Retrospectivă. 2017, un an de haos fiscal mascat în „revoluţie“

Zilele următoare pun capăt unui an haotic din punct de vedere fiscal, care va rămâne în istorie pentru numărul impresionat de schimbări în economie la care au fost supuşi românii: cel puţin una pe ziua lucrătoare. Astfel, anul acesta, în primele 11 luni numai, numărul modificărilor fiscale s-a ridicat la 261, un record absolut pe care l-a obţinut PSD prin implementarea renumitului său program de guvernare, cunoscut drept „revoluţia fiscală”.

Anul 2017 a început cu o idee cel puţin interesantă a Guvernului, condus pe atunci de Sorin Grindeanu: decuplarea salariul minim al bugetarilor de cel din sectorul privat, pentru ca cei dintâi să aibă salarii mai mari. Trei variante erau luate atunci în considerare, însă Executivul a renunţat la toate.

Majorarea salariilor bugetarilor a continuat totuşi să fie adusă în discuţie, culminând cu prezentarea legii salarizării unitare, care anunţa majorări substanţiale pentru lefurile bugetarilor, unora fiindu-le promise dublări sau chiar triplări de salarii. Cu toate acestea, legea a fost amânată succesiv. Deşi trebuia aplicată de la 1 iulie, singurii care au primit atunci majorări au fost cei care ne conduc: parlamentarii, angajaţii din primării şi consilii judeţene care şi-au majorat nestingheriţi lefurile. Pentru marea majoritate a bugetarilor, legea va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2018, însă cu o nuanţă care a fost prezentată abia mai târziu de guvernanţi: transferul contribuţiilor.

Epopeea impozitării românilor                                                 

„Revoluţia fiscală” a continuat cu altă idee: impozitul pe gospodărie. Fiecare gospodărie ar fi urmat să beneficieze de un punctaj acordat în funcţie de numărul membrilor de familie şi de un plafon neimpozabil. Suma totală a veniturilor, după aplicarea mai multor deduceri, urma să fie impozitată cu 10%. Veniturile mai mici de 2.000 de lei nu se impozitau. Acest plan era însoţit de ideea creării unei armate de consultanţi fiscali – circa 35.000 – care să îi ajute pe români să îşi completeze declaraţiile fiscale. Ulterior, preşedintele PSD Liviu Dragnea susţinea că „Guvernul s-ar putea să ia decizia să nu mai folosească consultanţi fiscali şi să amâne cu un an introducerea deducerilor pe bază de chitanţe”.

Între timp, întreaga idee a impozitului pe gospodărie a căzut. Însă în cel de-al doilea program de guvernare elaborat de PSD, odată cu instalarea cabinetului Tudose, se preciza că Guvernul va introduce impozitul pe venitul global şi declaraţiile de patrimoniu. „Globalizarea impozitării veniturilor înseamnă că, dacă un salariat realizează venituri principale din relaţii de muncă, el va plăti 10% impozit pe venit în fiecare lună, dar la sfârşitul anului până în luna mai a anului următor va depune o declaraţie fiscală în legătură cu toate veniturile realizate şi va avea loc o regularizare”, spunea ministrul de atunci al Finanţelor, Viorel Ştefan.

Şi la această idee s-a renunţat în cursul anului 2017, însă nu complet: în proiectul de buget pentru anul 2018 impozitul pe venitul global este trecut la obiective pe termen mediu ale politicii fiscale, pentru perioada 2018-2021.

Impozitarea cifrei de afaceri

Nici bine nu s-a renunţat la această măsură, că „atacul” a trecut şi la mediul de afaceri. În cel de-al doilea program de guvernare, Executivul a anunţat înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri. Deşi măsura urma să fie aplicată tuturor firmelor, în cele din urmă s-a ajuns la introducerea ei pentru microîntreprinderi, cu afaceri sub un million de euro, care în loc să fie taxate cu 16% impozit pe profit, vor plăti 1% impozit pe cifra de afaceri de la 1 ianuarie 2018.

Totodată, Guvernul a decis atunci şi amânarea cu un an a termenului de reducere a TVA: modificarea cotei TVA de la 19% la 18%, începând cu 1 ianuarie 2019, în loc de 1 ianuarie 2018.

O altă măsură controversată care a bulversat mediul de afaceri a fost introducerea plăţii defalcate de TVA. Guvernul dorea aplicarea acestei măsuri, din nou, pentru toate firmele, pentru îmbunătăţirea colectării TVA. Dar la presiunea mediului de afaceri legea a fost modificată pe final de an, deşi intrase în vigoare, pentru a se aplica într-un final numai companiilor aflate în insolvenţă sau celor cu întârzieri la plată.

Taxa de solidaritate

Cu cel de-al doilea program de guvernare a venit şi ideea instituirii unei taxe de solidaritate pentru românii cu venituri peste 14.500 de lei. Aceasta a fost trecută rapid la „discutate şi uitate”, din cauza reacţiilor negative pe care le-a stârnit.

Cea mai amplă schimbare: transferul contribuţiilor

O parte din măsurile pe care PSD voia să le implementeze prin programul de guvernare s-au unificat în cea mai amplă schimbare de până acum, reprezentată de transferul contribuţiilor de la angajator la angajat şi reducerea nivelului acestora la 35%, măsură adoptată deja prin Ordonanţă, în luna noiembrie. Odată cu această măsură, Guvernul a putut explica în primul rând creşterile salariale substanţiale ale bugetarilor, prin faptul că ele urmau să fie majorate doar pe hârtie prin creşterea salariului brut cu nivelul contribuţiilor. În al doilea rând, Guvernul a explicat astfel „majorarea” substanţială a salariului minim brut pe economie, de la 1.450 lei în prezent, la 1.900 lei din 2018, deoarece la calcularea acestuia vor fi luate în considerare şi contribuţiile plătite până acum de angajatori. Mai mult, Guvernul a putut scădea astfel şi impozitul pe venit, la nivelul dorit, de 10%. Totodată, Executivul a redenumit „taxa de solidaritate” într-o nouă contribuţie, de 2,25% care va rămâne în sarcina angajatorului şi care va acoperi riscurile de şomaj, accidente de muncă, concediu medical, creanţe salariale.

Ca să finalizeze anul apoteotic, cea din urmă măsură anunţată de Guvern a fost reintroducerea pedepsei cu închisoarea de până la şase ani pentru angajatorii care vor reţine aceste contribuţii sociale de la angajaţi, dar nu le vor vira. Un număr de 32 de impozite şi contribuţii datorate bugetului vor intra sub incidenţa actului normativ.

Cu toate acestea, multe din măsurile de mai sus au fost adoptate deja prin ordonanţe, însă legile care trebuie să le aprobe sunt în diferite stadii de adoptare. Aşadar, este incert câte dintre aceste măsuri deja adoptate vor rămâne în formele actuale, deşi ele produc deja efecte.