VIDEO Dezbatere Historia la Adevărul Live: A schimbat actul de la 23 august 1944 soarta României?

La 69 de ani de la înlăturarea şi arestarea mareşalului Ion Antonescu de către Regele Mihai, actul politic şi militar de la 23 august 1944 continuă să reprezinte unul dintre cele mai controversate momente din istoria României.

A salvat Regele Mihai soarta României prin îndepărtarea de la conducerea statului român a lui Ion Antonescu? Care au fost consecinţele actului de la 23 august 1944? De ce şi-au arogat comunişti vreme de aproape 45 de ani rolul principal în organizarea şi desfăşurarea acestui eveniment? Cum este privit astăzi acest moment istoric?

La toate aceste întrebări şi la multe altele au răspuns, live pe adevarul.ro, istoricul militar Manuel Stănescu, blogger adevarul.ro, şi profesorul de istorie Corneliu Riegler într-o dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă.

DEZBATERE HISTORIA: A schimbat actul de la 23 august 1944 soarta Românei?

„23 august a fost explicat întotdeauna prin interese politice. Ceea ce era firesc pentru regimul comunist a devenit nefiresc după 1990. S-a încercat întâi o reabilitare a lui Antonescu, apoi s-a revenit asupra figurii Regelui Mihai în detrimentul lui Ion Antonescu, care nu putea fi un simbol pentru o Românie care se doreşte europeană. Toate aceste interpretări politice au pus strat peste strat peste acest eveniment, aşa că acum suntem, probabil, mai departe de înţelegerea acestui eveniment, decât eram în 1990. Interpretările sunt ori politice, ori emoţionale, ori partizane. Trebuie să scăpăm de clişee politice, ideologice sau partizane“, a spus istoricul Manuel Stănescu.

O bună periodă de timp s-a trecut cu vederea situaţia militară a României în primăvara şi vara anului 1944, care era catastrofală. Au fost prezentate în mod denaturat situaţia militară a României de dinainte de 23 august 1944, precum şi tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo şi Stockholm, iniţiate înca de la sfârşitul anului 1943, ca şi despre rezultatele acestora.  

În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie făcută următoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierdută de armata germană, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins graniţa de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.

În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Maresalul Antonescu a mers totusi la Palat si acolo a fost arestat.

La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.