Istoria conflictului perpetuu din Fâşia Gaza: actori şi momente esenţiale
0Conflictul din Fâşia Gaza nu a divizat numai două popoare, ci întreaga comunitate internaţională. Crimele teribile, comise de zeci de ani, ce populează titlurile ştirilor din întreaga lume, angrenează cele două tabere, Israelul şi Hamasul, într-un conflict sângeros al cărui sfârşit nu poate fi întrevăzut. Iată o scurtă istorie a conflictului neîntrerupt realizată prin intermediul câtorva citate istorice.
Originile:„Suntem o generaţie care construieşte ţara, iar fără casca de oţel şi focul de tun, nu vom putea să plantăm un copac şi să construim o casă.”
Aşa declara Moshe Dayan, în aprilie 1956, într-un discurs funerar, la vremea aceea şef al Forţelor Israeliene de Apărare. Dayan, o personalitate esenţială din istoria Israelului, prezenta onorurile pentru un colonist ucis într-un kibbutz din apropierea graniţei cu Fâşia Gaza, aflată atunci sub controlul Egiptului. Bucata subţire de pământ a cunoscut un influx de refugiaţi palestinieni după războiul de independenţă al Israelului din 1948, când forţele israeliene au ocupat şi distrus nenumărate sate palestiniene. Statele arabe vecine au luptat împotriva constitutirii statului Israel.
Dayan avea o atitudine sangvină nu numai faţă de puterea armelor necesare pentru a câştiga şi proteja a patrie a poporului evreu, dar şi faţă de efectele asupra palestinienilor strămutaţi şi refugiaţi. „Să nu aruncăm vina pe asasinii de azi”, spunea el în acelaşi discurs, referindu-se la palestinienii din spatele atacului asupra kibbutzului. „De ce să deplângem ura lor arzătoare faţă de noi? Timp de 8 ani au stat în taberele de refugiaţi din Gaza, iar în faţa ochilor lor noi am transformat pământurile şi satele, unde ei şi părinţii lor au locuit, pe proprietăţile noastre.”
Zece ani mai târziu, Israelul a preluat controlul asupra Fâşiei Gaza, în urma războiului arabo-israelian din 1967.
Înfiinţarea Hamas: „Ridicaţi steagul lui Allah peste fiecare centimetru din Palestina”
Acesta este un extras din Convenţia Mişcării Islamice de Rezistenţă, din 1988, carta fondatoare a grupării militante Hamas. Facţiunea palestiniană islamistă a apărut ca o ramură a Frăţiei Musulmane a Egiptului şi a reprezentat o provocare pentru naţionaliştii seculari care au constituit Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a lui Yasser Arafat. Şi-a făcut apariţia pe scena din Gaza în timpul primei intifade, care a fost o revoltă palestiniană desfăşurată atât în Cisiordania, cât şi în Fâşia Gaza, care a început în 1987 şi care a durat timp de patru ani, până la conferinţa de pace de la Madrid din 1991.
Prima intifadă a marcat un moment de cotitură în Orientul Mijlociu: lupta din regiune nu se mai ducea între Israel şi vecinii săi, ci între Israel şi arabii care trăiau sub ocupaţia sa. A început prin acte de nesupunere civilă şi proteste paşnice, dar represaliile israelienilor şi radicalizarea palestinienilor a dus la apariţia unei crize în continuă creştere. Aproximativ 120.000 de palestinieni au fost închişi în timpul primei intifade. Cel puţin 1.100 de palestinieni au murit în mâinile forţelor de securitate israeliene, iar 1.000 de suspecţi „colaboratori” au fost omorâţi chiar de către palestinieni.
Revolta a dobândit o simpatie internaţională fără precedent, ceea ce a dus la semnarea Acordurilor de la Oslo din 1993, care stau la baza procesului de pace acum stagnat. Dar, totodată, au anunţat şi intrarea în viaţa politică palestiniană a grupului jihadist Hamas.
Israelul se retrage: „Până la sfârşitul lui 2005, nu va mai rămâne nici măcar un singur evreu în Fâşia Gaza”
Regretatul premier israelian Ariel Sharon a prezentat, în vara lui 2004, unui comitet al Knessetului, planurile sale de retragere a tuturor instituţiilor şi aşezămintelor israeliene din Fâşia Gaza. „Eliberarea” israeliană a Fâşiei Gaza avea scopul de a frâna atacurile palestinienilor asupra israelienilor. În cea de-a doua intifadă, care a izbucnit în 2000 şi a durat jumătate de deceniu, au avut loc numeroase atentate sinucigaşe şi teroriste lansate de Hamas şi de grupările afiliate. Israelul a cedat guvernarea Fâşiei Gaza Autorităţilor Palestiniene, însă a păstrat un control strâns asupra frontierelor teritoriului şi asupra mişcărilor de populaţie.
Scene ale îndepărtării forţate a aproape 10.000 de cetăţeni israelieni din aşezările din Gata a atins o coardă sensibilă în societatea israeliană şi a produs divizarea politicilor sale – actualul premier israelian Benjamin Netanyahu a părăsit guvernul din cauza hotărârii. Sharon a fost, în schimb, aclamat de întreaga societate internaţională pentru „curajul politic” de care a dat dovadă. Hamas a sărbătorit retragerea Israelului, considerând-o o dovadă a legitimităţii tacticilor sale violente.
Se încarcă comentariile...
