Perfidul Albion ucide visul european?

Discursul premierului britanic, din 23 ianuarie, privind viitorul relaţiilor dintre ţara sa şi UE, se află pe prima pagină a multor ziare europene. Ipoteza unei ieşiri a Marii Britanii provoacă reacţii aflate între indignare şi – cel mai adeseori – comprehensiune.

Excelenta sa notă de blog a fost publicată foarte târziu (pentru ora Parisului...) Dar tot e bine!

"Mai multe ziare recunosc de asemenea, aidoma majorităţii presei britanice că dl Cameron a ridicat întrebări legitime care merită să primească răspunsuri, atât la nivel naţional cât şi european.

La Paris, Les Echos consideră că discursul primului ministru britanic lansează nişte "pariuri periculoase". Cotidianul economic nu ezită să-l compare pe dl Cameron cu îndepărtata lui predecesoare: "aşa cum a făcut la vremea ei Margaret Thatcher, David Cameron nu e preocupat de interesul comun, şi anume de a construi o putere europeană economică - şi obligatoriu politică. Viziunea lui trece printr-o Europă 'à la carte', unde se poate fi membru fără a accepta toate constrângerile, a fi în UE fără a fi în zona euro sau în spaţiul Schengen. Şi totuşi criza euro şi salvarea Greciei ne-au învăţat măcar că ţările europene au nevoie de o integrare mai strânsă, în special în domeniile bugetar, fiscal şi financiar. Cel puţin între cele 17 ţări ale zonei euro. Evident, acesta nu este scopul lui David Cameron".

În Germania Die Welt consideră că "dl Cameron pune degetul pe rănile UE" şi că – precum o majoritate covârşitoare a comentatorilor germani – şovăielile premierului britanic sunt legitime şi chiar "liberatoare". "Cameron este departe de a fi singurul adversar înfruntat de UE, iar analiza pe care o face schimbărilor este departe de a fi singura căreia nu se poate răspunde cu un simplu 'Mereu înainte'. [...] Faptul că premierul britanic a pus pe masă [problema stabilizării zonei euro printr-o integrare mai strânsă a UE] nu este un semn de anti-europenism. Nu este un semn de anti-europenism din partea dlui Cameron nici de a reaminti starea deplorabilă a competitivităţii europene, pentru care acesta învinovăţeşte (printre altele) o gestionare proastă a UE - anume toate normele şi constrângerile care paralizează forţele creatoare ale economiei. Şi nu este un semn de anti-europenism nici de a aminti deficitul democratic din ce în ce mai pronunţat şi lipsa de încredere a cetăţenilor în UE şi instituţiile sale. [...] Marea Britanie urmează o abordare 'mai degrabă practică decât emoţională', spune dl Cameron. Poate că ne-ar face bine tuturora să facem la fel".

"Marea Britanie nu visează la o existenţă călduţă şi izolată la periferia Europei", reaminteşte comentatorul Tomasz Bielecki, în Gazeta Wyborcza, reluând termenii lui Margaret Thatcher din '88. El adăugă că pentru dl Cameron care, aidoma lui Margaret Thatcher, critică puternic UE dar în acelaşi timp susţine fervent rămânerea Marii Britanii în Uniune, Brexit (ieşirea Marii Britanii din UE) ar fi un accident grav în cariera sa. "Ar fi o lovitură puternică împotriva uniunii celor 27 de ţări, iar zona euro ar deveni singurul centru de integrare adevărată, înconjurat de periferii din UE. Pentru noi [polonezi] este cu siguranţă mult mai periculos decât pentru britanici. Zlotul polonez nu este lira sterlină, iar insulele britanice nu sunt Polonia, cu vecinii săi nu întotdeauna cumsecade. Jocul lui David Cameron ar trebuie să ne împingă să ne grăbim cu planuri concrete pentru a intra în zona euro".

În Stockholm, Svenska Dagbladet scrie că dl Cameron nu este singurul din Europa care exprimă ideea cum că "aderarea la UE nu ar trebui să fie ca o cumpărare de bilet pentru un tren fantomă, care nu se opreşte în nicio gară şi goneşte către o destinaţie necunoscută". Reacţiile la discursul său erau previzibile, subliniază cotidianul: "pretutindeni în Europa auzeam că UE nu este un smörgåsbord [bufet suedez] unde oricine poate alege liber ce vrea". "Chiar nu există decât o singură cale posibilă?" se întreabă Svenska Dagbladet. "Răspunsul este în mod clar nu, având în vedere cum funcţionează deja astăzi UE: Suedia nu este în zona euro. Marea Britanie nu face parte din spaţiul Schengen. Exemplele sunt numeroase. [...] Alternativa pentru britanici este de a face faţă unei Uniuni Europene care pleacă în toate direcţiile cu următoarele întrebări: 'How? Why? To what end?' ['Cum? De ce? În ce scop?']. Întrebări care ar trebui să fie în interesul tuturor statelor membre şi în interesul Uniunii.""

Dacă doriţi, continuarea se află aici.