Acest pas a fost făcut cu ocazia reuniunii la Bratislava a Miniştrilor de Justiţie din Uniunea Europeană, în zilele de 22-23 august, în contextul în care Slovacia asigură preşedinţia rotativă a Consiliului UE. Participanţii la conferinţă au adoptat o declaraţie comună prin care se afirmă determinarea de a prezerva democraţia, statul de drept şi drepturile fundamentale prin respingerea fermă a manifestărilor rasiste şi xenofobe. În plus, a fost adoptată şi o declaraţie comună a ministerelor din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi România care aminteşte obligaţia morală de a menţine vie memoria victimelor regimurilor totalitare comuniste.

Întâlnirea a debutat cu un moment comemorativ la confluenţa râului Morava cu Dunărea, la Devin, locul unde şi-au găsit sfârşitul zeci de oameni care doreau să treacă, înainte de căderea comunismului, în Austria, în libertate. Deloc întâmplător, simbolul grafic şi material al întâlnirii a fost reprezentat de un fragment original din sârma ghimpată care separa cele două ţări şi blocuri ideologico-militare. Faptul că astăzi, la aproape trei decenii, Slovacia şi Austria nu doar că nu mai au control la graniţe, dar fac parte din acelaşi proiect politic european şi din acelaşi sistem de apărare nord-atlantic arată cât de profunde sunt schimbările petrecute într-un răstimp relativ scurt.

Conferinţa ministerială a fost urmată de una a instituţiilor est-europene care gestionează memoria trecutului totalitar comunist. Acestea sunt, prin atribuţiile lor, similare Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Or, privind harta şi auzind lista de probleme cu care fiecare ţară se confruntă, mi s-a reconfirmat că Europa, în ansamblu, are un grav deficit de memorie şi dreptate care explică, în vremuri de criză, de ce solidaritatea nu funcţionează de la sine. Ce nu am reuşit să facem fiecare în parte, trebuie să realizăm împreună. De unde şi urgenţa unei platforme juridice internaţionale pe care să fie nu doar comemorate victimele, dar şi pedepsiţi, cât se mai poate, călăii.