Războiul petrolulului, baril cu baril. Topul companiilor de ţiţei şi gaze din lume. Câte sunt de stat şi câte sunt private  - INFOGRAFIE

0
Publicat:
Ultima actualizare:
sonde petrol

Arabia Saudită, Rusia şi Iranul duc un „război“ tăcut pentru cotă de piaţă, atât împotriva producătorilor americani care extrag hidrocarburi din zăcăminte neconvenţionale, cât şi între ei. Dar care este situaţia la nivel de companii? Cota companiilor deţinute de stat a crescut puternic după anul 2000, ceea ce marchează interese tot mai mari ale ţărilor în asigurarea resurselor energetice, dar şi folosirea acestora pe post de „armă“.

În primele cinci companii în funcţie de producţia de petrol şi gaze, un număr de patru companii sunt de stat: Saudi Aramco - 12 milioane de barili pe zi (Arabia Saudită); Gazprom - 8,3 milioane de barili pe zi (Rusia); NIOC - 6 milioane de barili pe zi (Iran); Rosneft - 5 milioane de barili pe zi (Rusia).

Gigantul american ExxonMobil este abia al cincilea producător mondial, fiind surclasat de toate celelalte menţionate mai sus, cu o producţie totală de petrol şi gaze de 4,7 milioane de barili pe zi.

Ambiţiile energetice ale lui Putin

Concomitent, se poate observa ascensiunea puternică a grupului Rosneft, controlat de stat şi condus de către Igor Sechin, fost vicepremier rus, considerat mâna dreaptă a preşedintelui Vladimir Putin. 

Rosneft a crescut în câţiva ani ca Făt-Frumos din poveste: mai întâi a înghiţit activele Yukos, companie deţinută de către oligarhul Mihail Hodorkovski, dar demantelată între timp de către stat. Ulterior, în 2013, Rosneft a devenit cel mai mare producător rus de ţiţei, achiziţionând TNK-BP, pe atunci a treia companie de profil din Rusia. 

   

De asemenea, Gazprom se situează pe poziţia a doua în topul producţiei planetare, gigantul rus extrăgând atât gaze naturale, cât şi petrol, după preluarea Sibneft în anul 2005 de la oligarhul Roman Abramovici. 

Ulterior, Gazprom s-a extins în Europa, cumpărând depozite sau active de distribuţie. Recent, Gazprom a anunţat un schimb de active cu OMV, cedând o participaţie la un zăcământ din Siberia  în schimbul unor zăcăminte din Norvegia. Gazprom este condusă de către Alexei Miller, fiind fost coleg al preşedintelui Putin atunci când acesta activa în cadrul primăriei din Sank Petersburg.

Atât crearea Rosneft, cât şi dezvoltarea furtunoasă a Gazprom subliniază viziunea lui Putin despre folosirea energiei ca pilon al Rusiei, cât şi utilizarea dependenţei energetice a Europei ca monedă de schimb pentru presiuni politice. Gazprom a tăiat furnizarea gazelor către Ucraina şi apoi spre Europa în 2006, 2009 şi apoi în 2014, ultima oară după anexarea Crimeei şi declanşarea războiului din Donbass.

Pe de altă parte, şi statele arabe şi-au dezvoltat industria petrolieră, dar au urmat o altă strategie: dezvoltarea producţiei prin accesarea unor noi zăcăminte.

Statele arabe din Golful Persic

Pe lângă Saudi Aramco, în topul celor mai mari companii în funcţie de producţie se mai află Kuweit Petroleum - 3,4 milioane de barili pe zi (Kuweit), Abu Dhabi National Oil Company- 3,1 milioane de barili pe zi (Emiratele Arabe Unite), Qatar Petroleum - 2,4 milioane de barili pe zi (Qatar). Aceasta din urmă şi-a dublat producţia faţă de 2004, în vreme ce compania din Abu Dhabi şi-a majorat extracţia de la 2 milioane de barili pe zi în 2004 la 3,1 milioane. De asemenea, societatea de stat din Kuweit şi-a majorat producţia de la 2,5 milioane de barili în 2004 la 3,4 milioane în 2014.

La acestea se adaugă Ministerul Irakian al Petrolului, care este parte a oricărui contract de extracţie şi prin care se vinde tot ţiţeiul scos din ţară. Adunate, participaţiile acestuia consemnează două milioane de barili pe zi din producţia totală de 4,55 de milioane de barili exploataţi zi de zi.

Iranul, eterna fixaţie a Arabiei Saudite

De asemenea, NIOC – compania de stat din Iran – adună o producţie zilnică de 6 milioane de barili pe zi. Totuşi, producţia de petrol este la doar 3,5 milioane de barili, restul fiind extracţie de gaze naturale, condensat şi alte hidrocarburi. Societatea este unul dintre marii exportatori de gaze lichefiate, un altul fiind Qatar Petroleum. Iranul încearcă să îşi crească producţia de ţiţei la 4 milioane de barili pe zi, după ce la începutul acestui an au fost ridicate sancţiunile asupra programului său nuclear.

Recent, discuţiile marilor state producătoare de la Doha pentru îngheţarea producţiei au căzut din cauză că Arabia Saudită a condiţionat participarea sa de îngheţarea producţiei din Iran. Or, Teheranul nici nu vrea să audă de acest lucru până la atingerea unui nivel de producţie comparabil cu cel de dinainte de impunerea embargoului petrolier.

Companii de stat din afara OPEC

În top se mai găsesc companiile de stat din Algeria (Sonatrach) şi Venezuela (PDVSA), state aflate şi ele în Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), în vreme ce alte companii de stat din afara organizaţiei sunt şi ele prezente, respectiv Petrochina – braţul listat al China National Petroleum Corporation (CNPC), Pemex (Mexic), Petrobras (Brazilia) şi Statoil (Norvegia).

Cine sunt „independenţii“

Singurele companii independente prezente în top sunt Exxon, Chevron (ambele SUA), BP, Shell (Marea Britanie), Total (Franţa), Eni (Italia), dar şi Lukoil – grup controlat de către oligarhul rus Vagit Alekperov.

Recent, Shell a cumpărat producătorul BG Group pentru 53 de miliarde de dolari, căpătând acces la mai multe zăcăminte în Brazilia şi Australia. 

 

Totul profiturilor 

În topul profiturilor se găsesc şi alte companii, care nu sunt în cel al producţiei, cele mai notabile fiind Surgutneftegaz (Rusia) – cu un câştig net de 15,2 miliarde de dolari în 2015; China National Offshore Oil Corporation (CNOOC) – care extrage petrol din zăcămintele marine ale Chinei, cu un profit net de 9,8 miliarde de dolari; Sinopec (China) – 7,6 miliarde de dolari, potrivit Statista.com.

În fine, la acestea se adaugă ConocoPhillips – cu un profit de 6,9 miliarde de dolari şi Phillips66 – cu 4,8 miliarde, ambele provenind din spargerea aceleiaşi companii. ConocoPhillips deţine activele de producţiei ale companiei omonime, pe când Phillips 66 controlează rafinăriile, benzinăriile şi conductele de transport.

Cel mai mare profit raportat pe 2016 este consemnat în dreptul ExxonMobil – 32,5 miliarde de dolari, aceasta fiind urmată de Chevron – cu 19,2 miliarde.

image
Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite