Ion Caramitru, la Gala HOP: „Nimeni nu ne roagă şi nu ne obligă să fim artişti. E un risc pe care ni-l asumăm“

Luni a avut loc deschiderea celei de-a 20-a ediţii a Galei HOP pentru care cei 21 de tineri concurenţi au pregătit un moment comic şi plin de energie. De asemenea, la eveniment au luat cuvântul Ion Caramitru, preşedintele Uniunii Teatrale din România, Miklos Bacs, directorul artistic al galei şi Radu Iacoban, actor şi regizor, câştigătorul galei din 2007.

Tema din acest an a Galei HOP este „Suportabila uşurătate a fiinţei la A.P. Cehov”, temă provocatoare, menită să sublinieze ideea pe care directorul artistic al competiţiei, Miklos Bacs a reliefat-o: că deşi suntem prinşi între două mari singurătăţi, naşterea şi moartea, între ele, există căutarea celuilalt, iar arta teatrului este cea în care actorii îi debarasează pe spectatori, pentru câteva ore, de singurătate, oferindu-le iluzia lipsei acesteia.

Arta teatrului este una închinată comunităţii, de aceea actorii trebuie descoperiţi, încurajaţi şi susţinuţi. Acesta este îndemnul pe care l-a adresat luni seară, pe scena galei HOP, şi preşedintele Uniunii Teatrale din România, actorul Ion Caramitru. Acesta a adus lista laureaţiilor galelor din anii anteriori, nume care astăzi sunt recunoscute în domeniul teatrului şi filmului, afirmând că se poate bucura de investiţia „pe nisip” făcută în căutarea de talent şi că îşi doreşte ca aceste gale să ţină la nesfârşit.

„A căuta talentul nu-i lucru uşor şi nici puţin costisitor de fapt. Dar când vezi această listă şi numeri 20 de ani de gale HOP, vezi că n-au fost degeaba. Fiindcă aceşti oameni, câştigătorii acestor gale, au ajuns vedete ale teatrului românesc, ale filmului mondial, ca să nu spun că mulţi dintre câştigători..au devenit dramaturgi, regizori şi aşa mai departe. Este bucuria mea cea mai mare”, a spus actorul.

Ion Caramitru a tras un semnal de alarmă cu privire la starea teatrului românesc, vorbind despre un eveniment fără precedent în teatrul românesc. Acesta a explicat că, în prezent, în piaţa teatrală, aproximativ 4000 de tineri actori nu au de lucru, cele 50 de teatre din România, neavând capacitatea de a-i cuprinde pe toţi în schemă. Lucrurile sunt îngreunate de asemenea, şi de legislaţie care obligă teatrele la contracte pe termen nedeteriminat, lucru ce blochează multe posturi care ar putea fi ocupate. Urmarea este, consideră Caramitru, risipa de talent, iar gala HOP vine ca o soluţie, ca o contracarare a acestui efect.„Nu putem fii inconştienţi şi fără energie când e vorba de atâta talent care se iroseşte”, a mai spus actorul.

„E o situaţie care are circumstanţele ei atenuante. Nimeni nu ne roagă şi nu ne obligă să fim artişti, este un risc pe care ni-l asumăm. Vrem nu vrem, trebuie să ni-l asumăm. Nu sunt obligaţii sine qua non ale statului, dar există o obligaţie sine qua non a breslei. Bresla trebuie să ţină cont de faptul că talentul trebuie depistat şi, în cazul nostru, talentul nu poate să fie depistat decât dacă este văzut, decât dacă este urmărit, decât dacă este depistat în locurile în care el se manifestă. Un tânăr actor trebuie să fie înglobat într-un teatru.

Cum am păţit-o şi noi când am fost tineri: să jucăm alături de maeştri, să avem regizori aduşi din lume, să creştem odată cu vârsta alături de marile texte, de marile roluri, de marile provocări până la urmă. Cum să facem?”, a mai explicat actorul.

Gala HOP adună la un loc tinerii preocupaţi de teatru, cărora trebuie să li se ofere antrenament, speranţă, norocul de care au artiştii în general nevoie şi o conjunctură favorabilă. Conform preşedintelui Uniunii Teatrale, toate aceste ingrediente necesare pentru creşterea artiştilor, se pot forţa, se pot încerca.

„Există o competiţie, mă duc şi eu. Mă pregătesc pentru ea, caut forme noi sau forme bine puse în evidenţă şi mă duc să fiu văzut. Iată o formă de a ieşi din masa uniformă”, a mai spus actorul.

Ion Caramitru a încheiat mulţumind celor implicaţi în organizarea Galei HOP, dar şi poetului Marin Sorescu, cel care a înţeles demult cum e cu hopul.

„Mă uit la ceasul de apoi/ De-aproape foarte, că-s miop./ Şi limbile-i de şarpe, moi,/ Mă ling pe faţă, fără scop.

L-au pus în piaţă, pentru noi./ Ca pregătiţi să fim de hop./ Ni-i viitorul înapoi,/ Zice primarul, care-i şchiop.

El a venit. Da, este-n piaţă./ L-ascult de azi de dimineaţă,/ Are un tic-tac, parcă-i tam-tam

Ceasul de-apoi, elvreţian,/ Ce-o să ne sature de viaţă,/ La nouă, post-meridian.”

Câştigătorul ediţiei din 2007 a galei, regizorul şi actorul Radu Iacoban, a luat de asemenea cuvântul, povestind pe scurt ce a însemnat pentru el experienţa Gala HOP.

„Am avut pentru prima oară, un soi de expunere de care chiar aveam nevoie. Pe parcurs, cred că în următorul an sau peste doi ani..am prins foarte tare gustul de a juca în faţa publicului folosind monoloage. Baftă foarte multă oamenilor care sunt implicaţi în acest eveniment. Baftă!”, a spus Iacoban.

Actorul Miklos Bacs, directorul artistic al Galei HOP, a mulţumit în primul rând juriului care s-a ocupat de preselecţii, cât şi celui actual, niste profesionişti deosebiţi, în a căror părere are totală încredere.

„Ei sunt de fapt, semnul pentru generaţiile care vin că nu sunt singuri şi că ştiu că este un mare sacrificiu din partea lor, aşa că le mulţumesc din suflet celor care au acceptat să petreacă trei zile alături de tinerii lor colegi”, a spus Bacs despre juriu.

Actorul a explicat şi ce înseamnă etude (studiu), o probă impusă, care are loc zilnic. Conform acestuia, etude este un omagiu adus celui care a preluat expresia, născută din muzică, anume regizorul şi teoretician al teatruluirus, Konstantin Stanislavski

„O să rămânem la formula pe care şi el a păstrat-o în limba rusă, de etude. Nu este un nerespect faţă de traducerea de studiu, ci este, să spunem , o reverenţă faţă de maeştrii de dinaintea noastră”, a mai spus Bacs.

Actorul a adăugat că este ca un laborator, ca o căutare la capătul căreia s-ar putea să se găsească un rezultat plictisitor, dar prin intermediul căreia se poate vedea ce se mişcă, dacă se mişcă ceva în munca lor.

În perechi de câte doi, opt dintre concurenţi au realizat câte un etude: Radu Dogaru, Maria Mitu, Alexandru Mihai Popa, Paul Radu, Theodora-Paula Gitana Sandu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă şi Georgiana Vişan.

După aceştia, a venit rândul primilor patru concurenţi care să suţină proba de concurs la secţiunea individual: Adrian Dima care a prezentat „Singurătatea intelectualului”, după „Trei surori” de Cehov, Blanca Doba care a adus-o pe scenă pe „Nina după aplauze”, o combinaţie între un monolog din „Pescăruşul”, gânduri personale şi fragmente din scrisorile cehoviene.  Alexandra Duşa a adus pe scenă „Alis Volat Propriis” după „Ivanov” de Cehov, iar  Ştefan Craiu s-a plâns şi s-a tot plâns, după care a pus întrebarea: „Aveţi un revolver?...până mâine”, după „Tragedian fără voie”.

Prima seară a Galei HOP s-a sfârşit cu ropotele de aplauze dedicate Ceraselei Iosifescu pentru one-woman show-ul „Obsesii”, în regia grecului Yannis Paraskevopoulos şi după texte de Margarita Karapanou.  Actriţa a făcut sala să amuţească şi să râdă în hohote, trecând rapid de la agonie la extaz, râzând sau plângând în hohote. Iosifescu a interpretat-o pe Lora, personaj exponent al omului maniaco-depresiv, a cărei realitate se coase şi se descoase la cele mai mici mişcări.

„Obsesii” s-a înscris în tema galei, nebunia Lorei ilustrând apogeul singurătăţii, lupta pentru o realitate clară şi liniştită. Singurătatea personajului Ceraselei Iosifescu a lovit cel mai tare în finalul spectacolului, când Lora realizează că alături de ea nu mai este nici cea care a dus-o la clinică, mama ei, şi nici măcar animalul său, Luca, cel care, alături de dorinţa de a scrie, o împiedica să se sinucidă.

Cerasela Iosifescu şi-a interpretat rolul timp de o oră şi jumătate, cu o energie incredibilă care punea publicul într-o expectativă continuă, căci toţi doreau să vadă ce va face în continuare singura şi nefericita Lora, pierdută la periferia realităţii.