Râsul din Shylock
0
Sunt numeroase cazurile în care succesul se întoarce împotriva celui care se bucură de el. Foartea adesea la spectacolele regizate ori în care joacă un mare actor de comedie-în cazul de faţă Horaţiu Mălăele, indiscutabil un geniu comic- spectatorul simplu, cel care îşi plăteşte cinstit bietul, vine doar cu gândul că va avea parte de o bună porţie de râs şi cam atât.
Da, e adevărat, se râde la Shylock, spectacolul pe care Horaţiu Mălăele l-a pus în scenă şi în care joacă pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti. Se poate chiar să aibă dreptate acei critici care i-au reproşat actorului că a căzut cam mult în greşeala autocitării. E în afara oricărui dubiu că montării i se pot găsi suficiente greşeli de regie. Însă decizia de a face dintr-o monodramă a cărei reprezentare, aşa cum a fost scrisă de actorul, regizorul şi dramaturgul american Gareth Armstrong, i-ar fi adus lui Mălăele cam tot atâtea laude şi poate mai puţine critici decât i-a adus actuala formulă de spectacol. Şi aceasta cu un efort considerabil mai mic. Decizia de a face, zic, din monodramă o montare în care mai evoluează încă şapte actori, un spectacol în lege, cu o scenografie bogată mi se pare una foarte bună. Pentru simplul motiv că uneori, cel puţin unii dintre noi, mai mergem la teatru şi pentru a mai afla câte ceva despre lucruri pe care nu le cunoaştem chiar foarte bine, dar şi pentru a deprinde lecţia alterităţii şi spre a încerca să ne mai eliberăm de prejudecăţi.
Iată. Ştiaţi de unde vine „legenda evreului/jidovului rătăcitor”? Sau de ce evreii sunt identificaţi cu cămătăria, cum au ajuns ei să facă asta într-un moment în care cămătăria era interzisă? Ştiaţi de unde se trage cuvântul ghetto? Aveaţi habar de unde vine numele Shylock (Shaleh), făcut celebru de Shakespeare în piesa Neguţătorul din Veneţia? V-aţi întrebat vreodată câţi evrei autentici a cunoscut marele Will înainte de a scrie textul cu pricina, despre care shakespearologii nu s-au înţeles încă dacă este comedie sau tragi-comedie? Şi care foarte adesea, atunci când intră în repertorii activează resorturile şi prudenţele adesea tâmpe ale gândirii politic corecte. Aveţi o explicaţie de ce se încăpăţânează atât de mult Shylock să primească funtul de carne din trupul lui Antonio, cu toate că i-au fost deja făcute oferte mult mai avantajoase? De ce sunt croite cum sunt croite legile, sunt oare ele întotdeauna drepte, sunt respectate şi aplicate corect şi la fel pentru toată lumea? Aveţi un răspuns la întrebarea de ce rămâne lefter şi singur bogatul Shylock? Spectacolul de la Teatrul de Comedie ne lămureşte toate acestea evitând, e drept, în ultima secundă riscul de a fi din cale afară de didactic. O face cu un efort de documentare depus de Horaţiu Mălăele însuşi, efort ce se cere apreciat ca atare.
Cum spuneam, Shylock este, la origine, o monodramă. A fost reprezentată în respectiva formă într-un excelent spectacol, regizat de Răzvan Popa, la Teatrul Naţional Radiofonic. Spectacol jucat de Ion Caramitru şi recompensat cu premiul UNITER la Gala aferentă anului 2012.
Horaţiu Mălăele, în calitate de regizor, optează pentru o cu totul altă formulă. Povestea lui Shylock este narată de Tubal, altminteri un personaj secundar din scrierea lui Shakespeare, care se înhamă la un fel de explorare aflată în vecinătatea antropologiei cultural-teatrale. Îl joacă cu farmec, cu ironie şi auto-ironie George Mihăiţă. Shylock este păcălit de toată lumea. În primul rând de Antonio (Bogdan Mălăele) şi de prietenul acestuia, Bassanio (Anghel Damian). E păgubit de fiica lui, Jessica (Ruxandra Grecu) care fuge cu Lorenzo (Lucian Ionescu). Este judecat cu vădită parţialitate de Duce (căruia nu îi auzim decât vocea, aceea minunată, inconfundabilă, de aur a marelui Constantin Codrescu), un Duce care se cam lasă de bună voie păcălit de Porţia (Mirela Zeţa). Parcă numai gondolierul (Vlad Bîrzanu) nu îi face nici un rău tot mai obositului, mai săturatului de relele vieţii Shylock (Horaţiu Mălăele).
Toate acestea se petrec într-o Veneţie strălucită cu efecte bine cumpănite adusă pe scenă graţie scenografiei Iulianei Vîlsan şi muzicii lui Radu Captari.
Teatrul de Comedie din Bucureşti - SHYLOCK după Gareth Armstrong; Traducerea: Marian Popescu; Regia:Horaţiu Mălăele; Scenografia: Iuliana Vîlsan; Muzica: Radu Captari; Mişcarea scenică: Ştefan Lupu; Video; Dilman Yordanova; Cu: Horaţiu Mălăele (Shylock), Goerge Mihăiţă (Tubal), Mirela Zeţa (Porţia), Bogdan Mălăele (Antonio), Anghel Damian (Bassanio), Lucian Ionescu (Lorenzo), Ruxandra Grecu (Jessica), Vlad Bîrzanu (Gondolierul) şi Constantin Codrescu (voice over); Data reprezentaţiei: 2 mai 2018
Se încarcă comentariile...
