În România, guvernul pregăteşte o Ordonanţă de Urgenţă prin care vrea să ameninţe cu cătuşele sute de mii de antreprenori pe zona de CAS, CASS şi pentru peste 30 de taxe. Antreprenorii ies în stradă pentru independenţa Justiţiei şi primesc, în schimb, ameninţări cu cătuşele: de la 1 la 6 ani, cam cât primeşte, de regulă, un fost preşedinte de Consiliu Judeţean pentru abuz în serviciu.           

Guvernul vrea să incrimineze neplata taxelor şi a impozitelor asemenea evaziunii fiscale, milioane de români fiind astfel pasibili de puşcărie. Sute de mii de antreprenori vor risca să aibă dosar penal dacă va fi adoptat un proiect de Ordonanţă de urgenţă bombă, pregătit fără o dezbatere publică clară şi proactivă, aşa cum îşi doreşte mediul de afaceri. Practic, dacă nu îşi plătesc la buget impozitele şi contribuţiile, cu intenţie, antreprenorii vor fi acuzaţi de evaziune fiscală, iar pedeapsa poate fi închisoarea de la un an la 6 ani.

În total, peste 30 de impozite şi contribuţii datorate bugetului vor intra sub incidenţa actului normativ. Câteva dintre aceste impozite şi contribuţii ne arată impactul intempestiv asupra mediului de business:

  • impozitul pe venitul din salarii şi asimilate salariilor;
  • impozitul pe veniturile din pensii;
  • impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală;
  • impozitul pe veniturile din arendă;
  • impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi şi dividende;
  • impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
  • contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor;
  • contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor.

Din punct de vedere economic, adică al libertăţii economice, efectele proiectului de Ordonanţă de urgentă publicat de Ministerul Finanţelor sunt evidente: nu doar că, printr-un decret emis de guvern, antreprenorii şi capitaliştii sunt forţaţi să întrebuinţeze anumiţi factori de producţie într-un mod diferit de cel la care ar fi recurs dacă ar fi trebui să asculte doar de directivele pieţei, dar statul apelează la constrângeri  şi opresiuni mai violente în raport cu un simplu întreprinzător care porneşte la drum cu scopul de a obţine profit şi de a adăuga valoare în economie. 

Din punct de vedere juridic, Ordonanţa de urgenţă este periculoasă întrucât transformă antreprenorul într-o minge tenis „jucată“ deasupra fileului justiţiei de către angajaţii ANAF, procurori şi judecători. De exemplu, într-un sistem juridic sănătos în care latura subiectivă (intenţia) se stabileşte prin probe dincolo de orice dubiu, culmea, deşi neconstituţională, în toate ţările democratice, acest sistem propus ar putea funcţiona. La noi, unde intenţia se probează pe presupuneri judiciare, este foarte riscant: distanţă dintre „nu am bani“ şi „nu vreau să plătesc“ este la îndemâna procurorilor şi a Instanţei.

Din punct de vedere contabil, există un risc „odios“: dacă după calculul tău, ca antreprenor, ai de plată o sumă, iar ANAF la un eventual control face un alt calcul şi sumă de plată invocată este mai mare, textul infracţiunii îţi este aplicabil şi te afli la mâna unui expert desemnat de Instanţă sau de procuror, care va calcula ca tine sau ca ANAF. După aceea, în mod tragic, judecătorul ţine sau nu ţine cont de expertiză în stabilirea vinovăţiei tale. Dacă judecătorul crede că specialistul ANAF şi procurorul au dreptate, chiar dacă există o expertiză care susţine contrariul, te va condamna. 

Aceasta este, oare, o naţiune de tip Start-Up Nation, domnilor guvernanţi? Oare asta îşi doresc antreprenorii români la final de 2017: să citească legi făcute pe repede înainte care îi ameninţă cu închisoarea?