Ce restricţii au firmele care intermediază munca în străinătate

Firmele care se ocupă cu plasarea forţei de muncă în străinătate trebuie să îndeplinească anumite condiţii, printre care şi obligativitatea de a nu percepe niciun fel de taxă celor pe care-i reprezintă.

Românii care-ţi caută de muncă în străinătate sunt protejaţi acum printr-o serie de modificări legislative, menite să îi asigure că nu vor fi păcăliţi. Agenţii de plasare a forţei de muncă sunt obligaţi să îndeplinească, cumulativ, mai multe condiţii: să se înregistreze  la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul; să încheie contracte ferme de locuri de muncă cu persoane juridice sau fizice, stabilite într-un alt stat decât România, care au calitate de angajator conform legislaţiei statului respectiv; să dispună de spaţiul şi dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii; să aibă personal calificat în resurse umane; să nu fi fost condamnaţi, să nu se afle în faliment şi nici în dizolvare.

După înregistrarea la inspectoratul teritorial de muncă, agenţii de plasare au obligaţia de a organiza o bază de date care să conţină: ofertele ferme de locuri de muncă din străinătate, cu toate specificaţiile acestora, atât în limba statului de destinaţie sau într-o altă limbă de circulaţie internaţională, cât şi în limba română; informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a locurilor de muncă; datele de identificare ale solicitanţilor locurilor de muncă, precum şi datele referitoare la calificările şi aptitudinile acestora.

 Pe de altă parte, firmele specializate în plasarea forţei de muncă în străinătate trebuie să efectueze “în mod gratuit activităţi de mediere a cetăţenilor români în vederea angajării în străinătate, fără perceperea de la aceştia de comisioane, tarife sau taxe".

Legea 232/2017 pentru modificarea Legii 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate a fost publicată în Monitorul Oficial în 5 decembrie 2017.