Disperare sau inconştienţă? Ponta vrea să urce cota unică la 22%

O ştire fierbinte a bulversat aseară, târziu, mediile jurnalistice şi online: în ultima şedinţă a USL Victor Ponta a propus aducerea cotei unice şi a TVA la acelaşi nivel, 22%. Disperare sau inconştientă? Ambele.

Spuneam în articolul precedent că „Marea Descentralizare”, în mare viteză, fără dezbatere publică, prin asumarea răspunderii guvernului, se face pentru că încasările la buget au fost mult sub cele prognozate, dovadă fiind rectificarea negativă din vară şi aceea care se pregăteşte pentru această lună.

Şi cum să fie altfel, când n-au fost făcute investiţii, nici străine nici româneşti, pentru apariţia de noi capacităţi de producţie, noi locuri de muncă, capabile să genereze venituri la buget. Culmea, deşi există o oarecare creştere economică, încasările la buget scad, probabil din cauza creşterii evaziunii fiscale la care contribuie masiv clientela partidelor ajunse la putere.

Disperare şi inconştienţa

Ridicarea cotei unice la 22% ar reprezenta bomboana pe coliva economiei româneşti. Este ultima dovadă a disperării şi inconştienţei premierului Victor Ponta.

Cota unică de 16% era cam singura atracţie din economia românească, depăşită şi aceasta de bulgari, care au 10%.

Creşterea ei la 22% ar sufoca mediul de afaceri, ar reduce puterea de cumpărare a populaţiei, pentru că se aplică şi la salarii, reduce în consecinţă consumul, unul din motoarele funcţionării economiei.

Atractivitatea economiei româneşti, atâta câtă mai este, dispare cu totul, adio investiţii străine.

Mediul de afaceri are oricând la dispoziţie următoarele tipuri de reacţie:

- Îşi trece afacerile în economia gri sau neagră, extind evaziunea fiscală.

- Marile companii îşi pot reloca activităţile, cum a şi ameninţat Dacia-Renault că se relocheaza în Maroc.

- Firmele care nu vor să trişeze îşi mută sediul în Bulgaria sau alte ţări, care le oferă un regim fiscal prietenos.

- Munca la negru va căpăta proporţii încă şi mai mari, comparativ cu nivelul prezent.

Şi multe altele, nu trebuie să fii economist să-ţi dai seama că statul român n-are nici o şansă când se pune cu inventivitatea întreprinzătorilor care vor să trişeze fiscul.

Zice Victor Ponta că nu putem avea servicii ca în Vest, cu impozitarea din Est. Aşa o fi.

Numai că vizitiul Ponta biciueste mârţoaga privată care trage căruţa bugetară, plină cu birocraţi şi funcţionari din clientelă. Şi uită că Germania, Norvegia, alte ţări, au la căruţă ditamai armăsarii, care trag cu voioşie la ham.

Germania are un PIB de 20 de ori mai mare, comparativ cu al României, cu populaţie doar de patru ori mai mare, cu exporturile de 10 ori mai mari raportate la PIB-ul nostru.

Norvegia nu ştie ce să mai facă cu banii, pentru că are o conducere inteligentă, dedicată interesului naţional.

Atunci, cum să compari mârţoaga noastră, cu ditamai armăsarii? Poate Ponta s-o biciue oricât, va îngenunchia, se va prăbuşi, la fel cu mârţoaga grecilor. Care a fost pusă imediat pe perfuzii de euro, pentru că fiind în zona euro ameninţa stabilitatea întregii zone. Mârţoaga noastră nu va avea parte de acest tratament, va intra în incapacitate funcţională imediat.

Ponta are o singură soluţie, să-l întrebe pe Balcerowicz cum a pregătit Polonia pentru o economie stabilă şi performanţă.

Cum a dat afară un milion de bugetari, a privatizat şi închis toate unităţile economice de stat, a asanat finanţele publice şi n-a mai murit nimeni în Polonia. În România, din finanţele publice se înfrupta hoţii şi corupţii din clientela politică. Ce agaţă DNA reprezintă vârful aisbergului, din denunţuri, de celelalte nu aflăm niciodată.

Premierul Ponta a mutat banii de la investiţii în infrastructură la salarii şi cheltuieli materiale, care au crescut în ultimul timp cu 15-20%, a înfiinţat noi ministere, nu reuşeşte nicio privatizare, angajaţi din aparatul guvernului sunt săltaţi de DNA.

Reiau dintr-un alt articol, de unde poate lua Ponta bani:

- Ministere care nu se justifică în plan economic şi social, create doar pentru clientela de partid: Cultura, Agricultura, Tineret şi Sport, Comunicaţii şi Societatea Informaţională, Munca, două ministere de Finanţe, Transporturi, Marile proiecte, pentru care nu există bani. 12 ministere sunt arhisuficiente.

- Instituţii şi companii datoare vândute: TVR, TAROM, CFR, CNH, Oltchim, încă multe altele, care trebuie privatizate sau lichidate. Altele, Agerpres, Secretariatul pentru problemele revoluţionarilor, care n-au de ce funcţiona pe bani publici.

- Servicii şi instituţii întregi pot fi preluate de către reţele de calculatoare, care nu greşesc, nu fură şi nu cer şpagă. (eliberarea de caziere, adeverinţe, avize, etc.)

-Externalizarea către experţi străini a serviciilor vamale, de colectare fiscală, de urmărire a evazioniştilor.

Mai important, alocările bugetare se pot face global, după criterii transparente, număr de elevi, număr de bolnavi, de locuitori, de contribuabili, urmând ca managerii, angajaţi prin concurs de competenţe, nu politic, să se descurce cu banii alocati după principiul sfânt din privat: mai puţini salariaţi, mai multă muncă, salarii mai mari, acordate functie de performanţe şi rezultate, nu după grade şi vechime.

Cum funcţiona România în 2004 cu 800.000 de bugetari, poate funcţiona şi în în 2014, că nu moare nimeni de muncă, în ţara sau în piaţa muncii europene. Acum, cand aplicatiile informatice au explodat, pur si simplu.

A, că în felul acesta Ponta pierde electoral şi ca imagine publică, aşa este. Dar trebuie să aleagă, ori imagine, ori realism economic. Ambele nu vor merge niciodată, şi are exemplul lui Emil Boc, care a trecut economia prin criză, sacrificându-şi imaginea,  ca s-o îngroape acum Victor Ponta.

Emil Boc a dat afară 200.000 de bugetari, a pus deoparte pentru investiţii 20% din buget, a desfiinţat jumătate din agenţiile înfiinţate de Tariceanu, a asigurat echilibrele structurale ale ţării şi a avut creştere economică. Ponta  desfiinţează tot ce a reusit Emil Boc.

Până acum liberalii se opun la această măsură, de creştere a cotei unice la 22%. Este de aşteptat ca şi mediul de afaceri să reacţioneze violent. Guvernul să facă ce trebuie cu fondurile pe care le are şi apoi să ceară alţi bani din economia reală, privată.

Acum, când se coace bugetul pe anul viitor, trebuie tăiaţi din lista ordonatorilor de credite toţi aceia care n-au o activitate esenţială, şi care pot fi preluaţi de alţi ordonatori, fără mare pagubă.

În concluzie, ceeace spun de multă vreme se adevereşte. Lipsa banilor reali pune capăt guvernării USL. Împrumuturi nu poate face, pentru că depăşeşte deficitul stabilit cu FMI şi UE, dacă dă afară bugetari pierde electoral şi la imaginea publică, spirit de sacrificiu ca la Balcerowicz şi Boc nu se vede la Ponta.

Liberalii nu pot susţine asemenea aberaţii, fără să-şi dea definitiv cu firma liberală în cap, atâta câtă mai este.

Bugetul pe 2014 reprezintă testul de stres pentru Ponta. Îl va trece? Greu de spus în acest moment.