Mark Twain şi Nikola Tesla, o prietenie izvorâtă din pasiunea pentru ştiinţă şi literatură

Mark Twain şi Nikola Tesla

Unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din literatura universală şi unul dintre geniile ştiinţei de la cumpăna secolelox XIX-XX, s-au întâlnit la New York, legând rapid o prietenie bazată pe dorinţa de progres. Mark Twain şi Nikola Tesla au văzut unul în celălalt o figură salvatoare, petrecând mult timp în laboratorul celui din urmă.

Celebrul inventator sârb, Nikola Tesla, este considerat astăzi figură pentru termenul de „geniu”, mulţi întrebându-se ce ar mai fi putut oferi omenirii. Sănătatea i-a fost precară de mic copil, doctorii considerându-l o cauză pierdută. Vigoarea spirituală şi-a regăsit-o în cărţi, în special în cele ale lui Mark Twain, care aproape îl făceau să uite complet de fragilitatea sa trupească. În cuvintele inventatorului de peste ani, cărţile celebrului scriitor american au fost cele care au generat „recuperarea miraculoasă care a urmat”. 

După ce părăsea Croaţia, în 1884, Tesla avea să trăiască aproape întreaga viaţă în diverse camere de hotel din New York, fiind forţat să le elibereze în special din pricina obiceiului de a-şi ţine porumbeii. Avea să moară în cea mai înaltă clădire de atunci a oraşului, Hotel New Yorker, în 1943, la vârsta de 86 de ani, de tromboză coronariană. 

Atât Tesla, cât şi Twain şi-au scris autobiografiile, însă niciunul nu a precizat momentul în care s-au întâlnit. Tesla şi-a precizat însă iubirea pentru cărţi, punctând că „dintre toate lucrurile, cel mai mult mi-au plăcut cărţile”. Prietenia cu scriitorul american venea firesc: împărtăşeau iubirea pentru literatură, precum şi o anumită excentricitate. Cât despre locul întâlnirii, se crede că ar fi fost un club de socializare, ”The Players Club”, însă nici acest lucru nu este sigur. 

„...au devenit prieteni atât de buni încât fiecare l-a considerat pe celălalt posesor al unor puteri speciale de recuperare pentru celălalt- romanele lui Twain erau un tonic pentru... Tesla şi boala care-l ţintuise la pat încă de copil, iar vrăjitoria electrică a lui Tesla, un leac pentru apucătura severă a lui Twain- îi vom spune- constipaţie”, scrie Lindy Ryan în ”The Visual Imperative: Creating a Visual Culture of Data Discovery”.

Nikola Tesla (în centru), alături de Mark Twain (stânga) şi actorul Joseph Jefferson (dreapta), în 1894, în timpul unui experiment electric (Foto: The Irish Times)

Problemele stomacului lui Twain au fost tratate de omul de ştiinţă cu ajutorul aşa-numitei „terapii mecanice”, pe care o perfecţionase cu ajutorul asistenţilor săi.  Scriitorul avea să îi fie voluntar lui Tesla în 1895, în timpul aşa-numitului „război al curenţilor” în comunitatea ştiinţifică- între curentul alternativ al lui Tesla şi cel continuu, al rivalului său, Thomas Edison. Pe scurt, Twain s-a oferit ca voluntar, iar Tesla i-a folosit corpul pe post de conductor într-o serie de experimente. 

Lacrimile lui Twain

Interesul lui Twain pentru Tesla a apărut odată cu cel pentru invenţia lui James W. Paige, o maşină tipografică automată. Era fascinat de posibilitatea unui astfel de dispozitiv despre care credea că urma să valoreze milioane de dolari.  În 1880, când auzea prima dată de proiectul lui Paige, a investit rapid 5000 de dolari pentru materalizarea lui. Până în 1887, investise aproximativ 3000 de dolari pe lună, conform lui Bernard Carlson, în „Tesla: Inventor of the Electrical Age”. 

Paige intenţiona ca maşinăria să fie funcţioneze pe baza unui motor electric, aşa că în 1887, l-a convins pe scriitor să investească 1000 de dolari în dezvoltarea acestuia. Twain a fost entuziasmat să audă de motorul pe bază de curent alternativ al lui Tesla.  „Am încercat curent continuu şi am eşuat”, scria Twain. 

„Tocmai ce-am văzut desenele şi descrierile unei maşini electrice patentată de un anume domn Tesla şi vândută Westinghouse Company, care va revoluţiona întreaga afacere cu curent electric din lume. E cel mai valoros patent de la telefon încoace”. 

Samuel Clemens (Mark Twain) în laboratorul lui Tesla, în 1895 (în fundal, la întrerupător). Curentul trece prin corpul lui Twain, folosit drept conductor, pentru a aprinde lampa. Tesla a inclus fotografia într-un articol pe care l-a scris pentru revista ”The Century”  (Foto: WIkipedia)

Tesla descria literatura lui Twain ca ceva nemaiîntâlnit de el până atunci, atât de captivantă încât „mă face să uit complet de starea mea lipsită de speranţă”. 

„Ani mai târziu, Tesla şi Twain deveneau prieteni, iar când Tesla i-a povestit acest lucru, Twain a izbucnit în lacrimi”, scrie Carlson în acelaşi volum. 

Razele X

Nu ne este uşor să ne imaginăm astăzi cum ar fi arătat medicina fără razele X. Denumite şi radiaţiile Rontgen, după fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen, acestea au fost descoperite în momentul în care, în timpul unor experimente, cercetătorul, bombardând un corp metalic cu electroni rapizi, a descoperit că acesta emite radiaţii penetrante. 

Cu câteva săptămâni ca Rontgen să îşi publice articolul în care îşi explica descoperirea, Tesla şi Twain descopereau împreună razele X- impropriu spus, căci Twain era, din nou, voluntar-, fără însă ca inventatorul să îşi dea seama de acest lucru. 

Tesla a realizat că o „radiaţie invizibilă” cauzată de un tub Crookes deteriorase o placă fotografică. A observat pete pe care le-a crezut o deteriorare, pe o fotografie cu Twain. După ce Rontgen şi-a publicat lucrarea, Tesla a dezvoltat rapid propriul sistem de raze X de care a fost impresioant chiar şi fizicianul care l-a felicitat pentru imaginile obţinute. 

20 iulie 1901: „Dragă domnule! M-aţi surprins incredibil cu frumoasele fotografii...şi vă spun mulţumesc foarte mult pentru asta. Numai de-aş ştii cum faceţi astfel de lucruri! Cu expresia unui respect special, rămân al dumneavoastră devotat, W.C. Roentgen”

Razele X ale lui Tesla, testate pe piciorul său (Foto: nikola-tesla.ca)

Mark Twain şi Nikola Tesla au rămas prieteni până la moartea scriitorului, în 1910. Tesla avea să trăiască încă trei decenii, până în 1943.