Aprilie 1944. Moartea vine din cer: Bombardamentele aliate asupra României
0Dacă până în aprilie 1944 cel de-Al Doilea Război Mondial era pentru majoritatea românilor ceva îndepărtat, ziua de 4 a acelei luni a schimbat radical această percepţie. Moartea şi groaza au năvălit peste oraşele României cu o furie apocaliptică, răvăşindu-le pentru totdeauna.
În 4 aprilie 1944 a început bombardarea masivă şi sistematică a ţării de către puterile aliate. Supliciul nu a încetat decât odată cu întoarcerea armelor, la 23 august 1944. Impactul asupra populaţiei a fost similar cumva teribilului cutremur care va lovi România 33 de ani mai târziu, la 4 martie 1977.
Dimensiunea socială a dramei este cea care nu trebuie niciodată uitată. În ceasurile acelea, românii şi-au regăsit solidaritatea şi s-au confruntat cu propriile slăbiciuni. Şi-au descoperit bunătatea, dar şi puterea de a se iluziona. Grozăvia clipelor i-a forţat să fie aşa cum erau ei de fapt:unii frumoşi, săritori, solidari şi vizionari, alţii, de-a dreptul incalificabili. Din aprilie şi până în august, într-o solidaritate temporală comemorativă, vă invităm, în articolele ce urmează, să-i descoperiţi pe greu încercaţii români ai anului 1944, de-a lungul tuturor celor 137 de zile de bombardamente.
„Cine seamănă vânt culege furtună” – spune o veche şi genială rostire românească. Niciodată nu s-a potrivit acest proverb mai bine cu realitatea, precum în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai ales în ceea ce priveşte acţiunile militare aeriene. La 26 aprilie 1937, micul târg basc Guernica devenea prima aşezare umană lipsită de apărare, prinsă în vâltoarea războiului modern şi atacată cu bombardiere precise şi ucigaşe. Era preţul pe care omenirea îl plătea pentru că permisese războiului să existe. Durerea pe care Legiunea Condor a provocat-o a fost întoarsă atacatorului, fiind înmulţită în urgie de zeci şi sute de mii de ori. Era preţul pe care omenirea trebuia să îl plătească din nou, pentru a termina războiul.
Ca să înţelegem dimensiunea sinucigaşă a aventurii militare în care România a intrat la 21 iunie 1941, trebuie doar să comparăm forţele militare aeriene ale beligeranţilor. Cel de-Al Doilea Război Mondial a dovedit, în fiecare zi a sa, că acela care deţine supremaţia aeriană deţine practic iniţiativa şi are prima şansă la victorie. Cine pierde iniţiativa aeriană, trebuie să se aştepte la ce e mai rău.
Cea mai simplificată comparaţie a forţelor aeriene din cel de-Al Doilea Război Mondial este următoarea:
•URSS a produs în fiecare an de război mai multe avioane decât Germania (aprox+25% în total);
•Marea Britanie a produs în fiecare an de război sensibil mai multe avioane decât Japonia (aproape dublu în total);
•Canada a produs în fiecare an de război aproape la fel de multe avioane ca Italia .
Relativul echilibru menţionat mai sus a fost spulberat odată cu intrarea Statelor Unite în război, care au dovedit că sunt capabile să producă avioane o dată şi jumătate mai mult decât toţi membrii Pactului Tripartit la un loc.
România, staţia de benzină şi de motorină a Axei
Alături de cel de-Al Treilea Reich, încasând pedeapsa de a-i fi aliată, a fost, până în august 1944, şi România antonesciană. Dacă de la trecerea Prutului şi până la Nistru Aliaţii puteau tolera prietenia şi frăţia de arme româno-germană, imediat după începerea asediului Odessei lucrurile s-au schimbat radical:România devenea ţintă a Puterilor Aliate şi era tratată ca parte a Reichului.
Se încarcă comentariile...
