Cei 11 care ne pot scăpa de tiranie

Modelul capitalist actual e sortit pieirii, în lipsa unor valori morale

„Corupţia reprezintă o altă formă de tiranie“, spunea, la Bucureşti, vicepreşedintele SUA, Joe Biden. Antreprenoriatul pe principii sănătoase e o altă formă de libertate, spune logica inversă. Iar poveştile de viaţă şi de business a 11 antreprenori adevăraţi, reunite în volumul recent publicat de Editura Publica „Cei care schimbă jocul“, pot fi o formă de eliberare.

Evident, percepţia că niciun om de afaceri român, absolut niciunul, nu a făcut avere cinsit există. Cifre din 2011 ne vorbesc clar despre asta:  68% dintre români spuneau atunci că nu cunsoc niciun om de afaceri român pe care să-l considere un model demn de urmat, potrivit unui studiu al Fundaţiei Romanian Business Leaders, realizat de IMAS. În acelaşi sens, aproape trei sferturi dintre români credeau că antreprenorii sunt mai degrabă necinstiţi. Dincolo de percepţie, un calcul publicat pe acest blog în aprilie 2014 arată că peste 80% dintre primele o sută de averi ale României au fost construite pe baza unei relaţii privilegiate cu statul. 

Într-un astfel de mediu, probabil că e pusă sub semnul întrebării autenticitatea unor istorii de tipul Florin Talpeş, coprorpietar al producătorului de software antivirus Bitdefender, a început să facă business în anii ‘90 cu un computer împrumutat, pe masa din sufragerie sau că Dragoş Pavăl, cofondator al lanţului de articole de bricolaj Dedeman, a pornit într-un magazin de 16 metri pătraţi. Asta ca să ne oprim asupra a doar doi dintre cei 11 eroi ai cărţii ”Cei care schimbă jocul”, scrisă de două jurnaliste de business, Mona Dîrţu şi Andreea Roşca şi publicată de Editura Publica.

Autoarele volumului „Cei care schimbă jocul” au condus redacţiile revistelor Capital şi Money Express

Lista cu modele

Orice poate fi pus la îndoială, însă contextul politic regional ne forţează să avem modele de bune practici în business şi, mergând la extrem, chiar să ni le inventăm. Cele 11 exemple de antreprenori sunt bine alese de autoarele cărţii, iar argumentul îl veţi afla două paragrafe mai târziu.

Evenimentele din Ucraina demonstrează că lipsa modelelelor (citiţi corupţia) naşte haos. ”Atunci când politicienii pot fi cumpăraţi, când tribunalele pot fi cumpărate, presa face propagandă, acolo veţi găsi o societate care poate fi manipulată din exterior, o societate care pierde controlul asupra propriului destin. Am văzut în Ucraina cum 15 ani de corupţie au submniat sistemul lor de instituţii militare şi capacitatea ţării de a se apăra”, spunea vicepreşedintele american Joe Biden, în cursul vizitei la Bucureşti.   

Cei care schimbă jocul în România sunt, potrivit Monei Dîrţu (fost redactor-şef al revistei de business Money Express) şi Andreei Roşca (fost redcator-şef al revistei Capital), Dragoş Petrescu (proprietarul reţelei de restaurante City Grill şi Caru’ cu Bere), Mihail Marcu (reţeaua de clinici private MedLife), Vasile Armenean (producătorul de îngheţată Betty Ice), Dragoş şi Adrian Pavăl (reţeaua de articole de bricolaj Dedeman),  Adrian Mihai, Felix Pătrăşcanu, Neculai Mihai (firma de curierat Fan Courier), Dan Şucu (foto) (producătorul şi retailerul de mobilă Mobexpert), Florin şi Măriuca Talpeş (producătorul de software antivirus Bitdefender).   

Toţi cei 11 controlează companii care au interfaţă directă cu consumatorul final (persoane fizice, în special, şi companii), prin afaceri de retail sau servicii. Astfel, cei 11 se poziţonează la antipod cu întreprinzătorii care s-au dezvoltat prin interfaţa directă cu statul, în domenii precum resursele naturale, petrolul, gazul, imobiliarele sau petrochimia.

Antreţepari, antrestatari, antrefundiari

Mihail Marcu, coproprietar al reţelei de clinici private MedLife, identifică trei modele mutante de oameni care au făcut bani, dar care nu sunt antreprenori şi care vor face subiectul unei alte cărţi.

„Eu, în cartea mea, i-am numit antreţepari pe cei care închid firme şi eludează taxele, antrestatari pe ăştia care fac afaceri cu statul şi antrefundiari pe cei care fac afaceri cu terenuri.” Mihail Marcu, MedLife

„Ei nu sunt antreprenori, sunt alte trei clase”, de vreme ce nu creează valoare, nu creează forţă de muncă, nu creează nimic pe termen lung, ”pur şi simplu, au alte mijloace de a face bani decât cele antreprenoriale”.

Paradoxal, şi cei 11 au avut succes în business tot datorită statului, mai precis lui Ion Iliescu. Observaţia îi aparţine lui Cristian Nacu, şeful pentru România al fondului de investiţii Enterprise Investors (la rândul său, a făcut subiectul unui profil pe acest blog). ”Cred că este oarecum adevărat că ar trebui să îi mulţumim lui Ion Iliescu (pentru că avem antreprenori mari - n.a.). În România, nu a păşit aproape nimeni în primii ani de după Revoluţie. Prima privatizare cu un investitor străin s-a întâmplat în 1997”, reflectează astăzi Cristian Nacu despre anii primului mandat ai fostului preşedinte Ion Iliescu. În anii ‘90, el a lucrat pentru Guvernul României şi a administrat unul dintre cele mai mari portofolii de privatizare. 

Absenţa investitorilor străini a lăsat spaţiu de lucru, preţ de aproape un deceniu, investitorilor locali mai mult sau mai puţin ortodocşi ca stil de a face business. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă în alte state est sau central europene. ”(în România – n.r.), în 1999, investiţia străină pe cap de locuitor era de doar 286 dolari, faţă de 414 dolari în Bulagria, 1.973 dolari în Polonia sau 2.052 dolari în Cehia”, aflăm din volumul publicat de editura Publica.

„Sânta Treime“ de la Fan Courier

Din acest mediu oarecum izolaţionist până la un punct şi dintr-un amalgam de întreprinzători de toate felurile - antreprenori autentici, baroni locali, proprietari de foste companii de stat care şi-au cumpărat afacerile prin metoda MEBO sau speculatori – s-au cernut cei 11 care schimbă jocul. De precizat că nu sunt nici pe departe singurii.

„Cu cât antreprenorii crescuţi sănătos, fără dopajul contractelor cu statul, sunt mai mulţi şi mai viguroşi, cu atât creşte capacitatea lor de a schimba regulile jocului pe piaţă”, observă Mona Dîrţu, una dintre autoarele cărţii. Efectul pe termen lung al extinderii acestei categorii este, în opinia sa, răspândirea de ”bune practici”, iar ”reguli şi norme încep să circule liber şi către alţii, consolidând o cultură antreprenorială din care toată lumea poate trage foloase”.

Adrian Mihai, Felix Pătrăşcanu şi Neculai Mihai, proprietarii firmei de curierat Fan Courier sau ”Sfânta Treime”, după cum sunt botezaţi în carte, au devenit, cu anii, o pepinieră de antreprenori: mulţi dintre angajaţii lor au acum propriile companii. Oameni care, în urmă cu zece ani, recoltau plicuri de la gară în miez de noapte câştigă azi, ca proprietari, premii în topul firmelor locale.

Totul pentru ţară

O clasă antreprenorială sănătoasă e, cu riscul platitudinii, un bun naţional, întrucât ”core business-ul lor aici este (în România – n.red.) – asta înseamnă că nu-şi împachetează bagajele să treacă graniţa la prima furtună”, explică Andreea Roşca, unul dintre cei trei fondatori ai fundaţiei Romanian Business Leaders şi coautoare a cărţii. ”Le pasă cu adevărat de bunăstarea comunităţii în care fac afaceri, iar ăsta e unul dintre motivele pentru care preferă, adesea, să lucreze cu furnizori români.”     

Lucrul cu furnizori români este esenţa business-ului Dedeman, deţinut de fraţii Dragoş (foto dreapta) şi Adrian Pavăl, cel mai mare retailer de articole de bricolaj din România, care a scos de pe piaţă companii străine precum Praktiker sau Bricostore. Peste două treimi dintre cele 45.000 de produse din magazinele Dedeman vin de la furnizorii români.

Tot Andreea Roşca e de părere că atunci ”când clienţii lor o duc prost, antreprenorii o duc şi ei prost – şi sunt gata să găsească soluţii. Dan Şucu (proprietarul Mobexpert – n.red.), de pildă, s-a dus la bănci imediat după declanşarea crizei şi a negociat o dobândă mai mică pentru clienţi.” În 2009, Dan Şucu a observat că dobânda la care erau împrmutaţi clienţii săi era de trei ori mai mare decât dobânda la care se împrumuta Mobexpertul.  Atunci s-a gândit să fie un fel de purtător de cuvânt al clienţilor în relaţia cu banca şi a negociat dobânzi mai mici pentru cei care cumpărau de la el.

O clasă antreprenorială locală puternică e esenţială în situaţii critice. În momentul izbucnirii turbulenţelor din estul Ucrainei, guvernatori ai provinciilor direct afectate au fost numiţi cei mai bogaţi oameni din ţară – ce-i drept, e vorba de oligarhi (întreprinzători dezvoltaţi aproape exclusiv pe baza relaţiei cu statul). De precizat că Petro Poroşenko, preşedintele ales al Ucrainei, este, la rându-i, oligarh (al şaptelea cel mai bogat ucrainian), însă grosul averii sale provine din producţia de ciocolată. Ce-i drept, Poroşenko, supranumit „Regele Ciocolatei”, a fost ministru al Afacerilor Externe şi al Comerţului, dar acum produce ciocolată pe care o vinde inclusiv în state din Uniunea Europeană precum Ungaria.

Tranziţia dinspre un capitalsim bazat pe relaţia cu statul spre unul pe principii sănătoase este un fenomen care se petrece şi în România zilelor noastre. Este un ”must”, ar putea spune Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, care a avertizat recent că modelul capitalist actual e sortit pieirii, în lipsa unor valori morale.

În loc de postfaţă

„Cei care schimbă jocul” este, în sine, un proiect antreprenorial. Prima carte despre gândirea antreprenorială în care protagonişti sunt antreprenori români e un demers independent în care investiţia a fost făcută exclusiv de autoare (care au lucrat un an şi jumătate pentru documentarea şi redactarea celor 425 de pagini) şi de Editura Publica.