INTERVIU Adrian Cioroianu: „Ceauşescu se vedea un fel de Burebista comunist, care rezistă imperiului sovietic”
0
Construcţia mitologică a dacilor a prins cote monumentale în discursul comunist al Epocii de Aur. Tovarăşul aproape că ajunsese să se creadă descendent direct din familia lui Decebal, însă Revoluţia din 1989 nu a pus capăt acestei aberaţii, dimpotrivă. De aceea am luat un scurt interviu despre Dacii - strămoşii noştri, profesorului universitar Adrian Cioroianu, specialist în istoria comunismului românesc.
Historia: Sunt dacii strămoşii noştri? Altfel spus, suntem îndreptăţiţi să îi revendicăm ca strămoşi ai noştri mai mult decât pe romani sau pe slavi, de pildă?
Adrian Cioroianu: Sigur că sunt strămoşii noştri, dar poate că mai corect ar fi să spunem că sunt unii dintre strămoşii noştri, pentru că, în definitiv, această teorie a originii pure nu rezistă la o analiză istorică. E mai curând credibil ca, în măsura în care vrei să-ţi identifici străbunii, să îi iei în calcul pe toţi cei care au trăit pe pământul pe care te-ai născut; dar, dat fiind faptul că dacii sunt civilizaţia iniţială pe teritoriul de astăzi al României sau pe o parte a teritoriului de azi (cea mai mare parte), sigur că putem vorbi despre ei ca fiind strămoşii noştri. Pe de altă parte, nici nu cred că e corect din punct de vedere istoric să faci un clasament al strămoşilor, dacă dacii sunt mai importanţi decât romanii sau dacă ei sunt în măsură să îi şteargă pe cei care au venit după, migratori, slavi etc. Sigur că, afectiv şi simbolic vorbind, întoarcerea la daci înseamnă o întoarcere la rădăcini, la origini, şi din acest punct de vedere există încă în societatea românească un mare apetit pentru aşa ceva.
A doua parte a răspunsului ţine de un curent care s-a dezvoltat mai curând după 1989, o încercare de ştergere a elementului latin, o falsificare a istoriei, până la urmă. O absolutizare a elementului dacic în dauna celui latin care, din punct de vedere arheologic şi lingvistic, e foarte bine cunoscut şi cercetat în istoria noastră; şi sunt cunoscute tezele unor neprofesionişti care spun că noi nu suntem urmaşii Romei.
„Mitul dacilor apare la sfârşitul secolului al XIX-lea din încercarea de evidenţiere a vechimii româneşti“
În condiţiile în care nu e corect din punct de vedere istoric să realizăm un clasament al strămoşilor, cum a apărut acest mit al dacilor?
Adrian Cioroianu:
Mitul dacilor apare la sfârşitul secolului al XIX-lea tocmai din încercarea de evidenţiere a vechimii româneşti. Sigur că toate aceste încercări au avut o rădăcină politică pentru că, de cele mai multe ori, atunci când facem istorie, scopul este unul politic şi acest lucru persistă până astăzi. Ţin să fac însă precizarea că nu numai românii au căzut în acest păcat. Mai multe state din Europa au făcut-o, Franţa sau Italia... Fiecare încearcă să găsească partea frumoasă a istoriei lor, cu cât mai veche cu atât mai bine, aşa încât, la sfârşitul secolului al XIX-lea, această teorie a rădăcinilor dacice s-a dezvoltat destul de serios în istoriografia noastră şi evident că ea a făcut pereche, o bună bucată de vreme, cu studierea rădăcinilor latine, care e încă mai veche, de la Şcoala Ardeleană. Cei care susţineau această teorie a rădăcinilor latine scoteau în evidenţă, în Ardeal, vechimea civilizaţiei romanice de pe teritoriul fostei Dacii. Şi atunci, ca şi acum, era un scop politic, dar, repet, toate statele europene au trecut prin această vârstă, deci nu putem spune că este o particularitate a românilor.
Asta înseamnă că, de exemplu, francezii se raportează la galli la fel cum ne raportăm noi la daci?
Adrian Cioroianu: Nu există mari diferenţe, şi francezii s-au raportat la galli. Sau aduceţi-vă aminte de Italia lui Mussolini, care a încercat să reinventeze trecutul roman şi să-l pună pe Mussolini în continuarea foştilor împăraţi. Practic, în anii ’30 se vorbea despre Mussolini ca despre cel care reînvie Imperiul Roman de odinioară, date fiind şi campaniile sale din nordul Africii. Poate că e o aplecare a popoarelor noastre latine, mai calde, mai entuziaste... Acest entuziasm se vede uneori şi în relaţia cu istoria, doar că nu totdeauna are consecinţe fericite pentru că, de multe ori, se cade în exagerări. În cazul Franţei, imaginaţi-vă popoarele din fostele colonii... Copiii acestora erau învăţaţi la şcoală despre „strămoşii noştri, gallii“ or asta, pentru un tânăr african, înseamnă mai mult un implant cultural. E valabil şi pentru România anilor ’80, unde apropierea dintre daci şi romani trecea cu vederea celelalte popoare care au trecut prin acest teritoriu.
Citeşte continuarea interviului pe historia.ro
Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la şedinţa de închidere a lucrărilor Congresului al XI-lea al P.C.R. (28 noiembrie 1974) FOTO Fototeca online a comunismului românesc / cotă arhivistică: 8/1974
Se încarcă comentariile...
