„Victor sau copiii la putere“. Purcărete şi jocul de-a viaţa şi de-a moartea
0În decursul reprezentaţiei, personajele lui Silviu Purcărete se zbat între viaţă şi moarte. Cu toate că dialoghează, ele nu par să se asculte sau să empatizeze, pentru că fiecare trăieşte în lumea proprie. Universul personal, stăpânit de alienaţie, funcţionează pe baza unui joc abscons: vârsta nu contează, poţi muri oricând. De pildă, tortul pregătit pentru Victor, care împlineşte 9 ani, arată mai degrabă ca un sicriu.
Distribuţia spectacolului „Victor sau copiii la putere“, în regia lui Silviu Purcărete, a urcat pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Anul trecut, juriul Premiilor UNITER a nominalizat spectacolul la patru categorii: cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor al anului teatral 2013, cel mai bun actor în rol secundar (Zsolt Bogdán) şi cea mai bună actriţă în rol secundar (Csilla Albert).
Pe masa din sufragerie se află tortul pregătit pentru aniversarea celor 9 ani ai lui Victor Paumelle. Antoine şi Thérèse Magneau, împreună cu fiica lor Esther, sunt invitaţi la petrecere. Sărbătoritului îi face plăcere să îi manipuleze şi să îi mintă pe ceilalţi. Înainte de sosirea musafirilor, sparge o vază valoroasă şi face tot posibilul pentru a o convinge pe servitoare să le spună părinţilor că, de fapt, ea este responsabilă: „ştii că tu ai spart-o“. În cele din urmă, o învinovăţeşte pe Esther, care, drept pedeapsă, primeşte de la mama ei un dos de palmă peste obraz.
Decorul, deşi minimalist, se potriveşte cu acel comportament obsesiv-compulsiv pe care îl au aproapte toate personajele. Pardoseala şi pereţii acoperiţi cu dungi ajută publicul să înţeleagă, într-o oarecare măsură, cum se simt personajele: izolate de lumea exterioară, chiar înstrăinate. La rândul lor, cerul şi cei doi scheleţi decorativi creează o atmosferă tenebroasă, specifică epocii victoriene. Prin urmare, scenografia, care îi aparţine lui Dragoş Buhagiar, şi muzica lui Vasile Şirli se află în deplină armonie. Compozitorul a colaborat cu Silviu Purcărete şi pentru filmul „Undeva la Palilula“ (2012), producţie cinematografică în care Áron Dimény, interpretul lui Victor, a deţinut rolul principal.
Personajele din „Victor sau copiii la putere“. Foto: István Biró
Roger Vitrac a scris „Victor sau copiii la putere“ în 1928, când se afla sub influenţa mişcării suprarealiste. De aceea, textul dramaturgului francez, care oscilează între vis şi realitate, este greu de înţeles atât pentru regizor, cât şi pentru public. La o conferinţă de presă, care a avut loc la Cluj, înainte de premiera spectacolului, Silviu Purcărete a declarat: „Piesa este foarte complicată şi, probabil, nu a fost înţeleasă niciodată (…). Personal, cred că nici nu va fi posibil acest lucru. A fost pusă în scenă de multe ori, dar nu a avut succes. Nu ştiu dacă vom întrerupe tradiţia de data asta“.
Abordarea lui Purcărete este originală, dar păstrează elementele Teatrului Absurdului, ale cărui baze le-a pus, se pare, Roger Vitrac. Viaţa este un joc, moartea la fel: „Pot muri oricând“, le spune Victor părinţilor. Fiecare personaj are obsesia lui şi trăieşte în lumea proprie. Spectacolul lui Purcărete este o tragicomedie, iar veselia excesivă a personajelor scoate în evidenţă nebunia lor. Alegerea unor adulţi pentru interpretarea rolurilor copiilor în vârstă de 9, respectiv 6 ani, ne determină să ne întrebăm: cine sunt copiii şi cine sunt adulţii?.
Distribuţia:
Áron Dimény (Victor)
Zsolt Bogdán (Charles Paumelle, tatăl lui Victor)
Emőke Kató (Émilie Paumelle, mama lui Victor)
Csilla Varga (Lili, servitoarea familiei Paumelle)
Csilla Albert (Esther)
Ervin Szűcs (Antoine Magneau, tatăl lui Esther)
Andrea Vindis (Thérèse Magneau, mama lui Esther)
József Biró (Generalul Louségur)
Imola Kézdi (Ida Mortemart)
Levente Molnár (Doctorul / Doamna mută / Maria, servitoarea familiei Magneau)
Se încarcă comentariile...
