„Strict teoretic Lituania poate înlocui 100% din gazul pe care îl importă chiar acum. Gazprom a avut monopol pe piaţa de gaz din ţările baltice timp de mai bine de jumătate de secol. Evident sub nume diferite şi sub acţionariate (aparent) diferite”, spune Vija Pakalkaite, cercetător doctoral al pieţelor de gaz centrale-europene la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta.

Independenţa energetică a venit peste noapte

Dar ce înseamnă independenţă energetică? În niciun caz exploatarea extremă a resurselor energetice dintr-o ţară. Independenţa energetică se conjugă cu libertatea politică.

„De acum înainte nimeni nu ne va mai dicta preţul gazului şi nimeni nu ne va mai cumpăra voinţa politică", spunea preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, la sosirea vasului Independence în portul Klaipeda. Terminalul care deserveste vasul Independence permite Lituaniei să cumpere 540 de milioane de metri cubi de gaz anul viitor, pentru ca ulterior să poată ajunge la 4 miliarde de metri cubi de gaz pe an de la furnizorul norvegian Statoil. Ţările baltice se depărtează tot mai mult de Rusia, dar mai ales de un model de business stupid, oligarhic şi rentier, care nu presupune manifestarea de voinţă pe o piaţă mai mult sau mai puţin liberă.

Cu toate acestea, independenţa energetică înseamnă creşterea eficienţei, înverzirea pe cât mai mult posibil a generării şi consumului de energie, şi diversificarea surselor.

Nu numai că independenţa energetică a sosit peste noapte în Lituania, dar ea a venit şi la momentul oportun - contractul cu Gazprom se sfârşeşte în 2015. Evident, independenţa energetică este doar o situaţie teoretică pentru moment, însă ceea ce aduce esenţial vasul Independence este că toate ţările baltice nu mai au nevoie de un contract pe termen lung cu Gazprom, explică Vija Pakalkaite.

Piaţa liberă şi liberalizarea preţurilor la energie nu aduc fericirea. Preţurile sunt volatile şi depind de pieţele mondiale, iar utilizatorul final poate suferi în urma unor scumpiri pe care nu le poate previziona.

Piaţa energetică şi în special cea a gazului din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu o alegere dintre două „rele”. Acestea sunt dependenţa de gazulşi de şantajul politic rusesc, pe de o parte, şi, pe de altă parte, accesul la hub-ul european al gazului pe piaţa liberă, de multe ori imprevizibilă. Varianta a doua, în ciuda durităţii unei pieţe libere, pare a fi de preferat măcar din motivul că Gazprom devine un simplu jucător pe piaţă, un agent economic şi nu un instrument politic, explică cercetătoarea.

Nu e totul atîât de simplu; energia şi politicile energetice sunt conectate şi foarte complexe. De multe ori e mai bine să fii încăpăţînat precum Lituania. În ciuda boom-ului preţurilor la energie şi a şantajului rusesc permanent, mica ţară baltică s-a orientat cu obstinaţie către conectarea de vest şi diversificarea inovativă a surselor. În urmă cu un an portul lituanian Klaipeda a fost conectat de Suedia printr-un cablu de electricitate submarin pe fundul Mării Baltice. E important de ştiut că generarea de electricitate în ţările baltice e dependentă masiv de arderea combustibililor fosili.

Gazele de şist, doar un instrument de negociere

În urmă cu doi ani de zile, precum în alte ţări europene, Lituania era cuprinsă de isteria gazelor de şist. Jucătorul din business era, cine altul?, Chevron. Comunităţile locale din nord-vestul ţării nu aveau niciun cuvânt de spus, ecologiştii protestau firav la Vilnius, iar guvernul negocia. În final afacerea a căzut , a devenit chiar desuetă. Condiţiile de mediu şi de transparenţă cerute de statul baltic nu au fost acceptate de marele business şi şi-au spus “la revedere”.

Totuşi, spune Pakalkaite, “gazele de şist au fost un instrument de negociere redutabil pentru la vremea aceea se discuta un nou termen scurt în contractul cu Gazprom”.

Aceasta se conjuga cu perspectiva gazului lichefiat. “Când vasul Independence începea să plutească dinspre Coreea de Sud, Gazprom a oferit imediat un discount de 24%”, arată cercetatoarea. Acesta e şi motivul pentru care poţi menţine ideea de a avea pe viitor gaze de şist  - sunt cel puţin instrumente de negociere.

Evident, problema cea mare este legată de cât de “curate” sunt gazele. Impactul în ceea ce priveşte emisiile de echivalent CO2 nu e foarte clar calculat în cazul gazelor de şist. Iar impactul ecologic total poate fi undeva in zona sinsistrului. “Nu ştiu însă nici cât de curat e gazul convenţional care vine din zone obscure din Siberia”, spune Pakalkaite.

Impactul ecologic al gazului depinde de locul din care este adus şi cumpărat. În cazul gazului lichefiat din terminalul lituanian vorbim de Statoil, deci despre Norvegia, la o aruncătură de băţ de statele baltice. Cu aceasta pică şi ipoteza complotului american care îşi creează pervers debuşee în Europa.

Arderea gazului e mai eficientă din perspectiva emisiilor de echivalent CO2 decât a altor combustibili fosili, petrol ori cărbune. Iar mixul energetic al Uniunii Europene nu exclude gazele naturale. “Nici nu trebuie să vorbim despre cât de ecologic este gazul acum. E vorba de a fi încăpăţânaţi, foarte hotărâţi în a scăpa de Gazprom.”

„Politicienii au nevoie de mult curaj. România plăteşte nişte preţuri foarte scăzute pentru consumul domestic de gaz. Le va fi greu să gestioneze independenţa energetică, nimeni nu vrea să scumpească preţurile la energie. În ţările baltice situaţia era diferită. Politicienii lituanieni au fost blocaţi de către Gazprom în preţuri mari şi discreţionare - cele mai mari din UE”, spune Pakalkaite. România are însă şi marea şansă de a dispune de propriile-i rezerve.

E motivul pentru care Lituania avea nevoie de o piaţă lichidă. Pentru oricine e varianta optimă. Ne provoacă Pakalkaite: “Cum ar pedepsi Rusia piaţa britanică pentru cine ştie ce disobedienţă? Numai gândul e o stupiditate, te face să râzi; britanicii ar cumpăra gaz din hub-ul european şi problema e rezolvată”.

Sumarizând, teza se tot repetă: piaţa liberă a gazelor nu e perfectă, departe de asta, însă poate fi regelementată cât mai corect, se poate supune unor norme cât de cât clare de competiţie loială. De cealaltă parte se află Gazprom care nu e doar un jucător pe piaţă, ci şi un instrument politic câteodată brutal. Alegeţi.