Note despre festivalul Zile şi nopţi de teatru la Brăila - ediţia a zecea

Creat în vremea beneficului directorat al d-nei Veronica Dobrin, consolidat şi dobândind o personalitate aparte cu fiecare nouă ediţie, festivalul Zile şi nopţi de teatru la Brăila a revenit în actualitate, după o pauză impusă de necesarele lucrări de renovare a superbei Casa Rally, în a doua decadă a lunii septembrie a anului 2016.

A zecea ediţie a coincis, firesc, cu bucuria actorilor şi spectatorilor brăileni de a juca şi a vedea spectacole din nou în Teatrul lor. Care a dobândit, între timp, o nouă sală. Sala Avantgarde.

Ca de obicei, la festivitatea de deschidere au vorbit mulţi. Îndeosebi, trecute şi prezente personalităţi ale autorităţilor locale care iar ne-au spus că au făcut, au dres şi, mai ales, că vor face fiindcă aceasta este obligaţia lor. Aferim! E de sperat că nu vor uita ce au promis şi chiar vor conjuga în cel mai concret mod cu putinţă verbul atât de mobilizator ce îndeamnă la acţiune şi la faptă, la alocări bugetare semnificative, ajutându-l în acest chip pe managerul Lucian Sabados să poată re-consolida componenta internaţională a acestei importante manifestări de cultură teatrală.

Suntrack

Sigur, e uşor să îţi reaminteşti, mai cu seamă în împrejurări festive, că Brăila este un oraş cosmopolit (faptul a fost pus în evidenţă şi de spectacolul Suntrack, regizat de Radu Afrim, producţie a teatrului „Maria Filotti” din localitate), ceva mai greu e să contribui prin implicare financiară şi prin faptă la demonstrarea perenităţii acestui adevăr.

Cu atât mai mult cu cât, în cele câteva zile petrecute de mine la Brăila, am avut bucuria de a constata că publicul bun de odinioară nu s-a pierdut, că există acolo spectatorii „de înaltă calificare”, care ştiu să urmărească inteligent şi implicat un spectacol ofertant, care, înainte de orice, respectă actorii. Un public ce conştientizează că a merge la teatru este o sărbătoare şi pentru care superba clădire a Teatrului reprezintă un reper sentimental. Care e familiarizat cu roşul şi aurul tradiţional şi care se simte tare bine în eleganţa sălilor de acolo. Teatrul „Maria Filotti” fiind locul unde i se pare normal să-i regăsească şi să-i aprecieze pe artişti, ştiind foarte bine că locul acestora nu este, aşa cum cred unii politruci locali, obligatoriu şi în cel mai populist mod pe faleză.

Selecţia celor 13 spectacole din festival a fost operată de Lucian Sabados, tot el fiind cel ce a formulat şi tema celei de-a zecea ediţii: Teatrul între Poveste şi Criză. Au fost prezente la Brăila în perioada 19-25 septembrie un excepţional spectacol de la Chişinău, cel cu Cântăreaţa cheală (Teatrul Naţional „Eugène Ionesco), Teatrul Odeon (Când timpul nu se mişcă), Teatrul Naţional (Memoria apei), Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” (Aglaja), Teatrul Mic (Casa cu pisici), Teatrul „Nottara” (Vestul singuratic - foto dreapta), Unteatru (Sunset Limited), Teatrul de Comedie (Jocul de-a vacanţa), toate şapte din Bucureşti, dar şi, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti (Menajeria de sticlă), Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov (Copilul-problemă), Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (Aproape), Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova (Exploziv). În mod simbolic, în oferta Festivalului a fost integrată şi premiera Teatrului „Fani Tardini” din Galaţi, cea a spectacolului cu piesa Butoiul cu pulbere.

Montări care au ilustrat nenumăratele feluri de criză de care ne ciocnim zi de zi - politice, economice, familiale, militare, a valorilor morale etc., etc. Montate de regizori din felurite generaţii. Lui Radu Afrim, lui Cristi Juncu, lui Vlad Massaci, ajunşi acum la deplina maturitate creatoare, alăturându-li-se mai nou veniţii Vladimir Anton, Andrei şi Andreea Grosu, Radu Iacoban, Adrian Iclenzan, Vlad Cristache, Erwin Simsensohn, Ştefan Lupu, Dragoş Alexandru Muşoiu,  Andrei Măjeri.

Sunset Limited

Nu-i vom uita pe scenografii Irina Moscu, Valentin Vârlan, Tudor Prodan, Cristina Milea şi Elena Gheorghe, Alina Herescu, Bogdan Spătaru, Mihaela Ularu, Carmencita Brojboiu, Vladimir Turturica, Alexandra Panainte. Adelina Andreea Bădescu. Dar nici pe actorii care prin prezenţa lor au înnobilat – a câta oară? – scena Teatrului „Maria Filotti”. Îi menţionez acum doar pe Oxana Moravec, Florentina Năstase, Ionuţ Vişan, Cristian Popa (Ploieşti), pe Alina Berzunţeanu, Marius Stănescu, Adrian Titieni, Ioana-Anastasia Anton (Odeon),  pe Inna Colbasiuc, Laurenţiu Vutcărău, Dumitru Mamei, Ana Jereghe, Anatoli Guzic, Mirabela şi Corina Butnaru (Chişinău), pe Alina Petrică, Olimpiu Blaj, Ştefan Lupu (CCUB), pe Cecilia Bârbora, Medeea Marinescu, Raluca Aprodu, Marius Manole, Andrei Finţi, Diana Dumbravă (TNB), Ada Galeş, Marius Cordoş, Claudiu Mihail (Braşov), Daniel Beşleagă, Nora Covali, Sabina Brânduşe, Dragoş Ionescu (Piatra Neamţ), Emilia Dobrin, Andreea Grămoşteanu, Ilinca Manolache (Teatrul Mic), Florin Piersic jr. Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu (Nottara), Şerban Pavlu, Richard Bovnoczki (Unteatru), Nataşa Raab, Raluca Păun, Marian Politic, Romaniţa Ionescu, Ioana Manciu, Alex Calangiu, Cătălin Miculeasa (Craiova), Alex Bogdan, Florin Dobrovici, iarăşi Florentin Năstase (Teatrul de Comedie). Trebuie, desigur, amintit şi Alin Florea de la Teatrul „Maria Filotti”.

Memoria apei

Menţionez că am văzut unele spectacole cu alte prilejuri, iar din motive independente de voinţa mea nu am putut rămâne până la sfârşit spre a savura bucuria reîntâlnirii cu Jocul de-a vacanţa a lui Sebastian.

Oricum ar fi, e evident, selecţia a fost interesantă, echilibrată, primită cu mult interes. Dovedind că, în nici un caz, Teatrul românesc nu se află în criză. E lucru cert. A zecea ediţie a Festivalului brăilean a reprezentat o reală împlinire.