Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu. Danton a fost rolul său cel mai drag

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu. Rolul cel mai drag artistului Mircea Albulescu, care a murit vineri dimineaţă, a fost cel titular din piesa „Danton“ de Camil Petrescu, pusă în scenă de Horea Popescu pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în 1974.

„Ne-a părăsit un mare actor: Mircea Albulescu. Vestea a căzut ca un trăsnet.  Colegii lui, dar şi publicul îi vor simţi lipsa… A interpretata sute de roluri în teatru, în film, la televiziune şi la radio. Cu o dăruire exemplară. A avut har“, spun colegii lui Mircea Albulescu, din Teatrul Naţional Bucureşti (TNB). Actorul era în echipa TNB din 1974.

Artistul a murit vineri dimineaţa, la vârsta de 81 de ani, la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
Trupul neînsufleţit al actorului va fi depus sâmbăta, 9 aprilie, între orele 10.00-13.00 în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional, pentru un ultim omagiu. Va fi apoi depus la capela Cimitirului Reînvierea, iar înmormântarea va avea loc duminică, 10 martie, la ora 14.00.

„ A fost un excepţional profesor, respectat şi iubit, prin mâna căruia au trecut generaţii de tineri viitori actori. A publicat poezie şi proză. A fost un coleg minunat şi un prieten rar.  Ne va lipsi vocea lui gravă cu inflexiuni calde, adresându-ni-se cu apelativul Bunii mei…”. Şi ne simţeam mai buni…”, povestesc colegii săi.    
Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu
Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu

Mircea Albulescu, în Livada de vişini, regia Felix Alexa   FOTO: Mihaela Marin

Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu. Cum îşi găsea personajele în teatru?

"Trebuie să vii la teatru, cu o oră mai devreme, cel puţin, înainte de spectacol.Eu, Albulescu, am problemele mele tot mai multe şi mai grele pe măsură ce îmbătrânesc. Trebuie să vii aşadar mai devreme la teatru ca să te goleşti de tine însuţi, ca să poţi intra în pielea personajului. Într-o sticlă de un litru încape numai un litru, într-o teacă nu încape decât o singură sabie. Eu trebuie să mă golesc de mine însumi ca să pot să-mi asum problematica lui, a personajului. Încet, încet, mă uit pe mine şi uit de toate problemele care vin cu nemiluita peste capul unui om. De foarte multe ori, reuşesc să mă golesc de toate aceste probleme. Când nu reuşesc, mă simt foarte rău, eu cu mine însumi. Publicul nu simte întotdeauna, dar eu mă simt rău pentru că „n-am fost”, ci m-am prefăcut. Apoi urmează o altă problemă: după ce am fost personajul, cum mă aduc eu înapoi, la mine?", declara actorul într-un interviu.

Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu. „Fii şi nu fă, adică nu te preface”

"Eu am avut o şansă, întotdeauna am locuit în perimetrul casei mele. M-am întors acasă pe jos, de la teatru. Descărcare de emoţie, de nervi, se produce şi mă ajută foarte mult.

La Comedia franceză vin cabinierele cu o sticlă de şampanie după spectacol. Bei un pahar de şampanie, poţi să îl bei şi pe al doilea, mai vin spectatori la cabina ta cu care vorbeşti despre spectacol.  Asta te ajută să-ţi continui starea, să nu revii prea brusc cu picioarele pe pământ. Criminalul este tratat la locul crimei. La noi, e mai greu. Nu s-ar putea să fiu azi unul, mâine altul, poimâine altul, dacă nu mă descarc, nu golesc sticla de fiecare dată. În fiecare seară, sticla se umple cu altă licoare, licoarea fiind sufletul personajului meu.

Alexandru Tocilescu m-a chemat să joc Farfuridi, în 2000, la Naţional. Am crezut că va fi imposibil.  

Ştii care e miracolul în teatru? Noi vedem, cu ochii noştri, că în perete e un zid, şi vine cineva şi-ţi arată că, de fapt, acolo, e o fereastră. Una dintre biruinţele mele actoriceşti este acest Farfuridi, pe care mi l-a arătat Alexandru Tocilescu.

La mine, în clasă, la Teatru, pe perete este scris acest dicton: „Fii şi nu fă!”. Adică nu te preface, caută să-ţi asumi stările.  Dem Rădulescu, Bibanul, spunea: „Eu nu pot să învăţ privighetoarea să cânte”. E greşit numele „Arta actorului”, dat cursurilor ce se fac la şcoala de teatru. Eu pot să-l învăţ pe actor lucruri care ţin de meserie, dar mai departe arta actorului e mai mult decât atât, trebuie să ai şi de la Dumnezeu ce-ţi trebuie. Arta adevărată se întâmplă arar, ţine de talentul de la Dumnezeu",  povestea actorul, în acelaşi interviu.

image

Printre cele mai importante roluri jucate  la Teatrul Naţional ”I.L.Caragiale”  se numără :

Profesorul - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011; Firs, bătrân lacheu - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010 ; Grigore Bucşan - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco, 2003 ; Farfuridi - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, 1999; Satin - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998 ; Wihelm Furtwengler - „De partea cui eşti?" de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997 ; Sir - „Cabinierul" de Ronald Harwood, regia Ion Cojar, 1991 ; Serghei Jeleznov - ”Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988 ; Şerban Sineşti - „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986 ; Agamemnon - „Ifigenia" de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, 1981 ; Lord Hastings - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976 ; Danton - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974.

În alte teatre :

Teatrul Mic, Bucureşti

Doctorul Dorn - „Pescăruşul" de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu, 1993

Teatrul Constantin Nottara, Bucureşti

Luca Arbore - „Viforul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Alexandru Darie, 1998

Teatrul de Comedie, Bucureşti (1967-1975)

Achile – „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare, regia David Esrig, 1965; Dacian - „Capul de răţoi” de George Ciprian, regia David Esrig, 1966; Bucătarul - „Mutter courage”de Bertolt Brecht, regia Lucian Giurchescu, 1972

Teatrul Municipal (Lucia Sturdza Bulandra) Bucureşti (1956-1967)

Schmitz - „Biedermann şi incendiatorii" de Max Frisch, regia Lucian Pintilie, 1964 ; Egist - „Orestia" de Eschil, regia Val Mugur, 1964 ; Happy Loman - „Moartea unui comis voiajor" de Arthur Miller, regia Dinu Negreanu, 1959 ; Ionel - „Take, Ianke şi Cadâr" de Victor Ioan Popa, regia Nicolae Alexandru Toscani, Lopahin - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Marietta Sadova

Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu
Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu

Mircea Albulescu, în Molto, gran' impressione

Teatrul Armatei din Bucureşti

Alexei - „Tragedia optimistă" de Vsevolod Visnevski, regia Gheorghe Jora, 1957

Este autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.  

Membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică cu teza de doctorat: «Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creaţiei», 2004). Doi ani (30 dec. 1992- 4 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit "Ordinul Meritul Cultural" şi "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.   În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti, printre studenţii săi numărându-se: Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Harabor şi Dragoş Bucur.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii teatrale româneşti.

Cele mai bune piese de teatru cu Mircea Albulescu. Peste 300 de roluri în teatrul radiofonic

Un artist total care timp de 60 de ani a interpretat sute de roluri pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti, a jucat roluri memorabile în peste 70 de filme şi a interpretat peste 300 de roluri remarcabile în teatrul radiofonic.

Printre premiile pe care le-a primit de-a lungul carierei amintim: „Premiul UNITER pentru întreaga activitate” la Gala Premiilor UNITER 2005, „Premiul Naţional pentru întreaga activitate artistică" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor în 2003, Premiul de Excelenţă acordat în cadrul Galei Radio România Cultural 2015.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite