Părintele Macarie Beşliu, duhovnicul din munţi al vrâncenilor. Părintele Macarie, fost stareţ al Mănăstirii de la Poiana Mărului, în prezent la schitul Munteoru, este poate cel mai important duhovnic al zonei Vrancea. Supranumit „Al doilea Vasile de la Poiana Mărului”, părintele Macarie Beşliu trăieşte în schitul de la Munteoru, unde a fost exilat în urmă cu trei ani de la Mănăstirea Poiana Mărului, pe care a slujit-o cu credinţă aproape două decenii. Despre preotul Macarie se spune că însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna, zicându-i că este bucuros să vadă pe cel pe care Cuviosul Vasile l-a ales stareţ la mănăstirea lui. De altfel, Macarie Beşliu este cel care în anul 2003 a pus la cale canonizarea Sfântului Vasile, dar şi călugărul care a văzut la Poiana Mărului „o lumină ieşind din crucea de lângă biserică, nici de foc, dar nici să zici că-i de aur, ci o lumină blânda care iradia cam la trei-patru metri, aşa, împrejurul crucii. Toată viaţa plină de minuni a părintelui Macarie Beşliu v-o spunem AICI.

Părintele paroh Ioan Coşa, apostolul celor fără de şansă. În biserica mare de pe strada Constituţiei, din Sibiu, ridicată de câţiva ani, părintele paroh Ioan Coşa ascultă calm o femeie îmbrăcată în straie cernite. Vocea caldă, egală, aduce linişte, iar femeia zâmbeşte din tot sufletul când aude că părintele lor, al celor fără de şansă, este subiectul unui poveşti despre adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. Întreaga poveste a părintelui Coşa, cel care a început să ţine slujbe într-o baracă şi pentru care credinţa, dragostea şi răbdarea sunt singurele elemente care ne aduc fericirea.

Preotul iubit al arădenilor, Emil Roman şi un îndemn: “Este bine să ne rugăm,  pentru că rugăciunea nu este altceva decât unirea credinciosului cu Dumnezeu şi cum vorbim între noi în familie, între noi cetăţenii ceredincioşi cu atât mai mult trebuie să vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune. Lui spunându-i necazurile noastre, bucuriile, greutăţile care vin ca încercare de la el”.

Un mare iubitor al neamului său, doctor în teologie şi scriitor, Alexandru Stănciulescu-Bârda este un important paremiolog, prin tot ceea ce face dovedindu-se o personalitate enciclopedică. Este autorul a peste 30 de cărţi, a peste 1.500 de articole şi studii publicate în diverse ziare şi reviste din ţară şi străinătate. Pentru credinţa şi sârguinţa cu care păstoreşte din 1979 Parohia Malovăţ  (judeţul Mehedinţi) este iubit de întreaga comunitate.

Într-o epocă tot mai violentă şi la propriu şi la figurat, în care cea mai răspândită boală devine depresia, tot mai mulţi români se întorc spre biserică pentru sprijin, iar rolul preotului devine tot mai important în comunitate. Părintele Ionel Popescu, din Timişoara, consideră că, în aceste condiţii, rolul preotului devine tot mai important, parohul fiind, nu cu mult timp în urmă, principalul sfătuitor al comunităţii.

Ionel Popescu este preot de mai bine de 30 de ani şi a observat „la prima mână” problemele cu care se confruntă românii şi cum au evoluat acestea de-a lungul timpului.

„Problemele oamenilor sunt cam aceleaşi ca şi acum 30 de ani, numai că din păcate s-au multiplicat, s-au agravat. Aproape zilnic vin credincioşi sau credincioase cu tot felul de nevoi, vin la biserică. Numărul celor care apelează la biserică a crescut foarte mult.  Vin să solicite ajutoare financiare pentru operaţii, pentru plata întreţinerii, pentru medicamente. În fiecare zi vine câte cineva”, a spus părintele Popescu.

Astfel, ajutâdu-i pe aceşti oameni, părintele îşi împlineşte misiunea, iar preotul din zilele noastre începe să-şi recapete aura şi rolul în comunitate al celui de odinioară.