Basarabeni vs refugiaţi islamici? Cote forţate vs libertatea imigrantului de a putea alege?

Văd un articol pe platforma de bloguri adevarul.ro, scris de altfel de o doamnă respectabilă, în care dintr-un exces de zel se compară drama românilor basarabeni din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu emigraţia parţial organizată de care se loveşte Europa acestor zile.

Iată aici puteţi găsi articolul.

Mai mult, autoarea ţine să precizeze că familia ei a trecut printr-o astfel de dramă.

Eu nu îmi pot imagina cum de s-a ajuns la o astfel de comparaţie. În primul rând, românii basarabeni nu au plecat într-o altă ţară, nu erau emigranţi, nu plecau cu gândul de a nu se mai întoarce. Apoi românii basarabeni au plecat la ei acasă, în România. Niciunul nu a venit decât cu gândul de a fugi de un război pentru care nu aveau nicio vină. Nu ei sau semeni de-ai lor au provocat şi susţinut acel război. Nu acelaşi lucru îl putem spune de statele din care provin aceşti emigranţi, o bună parte din ei participând la acest conflict, alţii au rude active în bătăile de pe teren.

Lumea Islamică este ceva cu totul diferit faţă de lumea creştină. Noi nu vorbim de cine are dreptul la bunăstarea şi siguranţă, vorbim de cine a generat aceste două componente. Cu părere de rău, aşa cum noi românii suntem vinovaţi de tot ceea ce am acceptat în ultimii 25 de ani, tot aşa şi societăţile respective poartă responsabilitatea a ceea ce se întâmplă acasă.

Este absurd să arunci în mod naiv vina exclusiv pe Occident pentru conflictele interne din acele zone. Să nu uităm că tocmai refuzul deschiderii faţă de Occident şi valorile occidentale au dus la distrugerea acelor state. Încercaţi un astfel de experiment în România şi cu siguranţă nu veţi avea un conflict intern pentru că societatea nu este educată astfel. Românii au mers permanent într-o singură direcţie sau nu au mers deloc.

Că Occidentul a greşit în a găsi cea mai bună modalitate de a contracara propaganda radicală islamică ce ţine în primitivitate acele state, nu înseamnă că purtăm o vină exclusivă.

Cei care intră acum în Europa nu mai fug de drama războiului, ei au trecut de această etapă. Siguranţa lor personală nu mai era afectată în Turcia, de unde provin majoritatea (primul loc de refugiu).

Apoi ei nu vor în România, nu vor în Polonia, nu vor în Ungaria etc... Ei vor în mod catagoric în Germania. 

Ce aţi dori, să le impunem să vină acolo unde ei nu îşi doresc? Dragostea cu de-a forţa parcă se numeşte viol, chiar dacă tu trăieşti cu impresia că îi faci un bine. Dacă oamenii vor BMW, voi vreţi să le impuneţi cu de-a forţa un Logan, doar aşa, de milă? Aveţi vreo soluţie de gard ca totuşi să nu îi ţinem precum vitele (scuzaţi expresia, dar poate nu aţi văzut cum sunt ţinuţi refugiaţii) atunci când vor fi repartizaţi forţat în ţara noastră?

Cu de-a forţa nu vei face treabă. Ca în căsătorie. Este acceptabil şi uman să accepţi refugiaţi atâta timp cât ei îşi doresc a veni în România din diferite motive, cum ar fi spre exemplu relaţii de rudenie sau prietenie. Ceva ca să le facă integrarea mai uşoară. Dar dacă ei nu vor la noi, pare cuiva un gest umanitar să ţii o persoană sechestrată cu de-a forţa?

Cotele de emigranţi nu pot fi impuse din raţiuni umanitare. În primul rând, pentru ca o persoană să accepte o integrare este nevoie ca ea îşi dorească acest lucru. Ori nu vom asista decât la o continuă tentativă de nerespectare a legii.

Cotele de imigranţi sunt o ruşine pentru o Europă democratică, pentru că îşi propune să afecteze libertatea de a alege pentru un anumit grup de oameni. Cum ar fi, tot exagerând puţin, să luăm etnicii romi din Bucureşti şi să îi repartizăm forţat prin judeţele din ţară? Ce soluţii am avea să îi ţinem acolo? Nu dorim să facem din Europa un stat? Atunci să se comporte ca şi unul.

Cine ştie, poate mai încolo, în semn de solidaritate, Uniunea Europeană va decide că statele non-Schenghen ar trebuie să rămână aşa, un fel de zonă tampon în calea emigranţilor. Ce ar fi ca noi să acceptăm în semn de solidaritate europeană, aceea de care englezii, francezii şi germanii dau dovadă când au întârziat deschiderea pieţii muncii, deşi au beneficiat din plin de privatizarea activelor româneşti, sau când a fost nevoie să se ia decizia politică de accedere în spaţiul schenghen.

Imaginile manipulatorii din media, în care se foloseşte în mod inuman drama copiilor, au şi ele un scop. Poate că la acest lucru ar trebui să ne referim. Ar trebui să gândim mai profund şi pe termen lung. Deciziile de azi pot fi o povară grea pentru generaţiile viitoare. Ele sunt mai uşor de luat acum, în timp ce în viitor problemele nerezolvate astăzi se vor amplifica.

Nu cote obligatorii, ci integrare voluntară. Aceasta este soluţia cu adevărat Europeană şi demnă de valorile noaştre creştine. Nu forţa, ci dorinţa şi dreptul imigranţilor de a putea alege liber.

Această soluţie trebuie susţinută de România: INTEGRAREA VOLUNTARĂ. Vor fi 100, vor fi 1.000, vor fi 100. 000 care vor alege România, atunci merităm să le oferim această şansă. Nu cu forţa.