(Co)Mic îndreptar de spovedanie a superstiţiilor de Sf. Andrei!
0
Pe vremea când credeam că orice zboară se mănâncă şi cu ăla de-l visezi în noaptea de Sf. Andrei musai te şi măriţi, am testat şi eu nişte ritualuri. Nu eram o curajoasă pe atunci, poate nici acum, deci chestiile cu lumânări şi privit în oglindă la 12 noaptea ori cine ştie ce invocări macabre le-am sărit...
Sunt o fiinţă comodă (zen sună mai frumos, cred), deci am ales cele mai simple variante – pus busuioc ori pieptene sub pernă. Pentru acurateţea rezultatului, le-am pus pe amândouă. Fatalitate! A doua zi nu-mi aminteam nimic şi m-am dus cu traista goala la şcoală unde fetele făceau bilanţul, un fel de stupid Top Ten cu vedetele masculine din clasă. Mai să se păruiască: două că visaseră acelaşi personaj cu care de altfel nu aveau nicio relaţie.
- Cum adică la tine n-a funcţionat? mă luă la bani mărunţi Alice, colega noastră cea cu nume de poveste, un fel de Mama Omida şi Maica Thereza la un loc, a clasei.
- Poate a funcţionat, dar nu-mi amintesc o iotă!
- Ai pus busuioc sau pieptene?
- Aaaa, amândouă!
- Ah, amăndouă e aiurea. În cazul ăsta ai spus de 20 de ori Tatăl nostru?
- De 20??
- Păi dacă foloseai doar busuioc trebuia spus de zece ori. Te-ai lăcomit, trebuia să bagi dublu.
Ce 20?, ce 10? ...cred că doar făcusem o cruce pe pernă şi cam atât. Şi să spun ca papagalul o rugăciune cuiva care îmi suna din alt film decât ce făceam eu nu mi s-a părut chiar ok.
- Lasă, fii atentă că mai ai o şansă de Bobotează! Faci o turtă, pui de trei ori sare cantitatea de făină şi vei visa că ţi-e sete şi atunci în vis vine ursitul să-ţi dea apă.
Şi aşa am făcut, numai că, evident, şi memoria şi talentul culinar mi-au jucat feste.
Compoziţia cleioasă cu gogoloaie care nu dădea semne că se va coace vreodată a ieşit atăt de sărată (şi arsă, dar să nu mai ziceţi la nimeni!) încât nu am îndrăznit să o mânânc pe toată. Eroare de ritual din nou! Cum muream de sete, nu reuşeam să adorm, dar am avut ambiţia să nu beau apă: din jumate în jumate de oră serveam cola din frigider. Apă urma să primesc în vis...
- Ei, ce-ai visat??
- Ăăăăă.... am visat dar nu pot să spun.
- Haide bagă, mă presă Alice.
- Ăăăă, nu pot, e confidenţial.
- Confidenţial de bine sau confidenţial de rău?
- Confidenţial de... stupid: l-am visat pe Moş Crăciun. Nu mi-a dat apă, dar a parcat în faţa blocului tirul ălă de cola din reclame.
Evident am rămas de poveste.
Şi, dacă tot e ora confesiunilor, hai să recunosc că am mai testat o dată o chestie, răutăcioasă, tot de pe la fete aflată – cică să bagi un bold în unul din papuci în noaptea de graţie când se visează chestii, ca el să nu doarmă, ci să se găndească la tine. Ghici cine n-a dormit în noaptea aia, deşi murea de somn? Eu, deh...
Ce-am mai ratat prin netestare din arsenalul atât de colorat al superstiţiilor divinatorii legate de măritiş la ceas de Sânt Andrei? Pus 41 de boabe sub pernă, umplut 9 ceşcuţe cu apă, turnate într-un lighean sub icoană şi a doua zi descărcat din nou în ceşcuţe, privit în oglindă sau în ligheanul cu apă.... Multe-s, Doamne! „Ferice” de cei ce pot crede fără a cerceta!
...Acum ştiu că treaba cu boldul e un fel de voodoo şi ţine - dincolo de ocultism - de capacităţile psihice şi mentale ale unui om. Adică pot să-i faci urări de nesomn cuiva şi fără bolduri. :)
...Acum ştiu că întunericul, apa, oglinda sunt elemente ce favorizează mediumnitatea şi amplifică câmpul emoţional al unui om, astfel că - ştiinţific vorbind – te deschizi spre minunata lume a inconştientului unde poţi zări diverse posibile, probabile, reale ori ireale. (Se vede că încă mă lupt cu "Cartea Roşie" a lui Jung, nu-i aşa?)
...Acum ştiu că Sf. Andrei sau Bobotează nu au nicio treabă cu astfel de ritualuri, dar ţine de algoritmul sincretismului creştino-păgân.
...Acum ştiu ceva mai multe, cred ceva mai puţine şi pot admira cu amuzament dar şi o nestatornică uimire arealul miturilor şi poveştilor ce ne populează istoria şi mentalul colectiv.
Să aveţi o minunată noapte şi zi de Sf. Andrei! La mulţi ani tuturor celor cu numele Apostolului care a venit pe aceste meleaguri pe când românii nu erau încă acasă. :)
P.S. Text scris cu dedicaţie pentru Iulia R., o zână hi-tech care l-a detronat pe Făt Frumos de la IT în lupta cu Balaurul blogurilor!
Se încarcă comentariile...
