CRONICILE FITS Un spectacol ca o binecuvântare

FOTO Paul Băilă

Dramaturgul austriac Peter Handke a scris în 1966 piesa intitulată Insultă la public. Aşa apare tradus numele piesei în bibliografie, îl reproduc şi eu ad litteram, cu toate că, după părerea mea, mult mai româneşte sună varianta Insultă la adresa publicului sau Insultă adusă publicului.

Era vorba, atunci, în 1966, despre o răfuială. Despre decontarea în registru dramatic a nemulţumirilor acumulate de Handke şi poate nu doar de el la adresa felului în care înţelegeau să recepteze spectacolul de teatru spectatorii de limbă germană din acea vreme.

Piesa a fost tradusă în româneşte de Victor Scoradeţ şi a fost prezentată într-o versiune bine periată din punct de vedere lingvistic, spre a nu şoca pudibonderia publicului nostru de teatru, într-un spectacol care s-a jucat cu titlul Scandal cu publicul. Găzduit de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, regizat de Anca-Maria Colţeanu, Magda Mugur şi Vlad Mugur (ordinea nu e deloc întâmplătoare şi spune multe despre extraordinara eleganţă şi imensa generozitate a celui supranumit Meşterul). A fost vorba despre un spectacol- exerciţiu. Un critic de teatru de anvergura profesională a regretatului Victor Parhon califica montarea drept „o experienţă utilă nu publicului, ci actorilor”. Aceasta „pentru că publicul are destul discernământ ca să se distanţeze de insultele pe care i le aruncă în faţă nu actorii, ci textul piesei lui Handke, întrebându-se cel mult - şi pe bună dreptate – de ce aceste insulte i se adresează acum tocmai lui, publicului românesc care nu are nici un motiv să se recunoască în portretul făcut de Handke”.

FOTO Paul Băilă

Era, cred, în cronica aceasta a regretatului Victor Parhon, fie ea şi numai subînţeleasă, o nemulţumire legată de actualitatea textului lui Handke. Se mai putea subînţelege un prognostic sumbru legat de viitoarele şanse de reprezentare ale piesei.

Iată însă că în anul 2002 un celebru coregraf pe nume Ohad Naharin realiza la Batsheva Dance Company din Israel un minunat spectacol coregrafic (sau, mai curând, de teatru coregrafic) foarte bine primit de publicul de peste tot de unde a putut fi văzut. Sigur, titlul ales de Naharin era mult mai blând , mai persuasiv, mai generos, mai prietenos cu spectatorii – Să fii răpus de frumos- şi, probabil, şi textul lui Handke era încă de atunci destul de consistent adaptat, mult mai conform unei atitudini ceva mai puţin combative faţă de spectatori.

La câţiva ani buni de la momentul premierei absolute, spectacolul de la Batsheva Dance Company a avut parte de o salutară refacere. Pe care publicul românesc de teatru, mă rog, acea parte de public ce a avut şansa de a vedea unica reprezentaţiei înscrisă pe afişul celei de-a XXIV- a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, a resimţit-o ca pe o binecuvântare.

FOTO Paul Băilă

Sigur, spectacolul poate fi perceput si ca o lecţie, cu exemplificări practice, de pragmatică a teatrului. A spectacolului, în general. Căci unul dintre interpreţi, al cărui costum de balerin, este, în momentele cheie, în aşa fel mascat încât îi conferă aerul unui conferenţiar de mare clasă vorbeşte despre ceea ce se întâmplă , despre ce relaţii se instaurează între ei, performerii, şi, noi, spectatorii. Despre câte diferenţe, dar şi câte asemănări sunt între ce simţim noi şi ce simt ei, dansatorii. Noi cărora ei ni se adresează la persoana a doua. Auzim în repetate rânduri rostit şi un acuzator, şi un tandru YOU. Şi el, conferenţiarul ( textul rostit de el în final îl recomandă şi drept un actor de mare clasă) şi partenerii lui de scenă desenează, scriu cu cretă, se mişcă impecabil,unii dintre cei aflaţi pe scenă execută scurte numere solistice, pentru ca apoi fiecare să se integreze admirabil ansamblului caracterizat printr-o coordonare exemplară. Nimeni nu distonează, diversitatea individuală se regăseşte şi străluceşte în interiorul trupei. Căci totul este făcut nu doar foarte tehnic, ci, mai ales, cu o mare, cu o exemplară credinţă. Şi cu un admirabil respect faţă de public. Aici este, de fapt, esenţa marii lecţii conţinute de spectacolul realizat cu un inegalabil spirit de echipă de Batsheva Dance Company din Israel.

Batsheva Dance Company din Israel- SĂ FII RĂPUS DE FRUMOS- Text după Peter Handke (execptând povestirile dansatorilor)- Adaptare după piesa „Insultă la public”; Un spectacol de Ohad Naharin; Muzica originală: Karni Postel; Muzica: Samuel Barber, Carlo D’Alessio, P. Stokes, P. Parsons; Muzica populară arăbească: Jana Jana, Al Ghariba, Lesh Infar; Interpretează: Al Majad Group; Aranjamente muzicale: Shama Khader; Design costume: Rakefet Levy; Light design Avi Yona Bueno; Sound design: Frankie Lievaart, Haim Laroz; Cu: Chen Agron, Etay Axelrod, Yotam Baruch, Ido Gidron, Mal Golan, Ben Green, Chaiki Horita, Xanthe va Opstal, Lenny Hassin, Ohad Mazor, Robin Nimanong, Hani Sirkis, Amalia Smith, Evyatr, Omessy, Igor Ptashenchuck, Korina Fraiman, Chun Woon Kim, Shir Levy, Opal Markus; Data reprezentaţiei: 17 iunie 2017