Lukoil, Moldindcon Bank şi finanţarea unor partide din România

La începutul lunii septembrie, în Bloomberg, apărea un material ce părea greşit. O investigaţie pe punct de a fi finalizată scotea la lumină că, într-o perioadă de câţiva ani, au trecut prin banca moldovenească Moldindcon Bank nici mai mult, nici mai puţin de 20 de miliarde de dolari către ţări baltice. Banii proveneau, evident, din Rusia.

Articolul din Bloomberg poate fi consultat aici.

În România nu avem o bancă cu acţionariat rus după încercarea nereuşită cu Nova Bank. Rusia este o mega putere cu rădăcini vechi în România. După 1989, modul de influenţare a deciziilor politice s-a sofisticat şi, desigur, s-a mutat în zona influenţării prin interese economice sau prin eliminarea anumitor ramuri industriale.

Eliminarea ramurilor industriale este evidentă în metalurgie unde, după o serie de privatizări tovărăşeşti, combinatele au dispărut. Modul în care deciziile politice şi fraternizările se realizează în România este ma puţin evident decât în Bulgaria, dar schemele sunt foarte simple.

O astfel de schemă poate fi vazută în cazul situaţiei de la Lukoil care după ce a reuşit să pună mâna în 1997 pe rafinarie a devenit un instrument de împrietenire cu decidenţii români, rezistând ani de zile cu „profit” negativ.

Transferul de valoare, că fără ăsta nici măcar anumiţi politicieni români din fostul FSN nu s-ar mai expune, se realizează prin realizarea de pierdere pe Lukoil şi câştig pe parteneri.

Complicaţia în analiza fluxurilor din Rusia apare în momentul în care anumite companii bidon par legitimi investitori austrieci sau greci.

ÎnBulgaria, unde aceste manifestări sunt mai la vedere, sprijinul pentru un singur partid prietenos a ajuns la 100 de milioane de dolari în cazul unei singure campanii electorale.

În România, până nu vedem şi un selfie al premierului Ponta cu preşedintele Putin, lucrurile nu devin la fel de transparente ca şi în Bulgaria.

Articol preluat de pe lucianisar.ro.