Nu-i porţi pică patronului, nici înlocuitorului tău şi nici „optimizării”.

Acum, când eşti pe liber, ai descoperit că CV-ul tău de om sărit de 40 de ani nu mai valorează nimic. Îţi trimiţi CV-ul pe la firme, dar nu primeşti niciun răspuns. Nici măcar un refuz politicos, de bun-simţ. Este tăcere în jurul tău. Nimeni nu-ţi răspunde, ca şi cum CV-ul tău n-ar fi ajuns la destinatari, ca şi cum tu nu exişti. Ai peste 40 de ani şi eşti mort pentru piaţa forţei de muncă.

Stai cu CV-ul în braţe. Nu-ţi mai foloseşte la nimic. Eşti mort pentru piaţa forţei de muncă.

Ştii foarte bine că se caută tineri, care sunt uşor de modelat, manipulat şi gestionat. Carne tânără şi ieftină. Nici tinerilor nu le porţi ranchiună, trebuie şi ei să-şi găsească ceva de muncă, un loc sub soare, nu le este uşor, şomajul are cote ridicate în rândul lor, asta auzi mai tot timpul în presă. Tu nu mai eşti tânăr. Şi nici nu poţi să-ţi modifici vârsta din CV. O singură dată ai minţit, ai minţit din disperare!, şi ţi-ai trecut în CV mai puţini ani. Ai tăiat cinci. Şi te-au chemat la interviu, ce victorie! Te-au chemat şi după ce te-au văzut ţi-au cerut buletinul. Şi tu le-ai spus adevărul, ţi-ai modificat vârsta ca să ai şanse. N-ai avut nicio şansă de angajare, ai minţit, nu eşti un om de încredere!    

Stai cu CV-ul în braţe, cum se spune. Nu-ţi mai foloseşte la nimic. Vârsta e primul lucru la care se uită funcţionarii de la orice departament de „Resurse Umane”. E o tendinţă, este o modă, este o urgenţă a „optimizării resurselor umane”. Asta te înfurie. Te enervezi degeaba. Înţelege, CV-ul tău nu te va ajuta nici măcar să te angajezi manipulator de marfă la vreun supermarket! N-ar fi o ruşine să fii manipulator. Ai câştiga cinstit o pâine, nu ţi-ar fi jenă faţă de tine, de familie, de prieteni. Dar ai peste 40 de ani şi nu poţi ajunge nici măcar manipulator. Se caută braţe tinere.

Aruncă-ţi CV-ul la gunoi! Caută-ţi un amic, o rudă mai îndepărată, un vecin, o pilă, o relaţie, care să te bage pe undeva. Sistemul ăsta, numit „recomandare” după noile politici de „resurse umane”, se practică pe scară largă. Uită-te şi la televizior, şi în politică, şi în aparatul administrativ şi în firmele private, „recomandarea” este la putere. Recomandarea te absolvă de orice interviu, examen sau testare. Recomandarea, adică pila!, nu ţine cont de vârstă, şi nu dă doi bani pe pregătirea ta profesională, pe experienţă, diplome, bla-bla, bla-bla. Pila este sfântă.

Chiar nu găseşti pe nimeni care să-ţi pună o pilă? Chiar pe nimeni? Eşti un fraier, ai trăit degeaba! Nu ştii să cauţi, nu ştii să te zbaţi, nu ştii să dai din coate, nu ştii să lupţi! Nimeni n-o să-ţi sune la uşă ca să-ţi dea o recomandare!

Ce te uiţi aşa la mine, de parcă ai văzut moartea? Moartea nu primeşte CV-uri.