Toate companiile producătoare de carburanţi sunt obligate prin lege să raporteze autorităţilor sursa şi impactul cuantificat al combustibilului asupra mediului înconjurător. St1 e o companie suedeză care a decis să ofere aceste informaţii şi consumatorilor.

„Azi toată lumea ştie de unde vine hrana pe care o mănâncă,” spune CEO-ul St1 pe pagina de web a companiei. “Astfel, noi, o companie care respectă mediul înconjurător, credem că e firesc să informăm clienţii noştri în legătură cu originea materiilor prime pentru produsele noastre combustibile.”

În 2014, aproape toate ingredientele combustibililor produşi de companie erau importate. Cea mai mare parte, peste 85%, e combustibil fosil, cel mai frecvent, ţiţei.

Compania vrea să fie la vârful programului ecologic de eliminare completă a combustibililor fosili cu biocombustibili de ultime generaţii, eficienţi în raport cu impactul lor climatic. Rafinăria care produce etanol St1 la Goeteborg se înscrie în acest program de transparenţă totală.

Furnizorii de benzină şi motorină vor fi obligaţi să raporteze agenţiei competente a statului originea materiilor prime pe care le folosesc în fabricarea combustibilului. Informaţiile colectate şi raportate de furnizorii către statele membre cu privire la originea carburanţilor sunt confidenţiale, însă acest lucru nu împiedică publicarea de către Comisia Europeană a unor informaţii generale sau de sinteză, care nu conţin informaţii privind întreprinderile individuale.

Cerinţele de mai sus, sub obligaţia transpunerii până în 2017, se găsesc în DIRECTIVA (UE) 2015/652 A CONSILIULUI din 20 aprilie 2015 de stabilire a metodelor de calcul şi a cerinţelor de raportare în temeiul Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind calitatea benzinei şi a motorinei.

Începând cu 2014, ţiţeiul canadian, obţinut din şisturi bituminoase cu cele mai ridicate emisii de gaze cu efect de seră, este descărcat în portul european Cartagena din Spania. Acesta, ţiţeiul din şisturi bituminoase, are intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de 134 gCO2eq/MJ*, mai mult decât petrolul convenţional - 93 gCO2eq/MJ.

Aceasta înseamnă că rafinăriile europene fac eforturi mici de reducere a emisiilor, deşi UE e lider în decarbonizarea economiei şi în impunerea de ţinte ecologice nobile.

Cea mai ecologică măsură este transparenţa. Companiile petroliere de la noi, aşadar, ar trebui să urmeze exemplul suedezilor şi să arate fără ruşine tot ceea ce rafinează.



*Metodele de calcul pentru emisiile de echivalent dioxid de carbon (exprimate în grame) pe un megaJoule de energie produsă sunt expuse în Anexa I a Directivei.