Premieră. „Aglaja”, teatru şi circ, la Centrul Cultural European UNESCO Nicolae Bălcescu

Centrul Cultural European UNESCO „Nicolae Bălcescu” aduce în atenţia spectatorilor o poveste care are loc în lumea circului. "Aglaja" este o adaptare a celor două romane „De ce fierbe copilul în mămăligă” şi „Raftul cu ultimele suflări” scrise de autoarea Aglaja Veteranyi. Premiera va fi pe 21 martie, iar următoarea reprezentaţie va fi pe 29 martie.

Proiectul "Aglaja" reuneşte câţiva actori tineri care inspiră, motivează, aduc la ordine, ordonă lipsa compromisurilor. Un spectacol cu o altfel de respiraţie, cu o verticalitate aparte, cu lacrimă şi zâmbet, cu lumină şi umbră, cu bucurie şi tristeţe, emoţii pe care fiecare dintre noi le-a simţit de-a lungul vieţii.

Povestea acestui spectacol a început anul trecut, când o mână de actori au pus umărul să pornească acest proiec. 

Spectacolul pe care Centrul Cultural European UNESCO „Nicolae Bălcescu”  îl propune spectatorilor săi conţine proiecţii video care aproape că transformă gândurile Aglajei într-un film. Bucurii, frici, angoase, toate sunt proiectate pe „o fâşie de cort de circ”, sau mai bine zis, pe o fâşie din sufletul Aglajei.

Se dansează şi se cântă cu emoţie şi nerv şi se joacă cu pasiune. „«Aglaja» este rezultatul unei munci de echipă cu repetiţii intense la ceas de seară. Baza dramaturgică a spectacolului oglindeşte romanele Aglajei Veteranyi «De ce fierbe copilul în mămăligă» şi «Raftul cu ultimele suflări».

Viziunea şi interpretarea scenică au fost realizate pornind de la cercetarea faptelor reale din viaţa Aglajei. Sursele şi documentele folosite au fost analizate cu grijă pentru a putea fi ulterior transpuse într-o lumină artistică de Ştefan Lupu. Am început s-o cunoaştem pe Aglaja şi în acelaşi timp pe Alina Petrică în jurul căreia noi, ceilalţi colegi (celelalte personaje), gravităm şi căreia am încercat să-i construim cortul de circ mult visat. Am lucrat cu dragoste, pasiune şi dăruire şi îmi doresc foarte mult ca aceste emoţii să ajungă şi la spectatorii noştri pe care îi invităm cu drag să ni se alăture în această călătorie, pentru că ei sunt finalul poveştii noastre”, povesteşte despre acest proiect Olimpiu Blaj.

„«Aglaja» este spectacolul meu de suflet la care am lucrat alături de o echipă minunată de oameni frumoşi. Un spectacol care a fost creat din pasiune si dorinţă, emoţie şi bucurie, nebunie si dragoste faţă de teatru... O «Comedie-Neagră» care vorbeşte despre condiţia artistului, slăbiciunea umană, despărţire, dizabilităţi familiale, speranţă, dragoste si tot ce este mai presus de noi şi de percepţiile noastre. Un spectacol care te face bine...”, crede actorul Ştefan Lupu.

„Este un spectacol de teatru ce leagă pe scenă şase actori cu posibilităţi foarte speciale de a explora scena teatrală contemporană, şase actori care sub lumina strălucitoare a circului te invită să faci parte dintr-o familie cu un destin extrem de neprevăzut, din care se pot învăţa multe despre viaţă.

„«Aglaja» pentru mine e un debut  în ceea ce priveşte curajul de a o lua de la zero, cu mâinile goale, cu propriile puteri şi cunoştinte, în ceea ce priveşte curajul de a-ţi devoala propriile vise şi pasiuni... în ceea ce priveşte curajul de a-ţi asuma atât de tare povestea altcuiva încât să o confunzi cu propria ta poveste... De asta am şi ales să arăt părţi din mine, să o arăt pe Alina mică, din dorinţa de a o imagina pe Aglaja cea mică, înghiţită de lumea circului... AGLAJA este paşaportul meu de artistă cu care sper să colind lumea asta mare a teatrului," mărturiseşte Alina Petrică, actriţa care dă viaţă pe scenă personajului Aglaja cu o naturaleţe şi o sensibilitate aparte.

Transpunerea scenică este vie, dinamică şi în acelaşi timp emoţionantă. Te face să plângi, să râzi şi te ţine şi cu respiraţia tăiată.

„«Aglaja», un spectacol care mi-a oferit întâlnirea cu un personaj care poartă în el multe întrebări care mă frământă şi pe mine ca om. Un tată care încearcă să înţeleagă ce este pentru el fericirea şi cum poate ajunge la ea. Este posibil ca fericirea lui să provoace nefericirea celorlalţi. Spectacolul acesta este pentru mine un drum al căutării sincere în propria intimitate. Mă face să descopăr răspunsuri noi. Prezenţa mea în acest spectacol susţine tineri creatori ca Ştefan Lupu, aflaţi la început de drum. Mă bucur că acest spectacol şi-a găsit în sfârşit o casă”, spune despre acest spectacol actorul Adrian Ciobanu, care interpretează rolul tatălui.

Spectacolul dezvăluie inocenţa fisurată a Aglajei, printre rupturile căreia discerne o înţelepciune scăpărătoare. „«Aglaja» este un spectacol la care am muncit mult alături de nişte oameni minunaţi şi la care încă, personal, voi mai munci, pentru că eu cred că este un spectacol în creştere. Este un proiect îndrăzneţ şi inedit pentru ce înseamnă mişcarea teatrală din România, pentru că reuneşte teatrul, dansul, muzica şi imaginea într-un fel original, uneori suprarealist, pentru a reda lumea Aglajei. Mă simt norocos să fac parte din spectacol. Cred că fiecare din echipă şi-a împins limitele pentru a completa spectacolul şi abia aştept ca oamenii să se afunde pentru o oră şi-un pic în universul pe care noi l-am imaginat în jurul sufletului pur care a fost Aglaja Veteranyi”, apreciază Alexandru Aron.

Până la urmă Aglaja este o poveste care a reuşit să unească şi să urnească, o poveste mică, dar care are puterea să răstoarne carul mare al neputinţei, al nedorinţei de schimbare în care teatrul românesc se zbate de ceva vreme. „«Aglaja» e o poveste plină de culoare care te poartă, ca un carusel nebun, în lumea celor care şi-au trăit iubirea si durerea sub cupola circului. Copilul Aglaja este sufletul care înţelege, de la o vârstă fragedă, tragismul acestei vieţi şi, de aceea, devine de neînţeles pentru cei din jurul ei. Am întreaga admiraţie faţă de colegii mei, mai ales faţă de Ştefan Lupu, pentru felul în care am reuşit să aducem această poveste, de o sensibilitate şi o forţă inimaginabile, pe scena teatrului”, mărturiseşte Anca Florescu.

  „Aglaja” este un creuzet magic în care au fost adăugate rând pe rând elemente noi, o explozie vizuală frapantă, rafinat condusă de câţiva „alchimişti” ce iubesc experimentul teatral. „«Aglaja» e un soi de paşaport către adicţie, e ca primul fum de ţigară. Eu aş duce la acest spectacol pe cineva care n-a fost niciodată la teatru, ştiind că-l voi converti. Merg să-l văd iar. Şi mai vreau!... ", subliniază Ana-Maria Nistor.

Aglaja Veteranyi, născută în România

În 1999, în Germania apărea romanul de debut aa Aglajei Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă”, un titlu şocant şi o poveste prea puţin înţeleasă, care a propulsat-o aproape instantaneu printre vedetele literare, ceea ce i-a produs, se pare, un dezechilibru. Acest dezechilibru este posibil s-o fi determinat să-şi ia viaţa în 2002, la doar 40 de ani.

Aglaja Veteranyi  s-a născut în 1962 în România, într-o familie de artişti de circ. Mama ei, supranumită „femeia cu păr de oţel", era din Iaşi şi avea un număr de acrobaţie fiind suspendată de propriile-i plete, fără plasă de siguranţă. Tatăl era clovn şi ardelean cu rădăcini maghiare. În 1967, familia Veteranyi pleacă într-un turneu cu Circul de Stat şi cere azil în Occident. În rulotele diverselor trupe cu care străbat lumea artiştii ambulanţi duc o viaţă promiscuă. Copilăria celor două fetiţe, Aglaja şi sora ei vitregă, nu este deloc una normală. Sunt aproape analfabete şi nu au noţiunea de „acasă". Un timp, învaţă la un internat din Elveţia, dar, după traiul libertin din mijlocul circarilor, greu se pot adapta disciplinei şcolare şi lipsei de afecţiune din pension. Părinţii se despart, surorile sunt despărţite şi ele. Aglaja rămâne în custodia mamei, care găseşte rapid un alt partener.

În urma unui accident, mama nu mai poate intra în arena circului, aşa că devine impresara adolescentei care dansează pe scenele unor cabarete, până se dovedeşte că acest lucru e ilegal, fiica fiind minoră. Aglaja îşi continuă şcoala, urmează şi cursuri de artă dramatică, iar la 20 de ani îşi începe cariera de actriţă şi scriitoare de limbă germană, înfiinţând trupe de teatru experimental şi publicând poeme. După 1989, vine de trei ori în ţara noastră, pentru a-şi vizita rudele din Iaşi. Poeme semnate de ea apar în revistele literare româneşti, în traducerea Norei Iuga. Din păcate, Aglaja Veteranyi n-a mai apucat să vadă versiunea românească. De ce a ales drumul stelelor această femeie încă tânără şi frumoasă, aflată pe valul succesului, rămâne un mister. Desigur, rădăcinile depresiei ei pot fi descoperite uşor în traumele trăite în copilăria neobişnuită, în sensibilitatea fără limite sau poate că transformarea bruscă dintr-un om obişnuit într-o vedetă să-i fi fost de nesuportat.

Viaţa Aglajei Veteranyi, un adevăr greu de digerat. Naraţiunea la persoana întâi a unei fetiţe de artişti de circ, ce se teme că mama ei va cădea din vârful cupolei, unde atârna la propriu de nişte fire de păr, e de fapt o permanentă căutare a identităţii, într-o lume fără repere şi rădăcini. România, ţara din care a plecat la 3 ani, reprezintă pentru ea mâncărurile specifice, gătite de mama în rulotă, şi veştile despre rudele silite să îndure mizeria şi umilinţa cotidiană a unei Românii conduse de Ceauşescu. Ţările prin care trece cu circul, din Europa până în America de Sud nu sunt pentru ea decât locuri de staţionare temporară. Viaţa Aglajei se desfăşoară între doi poli permanenţi, respectiv candoare şi cruzime, prospeţime senzorială şi angoasă, concret şi metafizic.

„Să povestesc. E normal să povestesc lucruri pe care le cunosc, dar cred că şi fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... şi de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie“, mărturisea autoarea Aglaja Veteranyi.

În 1999, în Germania apărea romanul de debut aa Aglajei Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă”, un titlu şocant şi o poveste prea puţin înţeleasă, care a propulsat-o aproape instantaneu printre vedetele literare, ceea ce i-a produs, se pare, un dezechilibru. Acest dezechilibru este posibil s-o fi determinat să-şi ia viaţa în 2002, la doar 40 de ani.