Cum nu vrem să (mai) arate intelligence-ul românesc. Să râdem cu Securitatea

Cum nu vrem să (mai) arate intelligence-ul românesc. Să râdem cu Securitatea

Vă propunem următoarea schiţă de minicomedie, în epoca în care Caragiale însuşi ar fi făcut celebre, în loc de personagii politicieni, personagii din poliţia secretă. Cum comicul se combină adesea cu tragicul, personagiile de faţă aparţin unui macabru serviciu secret. Opera bufă e scrisă de doi ofiţeri de la Serviciul 2 al Securităţii Judeţene Hunedoara, lt. maj. Duţă Ion şi lt. maj. Solomon Doru, în anul de graţie 1987.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acţiunea s-a petrecut în decurs de o săptămână, în aprilie 1987. În cadenţa întâmplărilor burleşti, sunt pomeniţi, cu nume şi grade, cu rol principal sau secundar, nouă ofiţeri ai Securităţii ceauşiste. Imaginea lor de interior pare a unor slujbaşi mărunţi, lucrători în delegaţie, cu diurna în buzunar şi diplomatul plin cu mâncare de acasă. Unde sunt profesionalismul, precizia, exactitatea, discreţia şi secretul operaţiunii, presupunând că aceasta ar fi fost justificată? Şi, rămâne întrebarea, chiar voiau să-şi facă doar datoria? 
 
Pe scurt: doi ofiţeri ai Securităţii au avut misiunea de a o urmări pe doamna Ş.M. , pe când aceasta îşi făcea concediul la staţiune. Deşi îi anunţaseră dinainte pe colegii lor din staţiune, aceştia nu s-au sinchisit deloc. La faţa locului, au aranjat la repezeală pentru interceptare camera de hotel în care era cazată doamna, într-o sarabandă întreagă. Personalul hotelier nu a fost prea ospitalier, recepţionerul, care ştia cine sunt, nu a vrut să îi înregistreze cu nume şi profesii fictive, şi nici nu s-a străduit să le ofere o cameră cum ar fi vrut. Nu le mergea interceptarea din cauza distanţei prea mari dintre camera lor şi camera obiectivei. Camerista a reclamat distrugerea unei măsuţe etc. Chinuţi, cam nerespectaţi, puşi să plătească şi tratamentul şi cazarea şi masa, deşi au zis că aveau mâncare la traistă. Au raportat satisfăcuţi că obiectiva nu crede că e urmărită, deşi un cunoscut al ei îi atrăsese atenţia asupra lor.
 
  D.I. şi S.D. în urmărire în staţiunea Covasna 
 
Scena 1: D.I. şi S.D. ajung la Sf. Gheorghe cu trenul şi, cum acolo nu găsesc nimic pregătit, încropesc rapid un plan de acţiune cu ofiţerii din localitate. 
 
Cadru tren 02.04.1987: „În data de 02.04.1987 , orele 21,33 (!), am plecat din Deva cu trenul accelerat nr. 226, pentru a ne deplasa în judeţul Covasna, în scopul realizării misiunii ordonate”. 
 
Cadru birou de lucru Sf. Gheorghe 03.04.1987: „În dimineaţa zilei de 03.04.1987, în jurul orelor 6,00 am ajuns la Securitatea Judeţului Covasna, prezentându-ne la ofiţerul de serviciu Lt. Ungureanu, unde am aşteptat până la ora 8,00, când ne-am dus la şeful biroului III, Lt. maj. Radu, cu care în ziua precedentă am stabilit telefonic că ne deplasăm acolo.
 
Am întrebat despre situaţia cazului nostru, la care acesta ne-a spus că nu s-a întreprins nici o măsură, întrucât persoana în cauză a fost identificată doar în ziua anterioară ca fiind cazată în staţiunea Covasna la hotelul U.G.S.R. camera 733; cu toate că de către noi s-a trimis telexul în data de 23 martie 1987, prin care am solicitat încadrarea informativă (urmărirea, n.n.) a obiectivului (doamna Ş.M., n.n.) şi cazarea sa într-o cameră cu mijloace speciale”.
 
Cadru echipa şi şedinţa de lucru Sf. Gheorghe, 03.04.1987: „Împreună cu şeful biroului III am pus în control «S» (scrisori, n.n.) corespondenţa internă atât a obiectivului, cât şi a legăturilor sale din Deva şi spaţiul «Helga» (Europa, n.n.); după care împreună ne-am prezentat la şeful Securităţii judeţului Covasna. Am raportat scopul sosirii noastre şi, după ce am prezentat situaţia cazului, a ordonat Lt. maj. Radu ca să ia legătura cu Lt. col. Vulpe, şeful serviciului «T» (tehnică, aparatură de urmărire, n.n.) şi cu toţii să ne deplasăm în staţiunea Covasna pentru a lua măsuri de introducere a mijloacelor speciale T.O. (tehnică operativă, n.n.) în camera obiectivului. Totodată, şeful securităţii judeţului a ordonat ca să fim cazaţi în hotelul U.G.S.R., întrucât din alt hotel nu există posibilitate de ascultare a mijloacelor speciale, deoarece în acest complex hotelier nu au instalate mijloace T.O. fixe (de exemplu microfoane în pereţi, n.n.)”.
 
 Scena 2: D.I. şi S.D. se duc la Covasna cu o maşină a Securităţii Sf. Gheorghe şi, cum nici acolo nu găsesc nimic pregătit, hotărăsc cu ofiţerii de la Covasna să monteze microfoane în piciorul unei măsuţe din camera obiectiei; cazarea cu bucluc şi fără acoperire a bieţilor ofiţeri hunedoreni. 
 
Cadru deplasare în staţiunea Covasna şi şedinţa de lucru de acolo, 03.04.1987: „În jurul orelor 12,00, împreună cu cei doi ofiţeri, deplasându-ne cu autoturismul unităţii, am ajuns la organul de miliţie din staţiune, unde am luat legătura cu Lt. Ignat, care răspunde pe linie de securitate de staţiunea Covasna. Acesta ne-a spus că obiectivul nostru se află în staţiune din data de 28.03.1987 şi, motivând că în telex nu am arătat la ce hotel se cazează, nu a întreprins măsurile solicitate, cu toate că, de către Col. Taraşcu Aurel, şeful Serviciului II al Securităţii Judeţului Hunedoara, s-a comunicat telefonic că obiectivul nostru urmează să sosească în staţiune având bilet de tratament prin sindicat pentru o perioadă de 20 zile. 

 
În biroul de lucru al Lt. Ignat se afla şi Lt. Băluţ, din cadrul serviciului T.O., şi cu toţii am analizat cazul şi posibilitatea introducerii mijloacelor speciale T.O. Spunându-le că nu este bine ca noi să fim cazaţi în acelaşi hotel cu obiectivul, pentru că s-ar putea să ne cunoască, toţi cei prezenţi au afirmat că altfel nu se poate, întrucât mijloacele T.O. portabile pe care o să le introducem nu pot fi ascultate de la o distanţă mai mare de 60 de metri”.
 
Cadru deplasare la Hotel U.G.S.R., 03.04.1987: „În continuare ne-am dus cu toţii la hotelul U.G.S.R., unde Lt. Ignat a luat legătura cu administraţia, fără ca ceilalţi să fie de faţă. După puţin timp, acesta a venit şi ne-a spus că singura camera liberă se află tot la acelaşi nivel cu a obiectivului şi anume camera 737. Spunându-le din nou că nu este bine ca noi să fim cazaţi la acelaşi nivel cu obiectivul, de către ofiţerul respectiv mi s-a răspuns că altă posibilitate de cazare în hotel nu este, iar după discuţiile cu ofiţerii de la serviciul T.O., care ne-au spus că dacă am fi la alt nivel, diametral opus, s-ar putea să nu avem audiţie la mijlocul special, existând un mare număr de ziduri din beton, am acceptat cazarea în această cameră în scopul îndeplinirii misiunii”.
 
Cadru camera 733 hotel U.G.S.R., 03.04.1987: „Ajungând în cameră, cu toţii am verificat şi studiat locul montării mijlocului special T.O. şi de către specialiştii T.O. s-a concluzionat că cel mai oportun ar fi în piciorul măsuţei care era fixat cu şuruburi. Înainte de a fi demontat de la măsuţă, de către Lt. maj. Duţă Ion s-a atras atenţia ca piciorul respectiv să nu fie luat din cameră până când nu se aduce altul în loc de către Lt. Ignat, pentru a nu se observa lipsa acestuia de cameristă când intră în cameră pentru curăţenie. Lt. Ignat a plecat la administraţia hotelului pentru a găsi un alt picior de măsuţă şi a ne rezolva cazarea noastră”.
 
Cadru cazare ofiţeri, 03.04.1987: „Întorcându-se în cameră, a spus că în magazie nu există nici o măsuţă ca să ia un alt picior de la ea şi că nu ne poate caza acoperiţi, întrucât trebuie să ne înregistreze la recepţie şi să plătim atât cazarea, cât şi masa şi tratamentul. Spunându-i că noi nu am venit decât pentru 5 zile, avem mâncare adusă pentru dimineaţa şi seara, nu dorim decât cazare şi masa de prânz, iar de tratament nici nu discutăm întrucât nu avem când să-l facem, deoarece am venit în misiune şi totodată atrăgându-i atenţia că personalul hotelului nu trebuie să cunoască faptul că noi suntem ofiţeri (Lt. maj. Solomon Doru cerând din nou să fim cazaţi cu alte nume şi cu profesii civile) ofiţerului Ignat, acesta s-a dus din nou la administraţia hotelului.
Între timp ofiţerii T.O. au luat piciorul măsuţei pentru a-l duce la sediu în vederea efectuării lucrărilor de introducere a mijloacelor speciale, am coborât cu toţii din cameră, am condus colegii la maşină, după care ne-am reîntors în holul hotelului, unde ne aştepta Lt. Ignat. Acesta ne-a spus că nu a putut rezolva altfel decât să plătim zilnic la recepţie cazarea şi masa de prânz şi că nu ne poate caza decât pe baza buletinelor de identitate, pe care i le-am dat. După aceea am plătit la recepţie contravaloarea pentru ziua respectivă şi ne-am înţeles ca să ne întâlnim la hotel a doua zi după orele 13,30 pentru a introduce mijloacele speciale T.O., întrucât obiectivul urma să plece într-o excursie organizată la Tuşnad”.
 
Cadru filaj, 03.04.1987: „În după masa aceleaşi (sic!) zile asupra obiectiului s-a efectuat filaj de către Lt. maj. Solomon Doru. Obiectivul a plecat în oraşul Covasna împreună cu colega de camera şi doi bărbaţi din hotel (identificaţi ulterior ca fiind D.M. din Botoşani şi P.S. din Braşov), pe care i-a cunoscut în staţiune, au vizitat magazinele şi s-au oprit la restaurantul hotelului «Căprioara», unde au stat până în jurul orelor 19,00, când s-au întors la hotelul U.G.S.R.”
 
Scena 3: Cum cinci ofiţeri au operat un implant secret de şipcă şi de ce a reclamat camerista. 
 
Cadru montare şi probare aparatură specială, 04.04.1987: „În ziua de 04.04.1987, în urma înţelegerii ne-am întâlnit cu aceaşi (sic!) ofiţeri din ziua precedentă şi, după ce ne-am convins că obiectivul a plecat cu autocarul, împreună cu colega sa de cameră, în excursie, am procedat la efectuarea probelor de ascultare a mijlocului T.O. introdus în piciorul măsuţei, cu care ocazie s-a constatat că nu are putere de emisie până la camera noastră (proba s-a făcut pe culoarul nivelului respectiv).  
 
În continuare s-a făcut proba cu un alt mijloc T.O. (şipcă) adus ca rezervă şi constatându-se că funcţionează bine s-a procedat la introducerea lui în camera obiectivului.
 
Şipca a fost introdusă de către Lt. Băluţ Iliuţă şi Lt. maj. Solomon Doru, iar asigurarea în afară s-a făcut de către Lt. maj. Duţă Ion şi Lt. Ignat. În camera noastră pe recepţie a rămas Lt. col. Vulpe.
 
Raportăm că nu s-au făcut desconspirări (sic!) cu ocazia introducerii mijloacelor speciale, nu am fost văzuţi de nici o persoană şi nici ulterior nu au rezultat nici un fel de suspiciuni. Cu ocazia introducerii acestor mijloace s-a efectuat şi o percheziţie secretă, nerezultând materiale deosebite.
 
După aceste activităţi ne-am reîntors în cameră, unde s-a constatat că audiţia este bună (după ataşarea şipcei pe un obiect din cameră, n.n.) şi întrucât mijlocul introdus în piciorul măsuţei nu a funcţionat bine (referire la mijlocul portabil folosit iniţial, un dispozitiv cu microfon şi antenă, n.n.), specialiştii T.O. au considerat că mai trebuie prelungită gaura în picior, pentru a putea fi întinsă antena şi au hotărât ca să ia acest obiect din nou la sediu pentru perfectare şi de a dispune şi în alte împrejurări de un astfel de mijloc.”
 
Cadru post montare TO, 07-08.04.1987: „Spunându-le din nou să nu ia piciorul mesei până nu este adus altul în loc, aceştia ne-au asigurat că vor face un picior identic la strung pe care-l vor aduce; însă acesta nu a fost cofecţionat şi datorită faptului că în data de 07.04.1987, pe când aspira prin cameră, camerista a observant lipsa piciorului la măsuţă, dându-le telefon şi explicându-le situaţia creată, a doua zi, respectiv 08.04.1987, la plecarea noastră din hotel, a fost adus piciorul original. Pentru a nu se observa de către personalul hotelului (camerista anunţând administratorului lipsa piciorului la măsuţă) lucrările efectuate în picior, cu ocazia scoaterii mijloacelor speciale din camera obiectivului a fost înlocuit şi acest picior cu unul de la măsuţa lui”.
 
Cadru scoatere şipcă şi concluziile ascultării, 08.04.1987: „La scoaterea mijlocului T.O. în data de 08.04.1987, pe când obiectivul şi colega de camera se afla (sic!) în excursie la Poiana Braşov, s-a procedat şi acţionat ca şi la introducere. De asemenea, nu am fost observaţi de nici o persoană.
 
În perioada 04-08 aprilie 1985 (sic!) mijlocul T.O. a fost ascultat permanent de către noi şi nu a rezultat ca obiectivul sau celelalte relaţii create să aibă o atitudine politică necorespunzătoare ori să bănuiască că sînt în atenţia organelor noastre”.
 
Scena 4: Şi totuşi au fost deconspiraţi chiar în timpul operaţiunii strict secrete! 
 
Cadru convorbiri ascultate, dar şi înregistrate; conţinutul lor surprinzător: „Fiind înregistrate mai multe casete, un număr de patru au fost reţinute de noi şi aduse la Deva. De pe una dintre aceste casete reiese faptul că numitul D.M. (relaţie creată în staţiune) îi spune obiectivului că a văzut în holul hotelului doi tipi îmbrăcaţi în costume cărămizii care din auzite ar fi securişti din Hunedoara, la care obiectivul a spus «că nu-i cunoaşte şi cred că nici ei nu mă cunosc pe mine, însă dacă ar auzi de numele meu ar şti cine sînt după toate cele făcute la consiliul popular». 
 
Menţionăm încă o data că noi nu am spus nici la recepţie şi nici unei persoane din hotel că sîntem ofiţeri de securitate.
 
Raportăm că în perioada cât am efectuat misiunea în staţiunea Covasna obiectivul nu s-a întâlnit cu legătura sa din spaţiul «Helga», iar din sursa «S» nu au rezultat niciun fel de legături.
 
În data de 09.04.1987 între orele 6,45-7,00 camera în care am fost cazaţi a fost predată cameristei în stare perfecta, iar după predarea cheilor la recepţie am plecat la Deva, unde am ajuns la orele 18,30”.
 
citeste totul despre: