Memoriile Europei

La 9 noiembrie 1989 cădea zidul Berlinului, simbol al separaţiei dintre Estul şi Vestul continentului pe durata războiului rece. Cele două decenii şi jumătate trecute de atunci nu au dus la refacerea în profunzime a unităţii. Dimpotrivă.

Europa este încă un spaţiu al memoriilor separate şi chiar concurente. Nu avem o memorie comună reconciliată. Această lipsă de coerenţă memorială are cauze mai vechi şi exprimă dezacorduri majore în ceea ce priveşte interpretarea istoriei. Nu utilizăm termenii în semnificaţia lor univocă: victoria unora este înfrângere pentru alţii. Cea mai la îndemână pentru noi exemplificare: dacă pentru unguri Trianon reprezintă un moment de maximă tragedie naţională, pentru români este punctul culminant al luptei de emancipare şi unificare a naţiunii.

În această logică a memoriei disputate pot fi citite multe alte crize, prezente sau trecute: de la rivalitatea dintre scoţieni şi englezi sau dintre Macedonia şi Grecia până la cea dintre basci şi spanioli sau dintre protestanţii şi catolicii irlandezi. Lista este lungă şi faptul că în ciuda conflictelor hermeneutice a fost posibilă construcţia europeană probează forţa marilor idei. Cu toate acestea, conştiinţa Europei nu poate fi garantată pe termen lung prin apelul la relativizare sau cu atât mai puţin, ca ultima ratio, la amnezie.

În acest context al rivalităţilor, care trimit mai ales la epoca formării statelor naţionale, capitolul totalitar al comunismului în Europa secolului XX oferă o şansă unică. Nu se poate contesta natura criminală a unui regim care s-a impus şi s-a menţinut exclusiv prin forţă. Cu puţine excepţii, asupra cărora am să revin în alte texte, avem la ora actuală un larg consens la nivelul UE. Motiv de a vedea în strategia de cunoaştere şi dare mai departe a informaţiilor despre comunism o oportunitate excepţională.

Cu toate acestea, mai sunt de parcurs câteva etape. Concret, Comisia Barosso a pus accentul pe cunoaşterea crimelor nazismului şi ale stalinismului. Nu pe ale comunismului în general! Actuala Comisie Juncker a fost chemată recent, printr-o scrisoare semnată de 25 de membri ai Parlamentului European, să pună chestiunea memoriei pe agenda sa. Cererea este justificată de negaţionismul unora dar şi de dezechilibrul memorial dintre victimele totalitarismelor prin care a trecut Europa până acum un sfert de secol.