Dezbatere „Historia“, la Adevărul Live: Intrarea României în Primul Război, un coşmar tactic pentru Armata Română?

În urma unui ultimatum, „acum ori niciodată”, România intră efectiv în Primul Război Mondial de partea Antantei, în entuziasmulul celei mai mari părţi a populaţiei. Dacă pentru austro-ungari vestea nu a fost neaşteptată, nu se poate spune acelaşi lucru despre împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

La auzul veştii că România a intrat în război, Kaiserul era extrem de convins că a pierdut războiul. Totul se va schimba peste doar câteva săptămâni. Cu gândul la eliberarea Transilvaniei, România se găsea într-un coşmar tactic al războiului purtat pe două fronturi. Pentru a face faţă acestei realităţi, Marele Stat Major definitivează, în iulie 1916, Planul de campanie – Ipoteza „Z”, care preciza că dezideratul principal al României era „întregirea neamului, cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro-ungară”. Planul prevedea desfăşurarea operaţiilor militare pe două fronturi: în nord şi nord-vest contra Austro-Ungariei şi în sud, în cazul unei acţiuni a Bulgariei, aliata Puterilor Centrale. România a mobilizat peste 600.000 de soldaţi şi ofiţeri, dar frontul pe care era dispusă armata română era unul foarte larg, întinzându-se pe aproape 1.500 km. Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, România mai depindea de o ofensivă a aliaţilor pe frontul de la Salonic, ce nu avea să se producă, dar şi de o colaborarea – ce se anunţa din start dificilă – cu trupele ruse.

A fost intrarea României în Primul Război Mondial, un coşmar tactic pentru Armata Română? Cine a decis intrarea României în Primul Război Mondial? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, au răspuns Manuel Stănescu, istoric militar, şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia” într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă de adevarul.ro.