Marii retaileri ar trebui să afişeze pe etichete şi preţul real, şi adaosurile proprii

Preţurile mici din supermarketuri au o explicaţie: presiunea retailerilor asupra producătorilor

Lanţurile de hipermarketuri impun taxe foarte mari pentru produsele româneşti pe rafturi, care ajung la peste 50% din preţ, le poziţionează pe rafturi în zone fără vizibilitate şi le plătesc de multe ori sub costul de producţie, potrivit patronatului din industria conservelor ROMCONSERV. Liderii patronali le cer retailerilor să afişeze pe etichetele fiecărui produs atât preţul de vânzare, cât şi cel de achiziţie.

Potrivit ROMCONSERV, marile lanţuri de retail preferă produse din import, chiar dacă se apropie termenul de expirare, dacă preţul acestora este mai mic decât al producătorilor români.

Taxă pe deschiderea fiecărui nou magazin

"Pentru produsele româneşti se plătesc în lanţurile de retail taxe foarte mari, impuse pentru listare, deschidere de magazine noi, servicii marketing şi promovare, care nu au justificare. Se impune contract şi plată lunară de servicii de mercantizare, care nu sunt eficiente", a declarat Aurel Tănase, preşedintele ROMCONSERV.

„Deşi s-au plătit sume de bani importante pentru deschideri de magazine noi, dacă unul dintre aceste magazine se închide, banii nu ni se returnează. Mai mult de atât, dacă un magazin se închide şi altul se deschide (în cadrul aceleiaşi reţele), pentru magazinul vechi nu se returnează banii, iar pentru cel nou se percepe taxă de deschidere“, a spus Tănase.

El a adăugat că produselor româneşti nu li se acordă atenţie în magazine, iar cele de import sunt poziţionate mult mai favorabil.

"Producătorii străini au întâietate şi întotdeauna, la negocierile cu marile lanţuri, acestea ne prezintă preţuri de import, la care noi trebuie să ne raportam şi să le acceptăm, dacă dorim să colaborăm cu aceste hipermarketuri. Acestea solicită discount promoţional foarte mare, iar volumele din vanzări sunt foarte mici", a afirmat Tănase.

Promoţiile retailerilor pe banii producătorilor

Liderul patronal a adăugat că pretenţiile lanţurilor internaţionale cresc an de an, iar costul de marketing pe care trebuie să-l suporte producătorul ajunge la 35-50% din valoarea produsului.
"Din 1.000 de lei primeşti înapoi 600 de lei. În plus, în ultima vreme apar tot felul de promoţii care reduc veniturile producătorilor cu 20% la nivelul unui an", a spus Tănase.

Producătorii de conserve se plâng că sunt supuşi unor serii de abuzuri de către lanţurile de hipermarketuri. Astfel, deşi în contract se stipulează că schimbarea preţului se face prin notificare în termen de 30 de zile, sunt dese cazurile în care modificarea nu este acceptată şi în care produsul este delistat în mod unilateral, potrivit patronatului.

Ameninţare continuă: delistarea

În plus, au spus reprezentaţii Romconserv, în fiecare an taxele cresc cu 2-3%, neacceptarea lor atrăgând delistarea (adică excluderea produsului de la comercializare), închiderea comenzii sau neplata pe o perioadă nedeterminată, invocându-se diferite motive.

Aurel Tănase spune că, deşi producătorii au contracte anuale semnate în prima parte a anului, ulterior apar tot felul de alte cereri ale lanţurilor de magazine, care se solicită diverse sume de bani, nebugetate iniţial.

"Dacă nu suntem de acord cu aceste sume urmează blocarea temporară la comandă a furnizorului, reducerea cantităţilor comandate şi alte forme de constrângere prin care să ne oblige să semnăm".

Preşedintele Romconserv a mai spus că plata facturilor a fost extinsă de la 35 zile la peste 60-90 zile, furnizorii fiind obligaţi să achite la termen, cu TVA aferent, ceea ce duce la pierderi şi decapitalizare.

Dependenţă totală

Pentru ce motiv sunt obligaţi producătorii de conserve, şi nu numai ei, să satisfacă necondiţionat toate pretenţiile marilor retaileri? Simplu: peste 90% din producţia lor se vinde datorită acestor hipermarketuri, restul însemnând exporturi, vânzări prin distribuitorii mai mici şi vânzări în magazine proprii. Sunt, practic, dependenţi de marii retaileri. Acum, după mai mulţi ani parcurşi în aceste „corzi“, producătorii de conserve s-au hotărât să-şi ceară drepturile. Ce şanse credeţi că au?