Ziua partidului

Peste doar câteva zile, la 8 mai 2015, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) lansează, în colaborare cu TVR 2, campania „Dreptul la memorie. Argumente pentru un Muzeu al Comunismului la Bucureşti”.

Campania se derulează pe durata a şapte episoade, difuzate vinerea, de la orele 19.00, fiecare dedicat unei anumite perioade şi problematici specifice regimului comunist. Noutatea abordării rezidă, printre altele, în permanenta comparaţie cu memorialele şi muzeele deja existente în alte ţări ale Europei Centrale şi de Est care au trecut prin experienţa totalitară. Campania se va încheia cu o dezbatere menită să rezume concluziile prezentărilor documentare, întărind firul roşu al demersului: necesitatea unui Muzeu al Comunismului din România (MCR) în Capitală.

Lansarea campaniei are o trimitere simbolică la ziua de 8 mai 1921, data oficială a înfiinţării Partidului Comunist din România. Or, mai mult ca oricând, după două decenii şi jumătate de istoriografie post-comunistă este o certitudine pentru comunitatea academică şi nu numai: crimele comunismului sunt crimele PCR. Înfiinţat acum aproape un secol, partidul acesta şi-a propus de la bun început să zmulgă puterea, să îşi elimine concurenţii şi să se menţină prin teroare. Simple cum par la prima vedere, aceste cuvinte descriu istoria unui abuz politic de proporţii.

Pentru a nu alimenta confuzii: Securitatea a fost braţul armat al PCR, cel prin care oameni asemeni lui Petru Jurchescu, recent exhumat şi identificat de arheologii IICCMER, au fost ucişi pentru vina de a nu fi fost de acord cu ideologia şi practica regimului comunist. Putem astfel spune că 8 mai 1921 este şi data de naştere a terorii de stat. Aceasta avea să se dezlănţuie plenar, la noi dar şi în alte părţi, imediat după ce o altă dramă, a celui de al doilea război mondial, abia se încheia. Europa va trece de la un conflict al altul printr-o stranie continuitate de sânge şi durere.

Pentru a aduce şi o dovadă legată de dimensiunea criminală a PCR, iată ce spunea Nicolae Ceauşescu la plenara din 22 iunie 1967: “Pentru Partid este clar că Securitatea este un instrument al Partidului şi al Statului, chemat să înfăptuiască dispoziţiile şi ordinele Partidului şi Guvernului în lupta împotriva duşmanilor oamenilor muncii şi constructorilor socialismului. Acesta a fost rolul Securităţii de la crearea sa, acesta este acum şi va fi şi în viitor.” Pe scurt, crimele nu au fost întâmplătoare, nici singulare sau accidentale, ci sistematice şi premeditate.