INTERVIURILE FNT. Regizorul Dragoş Galgoţiu şi lumea viselor lui Kafka: „Nu mai este clară graniţa dintre teatru şi divertisment“

Lumea lui Kafka este prezentă anul acesta în Festivalul Naţional de Teatru prin intermediul spectacolului "Kafka. 5 vise", regizat de Dragoş Galgoţiu, la Teatrul Odeon din Bucureşti, spectacol care va fi prezentat în cadrul festivalului pe 28 şi 29 octombrie, de la ora 18.00.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

Regizorul Dragoş Galgoţiu a fost prezent la Interviurile FNT, în studioul Adevărul Live, de la ora 11.00, într-o discuţie despre lumea lui Kafka.

„Am colaborat foarte des cu coregraful Răzvan Mazilu“, a povestit regizorul Dragoş Galgoţiu în studioul Adevărul Live. „Răzvan consideră că rolul din Portretul lui Dorian Gray (unde-a fost şi coregraf) este rolul vieţii lui. Este şi un extraordinar om de echipă. L-am chemat şi la spectacolul de-acum şi am colaborat excelent“.

„Există spectacole care păstrează textul original, dar există şi interferenţe, până la teatru de mişcare, care nu are niciun text. În acest cadru, există şi texte de scenă, aşa cum procedez eu, care păstrează ideile de bază ale textului inspirator“, a explicat regizorul Dragoş Galgoţiu.

„Nu credeţi că în felul acesta vă restrângeţi foarte mult publicul?“, a fost întrebat regizorul de către moderator. Galgoţiu a reamintit că, cu câţiva ani în urmă, a făcut un spectacol după „spovedania“ lui Stavroghin în clubul Backstage, pe vremea când nu prea exista teatru independent, care s-a dovedit un contact cu teatrul intens, tulburător pentru publicul altfel neinteresat de teatru.

„Tema aceasta a revoltei dostoievskiene, a disperării şi a sinuciderii, a fost tratată foarte viu şi a prins la tineri, aşa cum se întâmpla pe vremea teatrului shakespearian Globe. La fel se întâmplă acum la spectacolul după Kafka, este o participare extraordinară a publicului“, a comunicat regizorul Dragoş Galgoţiu. „Kafka este mult mai dramatic decât zona teatrală telenovelistică, cu mici dramolete. E nevoie de asta, în contextul actual“.

„Am vrut tot timpul să lucrez pe texte importante: am făcut mult Shakespeare, Camus etc“, a mai spus regizorul, care-a povestit despre culisele montării din anii '90 cu Teatrul-seminar al lui Petre Ţuţea.

„Textele importante au legătură cu ceea ce Jung defineşte ca visele omenirii: există visele digestive (minore), vise legate de persoana personală şi visele omenirii, echivalate cu miturile. Textele dramatice vorbesc despre aceste vise mari. Avem nevoie de vise digestive, dar este nevoie şi de visele mari. De-aceea am pus Ghilgameş în scenă“.

Dragoş Galgoţiu este regizor la Teatrul Odeon din Bucureşti încă din 1990. A absolvit în 1980 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti clasa prof. Valeriu Moisescu, asistent Cătălina Buzoianu.

A activat ca regizor la Teatrul Municipal Ploieşti (1980 – 1989), profesor la Academia de Teatru şi Film, Bucureşti (1984 - 1997), director la Teatrul Unu, Bucureşti  (1996 –1998), membru în consiliul ştiinţific al Asociaţiei Europene Les Théâtrales des Jeunes en Europe, din 2000.

Printre spectacolele cu care a impresionat se numără: 2009 - Epopeea lui Ghilgamesh, Teatrul Odeon, Bucureşti, 2006 - Hamletmachine de Heiner Müller, Teatrul Odeon, Bucureşti, 2004 - Portretul lui Dorian Gray dramatizare după Oscar Wilde, Teatrul Odeon, Bucureşti, 2000 - Poveste de iarnă de William Shakespeare, AltFest, Bistriţa, 1999 - Beţivii dramatizare după Feodor Dostoievski, Teatrul Municipal, Miercurea Ciuc, 1980 - Neînţelegerea de Albert Camus, Teatrul de Stat, Sibiu.

De-a lungul carierei a fost distins cu mai multe premii:  Premiul I la Festivalul Naţional de Regie - Bârlad, pentru Neînţelegerea de Albert Camus – 1980,  Premiul A.T.M. Cel mai bun regizor al anului, pentru Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare  - 1988,  Premiu de regie al A.U.R., pentru Troilus şi Cresida de William Shakespeare – 1995, Nominalizare la Premiul UNITER  pentru Cel mai bun regizor pentru spectacolul Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde – 2005.