Bătrâneţe fără tinereţe: 4 cauze şi 3 efecte ale bolii care macină economia românească

Pentru ameliorarea dezechilibrelor se are în vedere creşterea vârstei minime de pensionare, mai ales la femei şi menţinerea unui nivel ridicat al contribuţiilor la bugetele de asigurări sociale şi pensii CARICATURĂ: Vali Ivan

Cu un raport de 4,3 milioane de angajaţi, plătitori la fondul de pensii, la 5,3 milioane de pensionari, economia românească pare incapabilă să rupă cercul vicios al unui dezechilibru major, scrie Adevărul Financiar.

Imediat după Revoluţie, România avea 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari. Apoi, lucrurile au început rapid să se schimbe. Iată şi cauzele:

1. Principala cauză – totodată şi prima în ordine cronologică – o constituie procesul de dezindustrializare, care a condus la dispariţia unei bune părţi din locurile de muncă, în general bine plătite la nivelul economiei naţionale: industrie grea, extractivă şi prelucrătoare.

2. A doua cauză a deficitului cronicizat în ultimii 20 de ani în economia românească s-a datorat şi fenomenului de îmbătrânire a populaţiei, pe fondul scăderii continue a natalităţii, din 1990 încoace.

3. Fenomenul emigraţiei a contribuit la rândul său scăderea populaţiei active, cu 1,1 milioane de persoane. După un prim val de muncitori cu calificare redusă, a urmat un exod al românilor cu pregătire superioară: medici, ingineri şi programatori.

4. Guvernele post-decembriste au forţat pensionările anticipate în locul disponibilizărilor din economie. Relaxarea condiţiilor de pensionare din anii ’90 a fost o măsură populistă, menită să înlocuiască sau să atenueze creşterea şomajului, însă cu efecte dezastruoase asupra bugetului de stat. Astfel, vârsta medie la data pensionării a fost în 2014 de numai faţă 57 de ani, mult sub de vârsta minimă legală de retragere din activitate, 65 de ani – bărbaţi -, respectiv 63 de ani – femei.

Citiţi mai multe pe Adevărul Financiar