porumb, iar se fac declaraţii iresponsabile. Se pare că cei care stau în faţa românilor nu au mai ieşit din studiourile TV(aşa ai crede, dar e posibil ca ei să citească de pe ciorne date de alţii). 

Dacă o iei uşor de la Bucureşti spre Cluj, spre Suceava sau spre Drobeta, poţi vedea cu uşurinţă că porumbul este deja uscat după cele două luni de secetă. Politicienii se pare că nu ştiu că acesta trebuia să fie acum verde iar uscarea să se facă la mijlocul lui septembrie-octombrie în funcţie de zonă. Nu trebuie să fii specialist ca să vezi că peste 80% din cultura de porumb este afectată de secetă. Ce înseamnă la ei culturi record? Faptul că s-au cultivat suprafeţe record? Asta nu înseamnă domnilor producţii record ci pierderi record ca urmare a declaraţiilor pe care le faceţi. Vă rog să vă urcaţi în maşină şi să faceţi cele trei destinaţii aruncând şi o privire pe geam. Vă recomand acest traseu ziua ca să vedeţi mai bine şi fără geamuri fumurii.

Situaţia la floarea soarelui este oarecum similară. Se pot vedea pe câmp culturi multe dar anemice. Am observat multe din ele cuprinse de mană ca urmare a ploilor de acum două luni, urmate de seceta curentă.

De mai bine de 20 de ani parcă toţi politicienii lucrează la desfiinţarea sistemului agricol naţional, cel care de câteva sute de ani ne ţinea în fruntea Europei.

Ce interes au aceste declaraţii din moment ce ele nu pot aduce nici un fel de beneficiu agricultorului român? Se încearcă cumva falimentarea celor mici şi eliminarea celor mari în favoarea unei preluări străine? Este ştiu faptul că peste 80% din cultivatorii din România sunt români, probabil singura ramură care nu a fost încă invadată total(capitalul străin e bun dar fără o bază naţională eşti foarte sensibil la crizele economice mondiale, cum este cea curentă; străinii sunt primii care blochează investiţiile şi retrag capitalul cu afectarea directă a locurilor de muncă- ei lucrează pe profit şi nu pe responsabilitate socială, aşa cum mulţi investitori români fac, de au ajuns în faliment deoarece nu au avut puterea de a da afară angajaţii atunci când ar fi trebuit). 

Faptul că fermierii români sunt prea ocupaţi cu munca şi nu cu holurile ministerelor crează un amplu dezavantaj. Alţii, vorbitori de limbi străine, împart cafele şi atenţii pe acolo, propunând şi subminând tot ce înseamnă capital autohton. Pentru ei preţ mic la producător şi preţ mare de vânzare înseamnă profit. Nu este o relaţie de tip câştig - câştig ci de tip câştig-pierdere. Trebuie obligatoriu ca diferanţa dintre cele două să fie mare.

Producătorii români trebuie să se organizeze mai bine, aşa cum au făcut şi cei francezi, şi să impună preţurile astfel încât să le fie acoperite costurile şi să aibe şi de investiţii.

Statul ar putea interveni în ajutorul acestora dar nu o face şi îi lasă la îndemâna speculatorilor. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cultivatorii de legume şi fructe. Un preţ minim ar fi putut fi reglat prin achiziţia de către stat a producţiilor suplimentare, dacă ele ar fi existat, cu depozitarea şi apoi scoaterea la export sau pe piaţa internă la preţuri care să acopere costurile.

Poate că am putea şi noi elimina ceea ce se spune că este în plus şi să oferim gratuit cetăţenilor, aşa cum au făcut şi alţii în ţări mai bine dezvoltate. Francezii aruncă laptele pe camp, spaniolii oferă roşii gratuit, noi de ce nu am protesta lăsând la dispoziţia ţăranului mai multe cereale? Dar  de fapt, aceste cantităţi suplimentare nici nu există decât în declaraţii.

Ce ar fi ca ziariştii români, înainte de a scrie pozitiv despre recoltele din acest an, să părăsească puţin oraşul ca să vadă ceea ce am scris eu mai sus?