"Rinocerii" lui Robert Wilson au tras cortina la Craiova peste Festivalul Naţional de Teatru

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scenă din "Rinocerii", spectacol de la Teatrul Naţional din Craiova
Scenă din "Rinocerii", spectacol de la Teatrul Naţional din Craiova

Spectacolul „Rinocerii”, pus în scenă la Craiova de unul dintre cei mai importanţi regizori ai lumii, a închis cea de-a 24-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.


După zece zile în care la Bucureşti au avut loc 83 de reprezentaţii, a 46 de spectacole, lansări de carte, vernisaje de expoziţii şi alte evenimente conexe, Festivalul Naţional de Teatru (FNT) a tras aseară cortina. Chiar în ziua primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2014, FNT s-a încheiat, încercând să polarizeze pe cât posibil atenţia publicului preocupat mai degrabă de secţiile de vot şi de rezultatele parţiale.
Spectacolul programat să închidă cea de-a 24-a ediţie a FNT s-a desfăşurat la Craiova, acolo unde, în urmă cu câteva luni, Robert Wilson, unul dintre regizorii la modă ai teatrului mondial, cu montări pe scenele cele mai importante, pentru care spectactorii străbat lumea şi sunt dispuşi să plătească sume mari pe un bilet, a pus în scenă „Rinocerii” lui Eugene Ionesco. Deschis pe 24 octombrie, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu expoziţia Doinei Levintza, „Costumul de teatru – De la schiţă la miracol”, festivalul care-şi propune să fie o oglindă cât mai fidelă a stagiunii trecute s-a încheiat cu montarea lui Wilson, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, considerat evenimentul anului.

Un festival cu vedete

FNT 2014 a adus la Bucureşti spectacole diverse, care reflectă multele direcţii ale teatrului românesc în acest moment, cu un puternic accent pe montările iubite de public şi pe ideea de vedetă. Acesta pare să fi fost scopul ediţiei din acest an, să împrietenească pe cât posibil publicul cu festivalul, folosind în acest scop imagini-emblemă ale teatrului, vedete îndrăgite, întâlnirile cu publicul din Pasajul Universităţii, unde au venit să dea autografe Marius Manole, Coca Bloos sau Vlad Ivanov, precum şi spectacolele din secţiunea Maeştri.
Dominată de regizorii cei mai importanţi şi cei mai premiaţi, printre care Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Felix Alexa, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, ediţia 2014 a Festivalului Naţional de Teatru a fost o ediţie populară, care a mizat pe acele nume pe care publicul le cunoaşte. N-au lipsit spectacole cu Radu Beligan sau Dan Puric, cu Marcel Iureş sau Victor Rebengiuc, cu Oana Pellea sau Marius Manole.

Spectacole pentru toate gusturile

„Ce mi s-a părut cel mai intersant mie în Festivalul Naţional de Teatru din acest an este că ni se prezintă un program foarte variat şi care nu e disociat nici pe vârste, nici altfel”, a spus criticul şi teatrologul George Banu, în studioul Adevărul Live, încercând să facă un rezumat al festivalului.  „FNT-ul are această caracteristică de aduce laolaltă artişti şi spectacole din toată ţara, pentru toate gusturile. Am citit o critică în care spunea că adună <de toate pentru toţi>. Eu aş spune că nu e rău că sunt de toate pentru toţi. Pentru că mai poţi să şi alegi. Dacă directorul festivalului a ales într-un mod prea drastic festivalul are riscul să devină şi el prea drastic. Cred că această pluralitate a artiştilor este foarte importantă a mai spus George Banu.

Printre momentele cele mai importante se numără musicalul lui Răzvan Mazilu, creat special pentru FNT şi care s-a dorit „manifestul unei generaţii”, „Victor sau copiii la putere”, în regia lui Silviu Purcărete, spectacolul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol al anului la Gala Uniter, „Tartuffe sau Impostorul”, în regia lui Victor Ioan Frunză, „Rinocerii”, în regia lui Robert Wilson sau „Donka – O scrisoare căter Cehov”, în regia lui  Daniele Finzi Pasca, singurul spectacol invitat din străinătate.

Concluzia lui George Banu rezumă cel mai bine acest moment al teatrului românesc, aşa cum a fost el reflectat de FNT: „Cred că nivelul general e foarte ridicat fără să recunosc mari performanţe. E ca la fotbal, e o echipă bună, dar nu e niciun Ronaldo”.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite